Psalmul 90, o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

A.

Psalmul 90, cum îi spune și subtitlul, este o rugăciune. Psalmii în general sunt rugăciuni, rugăciuni îndrăgite de poporul Domnului.

Psalmul 90 este o rugăciune al lui Moise. După știința mea este singura rugăciune consemnată ca fiind scrisă de Moise. Moise însă a scris și alți psalmi-cântare. În Exodul 12 și Deuteronom 32 avem astfel de rugăciuni cântate. Deasemeni, tradiția rabinică atribuie lui Moise și psalmii 91 la 100.

Psalmul 90 este o rugăciune a lui Moise, numit omul lui Dumnezeu. Expresia „omul lui Dumnezeu” este întîlnită în Vechiul Testament de mai mult de 70 de ori cu referire la cineva care vorbea pentru Dumnezeu. În Noul Testament îl avem la 1Timotei 6:11 și 2Timotei 3:17. Moise a fost unic între oamenii cărora le-a vorbit Dumnezeu prin faptul că Domnul i-a vorbit gură către gură, și prin faptul că Moise a văzut chipul Domului. (Numeri 12:8)

Psalmul 90 are ca și subiect principal fragilitatea ființei umane și dependența de mila unui Dumnezeu etern:

-primele versete proclamă veșnicia lui Dumnezeu (1-2);

-cuprinsul rugăciunii lui Moise enunță fragilitatea și vulnerabilitatea omului (3-11);

-psalmul se încheie cu o rugăciune pentru îndurare de la Dumnezeu (12-17).

B.

Toate afirmațiile din acest psalm sunt mari, dar poate că versetul de aur al psalmului este versetul 12: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” Este un cuvânt de care ne amintim la ceas de bilanț; la trecerea dintre ani, sau la căpătâiul câte unei persoane care a plecat din lume.

1) „Învață-ne... ”, se roagă Moise.

Având în vedere durata scurtă a vieții omului (70,80 de ani pentru cei mai tari), o nimica în comparație cu veșnicia lui Dumnezeu; având în vedere că păcatele noastre cele mai ascunse sunt cunoscute feței Domnului, Moise îi cere lui Dumnezeu, pentru el și pentru întreg poporul, învățătură, pricepere și înțelepciune.

-Învățătură; pentru ca omul să știe a-și evalua corect lungimea vieții pe pământ.

-Inimă înțeleaptă; pentru ca omul să cheltuiască timpul scurt pe pământ cu folos.

Învățătură și înțelepciune există multă în lume și multe căi pot părea omului bune în viață, dar la urmă se văd că duc la moarte. (Proverbe 14:12) Există însă o înțelepciune care vine de sus și care duce la viață. Înțelepciunea aceasta este: curată, pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. (Iacov 3:17) Pentru o astfel de înțelepciune se roagă psalmistul când spune: „Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău, și învață-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:135)

2) „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ... ”

Să fim învățați ce? ... Să numărăm, să ne socotim corect lungimea existenței noastre pe pământ. Să înțelegem că nu suntem decât un abur care se arată pentru puțină vreme și deci să nu ne lăudăn cu ziua de mâine căci nu știm ce poate aduce o zi. (Iacov 4:13-15)

Avem un exemplu negativ în privința evaluării vieții în Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: Luca 12:13-21

La trecerea dintre ani este un moment bun pentru bilanț. Să ne evaluăm modul în care folosim timpul împrumutat de Dumnul ținând cont de faptul că într-o zi va fi ultima și apoi va trebui să ne înfățișăm înainte lui Dumnezeu.

ILUSTRAȚIE: La Praid în Hargita am întâlnit pe un traseu turistic următoarea inscripție: „Ai grijă de pământul pe care-l calci, căci într-o zi vei face parte din el.” Nu este însă numai atât! Biblia spune: „Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău... până nu se întoarce țărâna în pământ, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:1-7)

3) „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”

Verbul a căpăta ne sugerează că înțelepciunea se primește. Există o inteligență nativă cu care ne naștem. Există o înțelepciune pe care o acumulăm prin educație și experiențele vieții. Atât inteligența nativă cât și înțelepciunea vieții ne vin de la Dumnezeu. Este scris: „Daniel a luat cuvântul și a zis: "Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. (Daniel 2:20)

În 1Corinteni 1:30 găsim și următoarele cuvinte referitoare la înțelepciune: „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, […] pentru noi, desigur. Numai umblând în ascultare de Domnul Isus vom putea umbla cu înțelepciune pe acest pământ.

Tânărul rege Solomon poate fi un exemplu pentru noi. Domnul i-a făcut o ofertă: „Cere ce vrei să-ți dau”. Solomon răspunde: „... Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! ... ” (1Împărați 3:5-9)

Este util să ne rugăm inspirați fiind de Moise, omul lui Dumnezeu, spunând: „Doamne, tu care ai fost locul nostru de adăpost, ... învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”