„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; . . .”  (Proverbe 19:22)

„Becky: „Spune-mi ce-ți dorești, cât de repede îți vine în minte.”

Gilbert: „Bine?”

Becky: „Bine... Ce îți dorești? ... Mai repede!”

Gibert: „Bine... Vreau un lucru nou. O casă. Vreau o casă nouă pentru familie. Vreau... Vreau ca mama să ia lecții de aerobică. Vreau ca Ellen să se maturizeze. Vreau un creier nou pentru Arnie. Vreau... ”

Becky: „Ce vrei pentru tine? Doar pentru tine.”

Gilbert: „Vreau să fiu o persoană bună... Nu pot... nu pot să fac asta. Nu pot... ”(Necazurile lui Gilbert Grape) 

Să-ți propui să fi bun, iată un lucru măreț. Dar, ce este bunătatea? Însușirea, înclinația de a face bine; amabilitate, bunăvoință, milă, îndurare, etc. Bunătatea în sensul desăvârșit o poți întâlni doar la Dumnezeu. Domnul Isus spune: „... nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu”. (Luca 18:18-19)  Fiecare răsărit de soare, fiecare bucată de pâine, fiecare suflet iertat, ... sunt expresii ale bunătății divine. Psalmistul inspirat spune: „Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața”. (Ps. 30:5)

Cu privire la noi, omul bun este cel care în relația cu Dumnezeu ascultă de Cuvântul Domnului, în relația cu autoritățile și legea face ce este bine și corect, iar în relația cu semenii este atent, amabil, binevoitor. Bunătatea, în opoziție cu răutatea. Ca și oamni păcătoși nu vom atinge niciodată perfecțiunea în ce privește bunătatea, dar este bine să-ți propui a deveni o persoană mai bună. După cum gândul de a face rău vine de la cel rău, gândul de a fi o persoană bună vine de la Cel Bun, care spune: nu întoarce rău pentru rău, bagăți sabia la loc, roagăte pentru cei ce te prigonesc, fă bine la toți oamenii, ...

STUDIU DE CAZ

Regele David este un exemplu pozitiv în privința aceasta. Să privim la el pentru câteva momente. Pe când era tânăr, un deceniu a fost prigonit de regele Saul, care vedea în David un rival la conducerea lui Israel. După zece ani de alergat se întâmplă că Saul și fiul său Ionatan prier într-o bătălie și David ajunge rege. Primii ani la conducerea națiunii n-au fost chiar simpli, dar cu timpul David reușește să se impună. Când Dumnezeu i-a dat liniște, Regele David a întrebat pe cei din jurul lui: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” L-au găsit pe Țiba, un slujitor din vechea casă regală și l-au adus înaintea lui David. Regele l-a întrebat: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Țiba a răspuns: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare”. Regele l-a adus pe Mefiboșet în casa lui și la masa lui, ca pe unul din fii săi.

ATITUDINEA REGELUI DAVID consemnată în 2Samuel 9:1-13 se poate constitui un studiu de caz în ce privește bunătatea.

a) David odată ajuns rege nu se răzbună pe rivalul său care i-a făcut atât de mult rău. (versetul 1) David se comportă atipic pentru un rege... Bunătatea este atipică adesea.

b) David caută să facă bine. (versetele 2-5) Dragostea nu se poartă necuviincios... nu se gândește la rău. (1Corinteni 13)

c) David îl încurajează pe Mefiboșet, care tremura de spaimă înaintea regelui: „Nu te teme... ” (versetele 6-7a) Bunătatea întotdeauna ridică, răutatea dă în cap.

d) David este generos: „Mefiboșet, îți dau înapoi toate pământurile tatălui tău Saul.” (versetele 7b-10a) Generozitatea este mâna întinsă a bunătății.

e) David este ospitalier. Așa cum am spus, nepotul lui Saul, fiul lui Ionatan, de atunci a mâncat totdeauna la masa regelui. (versetele 10b-13) „Fiți primitori de oaspeți, că unii, prin ea au găzduit, fără să știe, pe îngeri”, spune Scriptura. (Evrei 13:2)

În natura noastră căzută de multe ori nu bunătatea ci răutatea este cea care ne caracterizează. Uneori, ca și fariseii, chiar și religia noastră o manipulăm de așa natură încât să ne cultivăm ambițiile, poftele, frustrările, setea de putere, ... Nu trebuie să fie așa! Biblia spune: „Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică”. (Iacov 3:17) Aceasta este bunătatea! Aceasta ar trebui să ne caracterizeze pe toți fiii și ficele Tatălui!