Cincizecimea
Autor: LIVIU AVASILOAI  |  Album: Duhul Sfânt  |  Tematica: Biserica
Resursa adaugata de liviuava in 11/06/2011
    12345678910 7.50/10 X
Media 7.50 din 2 voturi

CINCIZECIMEA

Fapte 2:1-4

Intro

-  Trecuseră 400 de ani de când se auzise ultima dată glas de Dumnezeu în poporul Israel, prin profetul Maleahi.

-  Cel puţin şapte neamuri de oameni (generaţii) nu mai auziseră vreun cuvânt de la Dumnezeu: nu se mai ridicase nici un profet, nu s-a mai rostit nici o proorocie, nu mai fusese nici o minune în Israel.

-  Conducătorii, atât cei religioşi cât şi cei politici, au fost lăsaţi pe propriile puteri şi abilităţi.

-  Poporul era călcat în picioare, dus în robie, batjocorit şi asuprit.

-  Din când în când, se ridicau la luptă şi mai biruiau, ca în timpul Macabeilor, dar victoriile erau de scrută durată.

-  Glasurile lor parcă se opreau într-un cer de aramă, dar fără ecou.

-  Plânsul nu mai contenea iar lacrimile nu mai erau şterse, ci se uscau pe obraji.

-  Nădăjduiau, doreau şi se rugau ca împărăţia lui Dumnezeu să se arate şi să fie instaurată.

-  Apoi, aşa cum profetul Ioel vestise, duhul lui Dumnezeu va fi turnat nu doar peste preoţi şi conducători, ci peste întreaga naţiune!!!

-  Oooo, ce popor puternic vor fi ei atunci!!!!

-  Speranţa era vie, trecută din generaţie în generaţie, la fiecare Pesah, prin trei întrebări:

               o       Când va fi aşezată Împărăţia?

Fapte 1:6  Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

               o       Când se va naşte Împăratul Iudeilor?  (Nu unde – căci ştiau că se va naşte în Betleem – cetatea lui David)

               o       Când va fi turnat Duhul Sfânt?

-  Au învăţat să trăiască cu aceste întrebări, fără să primească răspunsuri.

-  Apoi, un Copil s-a născut, într-un context plin de minuni şi înştiinţări angelice.

-  După 30 de ani trăiţi în anonimat, ca imigrant împreună cu părinţii în Egipt şi mai apoi ca tâmplar în Nazaret, Isus a ieşit la lucru.

-  S-a ridicat în sinagoga din Nazaret, a luat sulul cărţii lui Isaia şi a citit:

Luca 4:18-19  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

-  Înainte de asta însă, verişorul lui – Ioan – având dieta şi îmbrăcămintea lui Ilie (împlinind profeţia lui Maleahi 4:5), şi-a ridicat vocea în ţinuturile din jurul Iordanului şi anunţa venirea unuia mai mare decât el, pentru întâmpinarea căruia trebuiau să se pregătească.

-  După 430 de ani de tăcere, nu e de mirare că mulţimile veneau să-l asculte, pentru că simţeau că aceste cuvinte vin din cer.

-  Apoi, L-au văzut: Era Mesia, Unsul, Eliberatorul, Cel trimis să le aducă Pacea!

-  Isus a început să lucreze, vindecând, înviind morţii, scoţând demoni... dar nu aceasta aşteptau ei.

-  Poate că şi Ioan s-a îndoit  de vărul său când a trimis la El pe unii ucenici, pe când era în temniţă, să-l întrebe:

Matei 11:3  (Ioan)... a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”

-  Apoi Isus a început să zică: „EU SUNT!...”

              o     Calea, Adevărul şi Viaţa, Uşa, Adevărata Pâine venită din cer, Păstorul cel bun, Lumina      Lumii, Învierea şi Viaţa!

              o     Eu sunt Viţa şi despărţiţi de mine nu puteţi face nimic!

-  În ciuda acestor confirmări, când a fost prins de soldaţi – toţi l-au părăsit.

-  Toţi s-au îndoit de învierea Sa!

-  Apoi le-a spus: „Eu vă voi da putere! Rămâneţi în cetate! Staţi aproape de Mine!”

-  În timpul Sărbătorii Secerişului, sau a Cincizecimii, ucenicii au avut parte de o experienţă uimitoare!

-  Secerişul material a fost extins şi transformat în seceriş spiritual!

-  Vuiet ca de vânt mare, limbi ca de foc şi vorbire în limbi neînvăţate şi necunoscute de ei, dar înţelese de cei ce se adunaseră să vadă ce se întâmplă – iată prima sărbătoare a Cincizecimii din noua dispensaţiune a Duhului!

 

I.     Umbre din Vechiul Testament

-     V.T. vorbeşte despre dezvoltare progresivă în ce priveşte închinarea.

         o       Avraam şi altarul său.

         o       Dumnezeu a poruncit să I se facă un sanctuar în pustie – Cortul Întâlnirii – s-a coborât foc din   cer pe altar, pentru a arăta că Dumnezeu a acceptat acel sanctuar.

         o       Solomon a zidit Templul, un foc s-a coborât şi a ars jertfa, indicând acceptarea sanctuarului.

         o       Templele construite de Zorobabel şi Irod au fost doar rezidiri, şi de aceea nu a mai apărut focul

-     Credincioşii, uniţi împreună ca şi Trup al Lui Hristos erau:

         o       Jertfe vii – Romani 12:1

         o       Pietre vii şi Preoţi – 1 Petru 2:5

-     Apariţia focului arată acceptarea de către Dumnezeu a noului Trup ca Templu:

         o       Credincioşii uniţi formează Trupul lui Hristos – Biserica.

         o       Fiecare credincios, născut din nou, este Templul Duhului Sfânt care vine şi locuieşte în El.

