PĂCATUL ȘI IERTAREA PĂCATULUI (Marcu 2:1-12)

S-a răspândit vestea că Isus s-a întors în Capernaum (supranumit mai târziu cetatea lui Isus), așa că foarte mulți s-au adunat în fața casei unde se afla Domnul. El le vestea Cuvântul (ce frumos!). În contextul acesta, „Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul”. (3-4) Evanghelia ne spune în versetul următor că Isus le-a văzut credința (mă întreb: când se iută Dumnezeu la noi, ce vede?)

„Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: "Fiule, păcatele îți sunt iertate!" Păcatele? ! ? ... -Doamne, dar noi nu pentru păcate am venit! Doamne, noi venim la Tine să ne vindeci, să ne binecuvintezi, să ne meargă bine... și Tu ne pui în dificultate vorbindu-ne de păcate? (cu ce gânduri au venit oamenii la Domnul Isus? ... Cu ce gânduri vin astăzi oamenii la Dumnezeu? ... )

De ce Domnul Isus pune problema păcatului și nevoia iertării mai întâi de orice lucru?

-pentru că adevărata problemă a omului nu este sănătatea trupului și nici condiția lui materială sau socială, ci starea lui spirituală

-pentru că păcatul este înaintea bolii, păcatul este cauza primară a tuturor relelor

-pentru că oricât de sănătos și bine ar fi cineva atât timp cât problema păcatului nu este rezolvată omul se află într-o mare primejdie

I. PĂCATUL

Ce este păcatul? Cum este cu păcatul? ... Biblia vorbește foarte mult despre păcat. Nu greșim dacă spunem că subiectul păcat în Scriptură este unul central. Teologia creștină cu privire la păcat este fundamentală în ce privește mântuirea.

Păcatul este definit în dicționare ca fiind „greșirea țintei”. 1Ioan 3:4 numește păcatul „fărădelege”, un fapt sau o stare în afara legilor divine, în afara standardelor lui Dumnezeu, standarde enunțate în Cuvântul Său. Păcat este denumirea biblică și religioasă a încălcării unei legi sau porunci divine. Păcatul, fie că este mare sau mic, este un gest de ostilitate față de caracterul și ordinea lui Dumnezeu. Fiecare fărădelege este o declarație de rebeliune împotriva Creatorului și Legiuitorului, rebeliune care reclamă reația Acestuia.

Biblia spune multe despre păcat, voi aminti doar că:

-toți oamenii sunt păcătoși (Ps. 51:4; Romani 3:23)

-plata păcatului este moartea (Romani 6:23; Iacov 1:13-15)

Păcatul dezumanizează, păcatul îmbolnăvește, păcatul rușinează, păcatul dezbină, păcatul aduce pierzare. (Exemple: Adam și Eva, Generația lui Noe, Sodoma și Gomora, Exilul babilonian, Ninive, ... ) Lucrul cel mai îngrijorător este faptul că păcatul îi desparte pe oameni de Dumnezeu, aceasta înseamnă iad.

II. IERTAREA PĂCATULUI

Vestea Bună (evanghelia) este că Dumnezeu este preocupat de păcătoși, primește pe păcătoși, iartă pe păcătoși, duce în cer pe păcătoșii care se pocăiesc și cred în Fiul lui Dumnezeu (toate aceste afirmații pot fi exemplificate). Domnul Isus a spus: „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." (Luca 9:56) SUFLETE, ȘTII DESPRE CRUCE? ... (Ioan 3:16)

Cărturarii care l-au auzit la Capernaum pe Fiul lui Dumnezeu spunând slăbănogului: "Fiule, păcatele îți sunt iertate!" au fost ofensați. "Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?" (5-7)

Domnul Isus, care cunoaște chiar și gândurile noastre, îi provoacă pe cărturari la un exercițiu de gândire. Mântuitorul întreabă: „Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: "Păcatele îți sunt iertate", ori a zice: "Scoală-te, ridică-ți patul și umblă"? Răspunsul este evident: a da din gură verzi și uscate este la îndemâna oricui, a-l vindeca în chip miraculos pe un paralitic cu o vorbă este o imposibilitate la om. „Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, "Ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului,"scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă." (10-11)

Minunea vindecării paraliticului a avut menirea să-i determine (să ne determine) să înțeleagă că Isus este Dumnezeu, că El are toată puterea în cer și pe pământ, și că El poate să ierte și să osândească pe cine dorește. În general, minunile săvârșite de Domnul Isus au avut rolul acesta de confirmare a spuselor Lui. (Ioan 5:36: 10:38)

CONCLUZIE

Cuvintele Mântuitorului aplicate acestei vindecări ne vorbește despre priorități. Despre gravitatea păcatului și posibilitatea iertării prin Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare:

-să dăm atenția cuvenită păcatului: „Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! ”, spune biblia.

-să apelăm cu încredere la Domnul Isus pentru iertare (1Ioan 2:1-2)

-să ne uimim și să-L slăvim pe Dumnezeu. (Marcu 2:12)

CITAT: Thomas Edison, numit cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete), a spus: „Cea mai mare descoperire a fost atunci când am înțeles că sunt un mare păcătos iar Domnul Isus un mare mântuitor”.