„După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei... ” (Ioan 21:1-14)

Câteva învățături de la Marea Tiberiadei:

I. CUM POȚI SĂ-L VEZI PE DOMNUL ISUS HRISTOS. După învierea dintre cei morți Fiul lui Dumnezeu s-a artat în mai multe rânduri. O particularitate a arătărilor Domnului Isus după înviere a constat în faptul că El s-a arătat doar celor credincioși. Petru în casa lui Corneliu spune: „Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, ... ” (Faptele Apostolilor 10:40-41) Logica rece mă face să mă alătur fraților Domnului și să întreb: „De ce Domnul nu s-a arătat tuturor~_?"&~Găsesc răspunsul acesta: „Pentru că Dumnezeu în suveranitatea Sa a hotărât să ofere mântuirea (salvarea) pe alte criterii decât vederea”. În Săptămâna Mare, înainte de Golgota, Domnul spunea ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi. Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea... ” Unul din ucenicii Domnului l-a întrebat: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?” Isus i-a răspuns: „Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el”. (Ioan 14:18-23) Așa dar, înțelegem din aceste cuvinte, criteriile pentru ca Domnul să se arate după înviere cuiva sunt dragostea de Dumnezeu și păzirea poruncilor Lui. Îi aud pe unii spunând: Mie nu mi s-a arătat Dumnezeu! Răspund: Poate că nu-L iubești, sau nu ești interesat de voia Lui cu adevărat.

II. CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MERGI LA PESCUIT FĂRĂ DOMNUL. Suntem cronologic după moartea și învierea lui Isus. Petru și alți câțiva ucenici, fără Domnul, se află pe Marea Tiberiadei încercând fără succes să prindă pește. Dimineața, apropiindu-se de țărm, văd și aud un om care strigă la ei: „Copii, aveți ceva de mîncare? Ei răspund scurt și probabil triști: „Nu”. Istoria aceasta este ceva mai mult decât povestea unei nopți de pescuire eșuată, se află aici o învățătură cu bătaie lungă. Dacă lipsește Dumnezeu din barca vieții tale, dacă  eu și cei apropiați mie suntem fără Isus, dacă în cariera ta profesională nu l-ai implicat pe Domnul, falimentul este inevitabil. Dumnezeu rostește încă din vechime un VAI în dreptul celor ”independenți”: „Vai-zice Domnul de copiii răzvrătiți, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și îngrămădesc astfel păcat peste păcat.” (Isaia 30:1) Înțeleptul Solomon vorbește despre aceste lucruri în Psalmul care poartă în Biblie numărul 127, ascutați-l: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere; căci prea iubiților Lui El le dă pâine ca în somn”. DEGEABA s-au trudit Petru și cei care erau cu el, fără Domnul nu-i nici mâncare, nici bucurie.

III. CÂND DOMNUL INTERVINE POPORUL SĂU ESTE HRĂNIT. Cel înviat dintre cei morți le cere ucenicilor decepționați să arunce mreaja într-un anumit loc, și iată-i prinzând o mulțime mare de pești. Mai mult, când au coborât pe țărm Domnul îi aștepta cu pește pe cărbuni și cu invitația, „Veniți de prânziți!”  Este scris, Domnul îngrijește de creația Sa: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrană la vreme. Le-o dai tu, ele o primesc; Îți deschizi tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale. Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, și se întorc în țărâna lor. Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite, și înoiești astfel fața pământului”. (Psalmul 104:27-30) Pentru om însă Dumnezeu are o atenție specială. Domnul  trimite ploi din cer, timpuri roditoare, dă hrană din belșug, și umple inimile de bucurie. (Faptele Apostolilor 14:17) Domnul se ocupă de pâinea noastră de toate zilele, și nu numai. Domnul hrănește poporul Său și spiritual. Pentru aceasta, Dumnezeu a trimis Cuvântul Său din cer, Domnul Isus și-a dat viața pentru ca trupul și sângele Său să fie hrana de care are nevoie sufletul, Duhul Sfânt aduce apă vie în inimile celor ce cred. (Psalmul 147:19-20; Ioan 6:48-59; 7:37-39) SĂ RECAPITULĂM DECI... .