În ce priveşte rugăciunea pentru vindecare se pot întâlni două extreme de evitat. Pe de-o parte, întâlneşti servicii religioase de vindecare care i-au adesea înfăţişarea unor spectacole, pe dealtă parte, sunt comunităţi întregi care ignoră cu totul practica rugăciunii pentru vindecare. Între aceste două viziuni stă textul Scripturi ca un mijloc prin care cei credincioşi, în cazul suferinţelor şi bolii, pot obţine însănătoşirea spirituală şi fizică. Să observăm ce spune Biblia la Iacov 5:13-18:

1. În suferinţă credinciosul trebuie să înceapă prin a se ruga în mod personal.

2. Dacă problemele persistă bolnavul poate cere ajutorul. Biblia spune: “Să cheme pe prezbiterii Bisericii” Patru lucruri se pot desprinde din afirmaţia de mai sus:

-Iniţiativa trebuie să o aibă bolnavul. Pentru aceasta biserica trebuie educată în aşa fel încât credincioşii să cunoască că există posibilitatea rugăciunii pentru vindecare.

-Rugăciunea se face acasă la bolnav: “să cheme la sine”.

-Prezbiterii şi nu altcineva din Biserică, sunt cei chemaţi de Domnul la o astfel de lucrare.

-Pluralul din expresie denotă că trebuie să fie cel puţin doi prezbiteri.

3. Înainte de rugăciune bolnavul trebuie să-şi deschidă inima şi să-şi mărturisească starea. Adeseori păcatul personal duce la boală şi suferinţă. Nu există vindecare reală fără iertare.

4. Apoi, undelemnul este aplicat pe trupul bolnavului în Numele Domnului. Nu pentru că uleiul ar avea neapărat proprietăţi miraculoase, ci pentru că uleiul este simbolul Duhului Sfânt care vindecă şi mângăie.

5. Rugăciunea este cea care încheie actul. Despre rugăciune se spune că:

-trebiue făcută cu credinţă

-are mare putere, dacă este fierbinte şi vine din partea celor neprihăniţi.

6. În urmă, Domnul este cel care iartă, vindecă şi mântuieşte.

Pentru încurajarea noastră Cuvântul Domnul în finalul acestui pasaj ni-l pune înainte pe Ilie, ca pildă de biruinţă prin rugăciune.