„... Domnul Și-a ales un om după inima Lui... ” (1Samuel 13:14)

-Îți place să fi lăudat, lăudată? … -Nu răspunde „nu”, căci nu te cred! Este minunat să fi apreciat de cei din jur. Este fantastic să fi lăudat de Dumnezeu. Despre tânărul David, Domnul spunea că era după inima Lui, după plăcerea Lui. În Noul Testament Apostolul Pavel îl amintește laudativ pe Regele David. (Fp. Ap. 13:22) Dar, cum arată un om apreciat de Dumnezeu? Sunt curios! Citesc în Vechiul Testament și aflu că David avea un chip frumos, era curajos, și auzi, cânta foarte frumos. Ce succes ar fi avut astăzi! ... Mă uit însă mai atent în biografia lui David și constat că pentru alte lucruri a fost lăudat și preferat. Iată:

1) DAVID A FOST ASCULTĂTOR DE DUMNEZEU. „... am găsit pe David… care va împlini toată voia Mea”, zice  Domnul. Dumnezeu avea un plan și o voie a Sa, așa cum are și pentru noi astăzi. Saul, primul rege al lui Israel s-a remarcat prin neascultare, David prin ascultarea de Domnul. Noțiunea de ascultare este tare nepopulară. Cei mai mulți astăzi îmbrățișează religia lui Samson, religia lui „îmi place”. Cât de trist trebuie să fie un părinte când copilul lui nu ascultă, cât de trist trebuie să fie Tatăl ceresc când copii Săi își i-au lumea în cap. „Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor”,  îi explica Samuel regelui Saul. (1Samuel 15:22b)

2) DAVID S-A ÎNCREZUT ÎN DUMNEZEU. Și în lupta cu uriașul Goliat, și în deceniul întunecat al persecuțiilor, și în criza de la Țiclag David s-a încrezut în Domnul. Sunt grăitoare cuvintele: „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui”. (1Samuel 30:6) David a dus așa departe încrederea lui în Dumnezeu încât a transformat-o în dependență benevolă. În istoria lui îl surprindem adesea întrebându-L pe Domnul dacă e bine să facă un lucru sau altul, dacă e bine să meargă într-o direcție s-au alta. În confruntarea cu problemele vieții, care uneori ne par de netrecut asemeni uriașului Goliat, să urmăm exemplul lui David care s-a bizuit pe Domnul și a fost izbăvit.

3) DAVID SE POCĂIEȘTE EXEMPLAR. Regele David a fost un om deosebit, dar nu fără greșeală. Păcătuirea  cu Bat-Șeba și uciderea lui Urie Hetitul, precum și Numărarea poporului sunt două pete negre în biografia albă a lui David. (2Samuel 11 și 24) Însă David atunci când și-a dat seama ce a făcut, s-a pocăit exemplar. Psalmul 51 stă mărturie. Ce faci când cineva îți spune că ai greșit? Ignori? Ripostezi? ... Oamenii mari sunt mari și pentru că își cunosc limitele și își asumă eșecurile. „Adevărata știință este cunoașterea propriilor limite.” - Confucius

4) DAVID L-A IUBIT PE DUMNEZEU. Personal, această iubire o apreciez cel mai mult la Regele David. El declară public: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea?” (Psalmul 18:1) Afirmația nu este doar o vorbă. Scriitorii de mai târziu ai Bibliei țin adesea să amintească că inima lui David era întreagă a Domnului.  (1Împărați 15:3) Întreagă? Mă întreb; câți din noi nu ne facem vinovați de o inimă împărțită, care-L îndurerează pe Dumnezeu? Cum s-ar simți soția ta sau soțul tău dacă i-ai spune: „50% din inima mea îți aparține?”… Dar, vai, mulți nu dau nici măcar atâta lui Dumnezeu!

Citesc în Scriptură și dau peste o afirmație extraordinară: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea”. Un om după inima lui Dumnezeu? Sunt plin de curiozitate și doresc să aflu cum arată un așa om. Studiez și descopăr în David un om care ascultă și împlinește voia lui Dumnezeu, un om care se încrede în Domnul, un om care se pocăiește profund, un om care-L iubește pe Dumnezeu din toată inima. Mă opresc și   exclam: „Doamne Isuse, ai milă de mine; Fiul lui David, ai milă de noi!”