-     Petru, pe Muntele Tabor (al schimbării la faţă) a zis: „E bine aici... Să facem trei colibe!”

-     Însă Isus ştia că se poate MAI BINE:

Ioan 14:23  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.

 

II.  CINCIZECIMI vechi şi noi

-       La Cincizecime evreii sărbătoreau darea Legii pe Sinai, după 50 de zile de la jertfirea Mielului Pascal, la eliberarea lor din Egipt.

-       Dar acum, a venit vremea unui alt fel de legământ:

Ieremia 31:32-33  Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.” „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

-       Când Legea a fost dată au murit aproape 3000 de suflete:

Exod 32:28  Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

-       Când Duhul a fost dat, aproape 3000 au venit la viaţa nouă:

Fapte 2:41  Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

-       Cu adevărat sunt vrednice de crezare cuvintele lui Pavel:

2 Cor. 3:6  (Dumnezeu)... care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

 

III.    Ce înseamnă Cincizecimea pentru mine /tine? 


1.      Putere pentru mărturisire

Fapte 1:4-5, 8  Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”...  voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

-         Puterea înseamnă şi responsabilitate

2 Cor. 5:18-20  Şi toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, deci, Suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

-          Merg fără teamă, căci nu vorbesc cuvintele mele, ci Evanghelia Lui.

-          Ştiu că fiecare cuvânt are putere şi nici o vorbă nu se va întoarce fără rod – de aceea mă ostenesc, alerg şi propovăduiesc!

 

2.      Autoritate asupra vrăjmaşilor

Marcu 16:17-18  Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Luca 10:19  Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.

1 Ioan 4:4  Voi, copilaşilor, Sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.

- Da, sunt vorbit de rău, batjocorit, privat de drepturile mele, privit cu dispreţ, marginalizat, lovit.

- Ar vrea diavolul să mă reducă la tăcere  – DAR NU TAC!

- De multe ori sunt trântit la pământ, încolţit, călcat în picioare, văd cum cei dragi ai mei sunt loviţi – DAR MERG ÎNAINTE!

- Isus nu mă trimite nicăieri unde nu a fost EL mai întâi!

Ioan 16:33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Apocalipsa 3:21  Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

 - Poezia următoare descrie hotărârea şi încredere care mă ţin "pe baricade":

În vremuri aprige de neguri şi prigoane

În crivăţul cumplit de spaimă şi nevoi

Cu sufletul zdrobit şi trupul numai rană

Noi n-am dat înapoi!

 

Când am fost aruncaţi ca pradă-n circ, la fiare

Când n-a mai fost atunci decât Hristos în noi

Când iadu-ntreg venea nebun să ne doboare

Noi n-am dat înapoi!

 

Când au crezut că n-am rămas decât morminte

Când ne-au lăsaţi bătuţi afară-n noapte, goi

Schilozi ne-am ridicat din gropi şi-am mers nainte

Noi n-am dat înapoi!

 

Şi dacă iar vor încerca să ne mai lege

Şi să ne-arunce-n temniţi reci ca pe-un gunoi

Vor şti din nou că peste noi Hristos e rege 

Şi niciodată noi nu dăm ‘napoi!

 

3.      Garanţia învierii din morţi

Romani 8:11  Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.  -    Astăzi poate că diavolul îşi înfige colţii în trupul meu şi sufăr – 1 Cor. 4:9

-    Astăzi poate că diavolul îşi înfige ghearele în sufletul meu şi îmi răneşte sentimentele – eşecuri, falimente, dezamăgiri, planuri şi vise spulberate.

- Dar ştiu ce se va întâmpla în viitor, şi aştept Ziua aceea:

 1 Ioan 3:2  Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

- Îl voi vedea aşa cum este EL - Hristosul Înviat şi Înălţat!

- Vom fi ca EL vom fi cu EL - o veşnicie!

 EU ŞTIU:

-    Că într-o zi va suna TRÂMBIŢA LUI Dumnezeu!

-    că mormintele celor ce-au murit în Domnul se vor deschide!

-    Că morţii vor învia – nesupuşi putrezirii!

-    Că mă voi reîntâlni cu cei dragi ai mei – bunicii, tatăl meu, tatăl soţiei mele, toţi...

-    Că ne vom întâlni cu Domnul pe nori!

-    Că vom fi pentru totdeauna cu El, acolo unde nu este durere, nici ţipăt, nici lacrimă, nici suferinţă.

 

-    Va veni o zi, în care Însuşi DOMNUL – cu trâmbiţa lui Dumnezeu şi cu glasul unui arhanghel – se va opri în dreptul fiecărui mormânt în care se află unul din preaiubiţii lui şi-l va striga la fel ca pe Lazăr odinioară: „Ieşi afară!”

-    Ohh, cum vor sări pietrele de pe morminte! Ohh, cum vom lepăda putrezirea! Ohh, ne vom uita în jur şi ne vom întâlni cu ai noştri – cei dragi!

 

-    Fraţilor, AŞTEPT ÎNVIEREA MORŢILOR ŞI VIAŢA CARE VA SĂ VINĂ!

 

 

 




Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 4082
  • Export PDF: 3
Opțiuni