Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Isus plânge pentru cetate
Autor: Stolear Gicu  |  Album: predici  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de eicuemi in 12/03/2011
    12345678910 0/10 X

© Stolear Gicu 

Luca 19:41-45 Isus plânge pentru cetate                

În fața noastră avem un text care vorbește despre intrarea Lui Isus Cristos în Ierusalim și acest lucru se întâmplă într-un context în care se împlinesc niște proorocii făcute cu sute și chiar cu mii de ani în urmă. Aici avem intrarea lui în Ierusalim, care după câteva zile trebuia să moară. Vedem întâlnirea care iau făcut-o poporul, primindu-l ca pe un împărat, toți erau plini de Bucurie, își aruncau hainele înaintea Lui, alții presărau cu crengi tăiate de la câmp. Toți se bucurau, și veseleau de intrarea noului împărat cum ei credeau, numai un singur om era trist și plângea, și întrebare este de ce Isus Cristos plângea?

Aș vrea ca să privim în context să vedem ce se întâmplă. În primul rând vreau să fac o mențiune aici. Biblia care este cartea Lui Dumnezeu ea nu este doar cuvântul său, este și o carte de proorocii, absolut toate proorociile care s-au făcut în Scriptură s-au împlinit cuvânt în cuvânt și mai sunt care trebuie să se împlinească. Este cartea care nu dă greș, însă nu putem spune același lucru și despre proorociile, unor profeți falși și mincinoși cum ar fi: Baba Vanga, Nostradamus. La Dumnezeu nu se întâmplă nimic spontan de aceea când vorbim despre moarte Lui Cristos este un lucru concret și Chiar proorocit cu mii de ani în urmă.

Proorociile făcute în Context

a.       În Luca 19:30 / Geneza 49:11-12  El își leagă măgarul de viță, își spală haina în vin, ochii roși de vin. Este proorocia făcută de. Despre acest lucru mai zice și David în psalmul 22, și cui Isus s-au împlinit aceste lucruri.

b.      În Zaharia 9:9, îl vedem  pe împăratul care intră în cetatea călare pe un măgar. Neprihănit, biruitor și smerit. Ceea ce se împlinește în Luca 19.

c.       Apoi iarăși Luca 19:36-38 / Psalmul 118:25-27a. Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului ….

Oamenii strigau și așterneau haine înaintea Lui Isus. Aici se întâmplă un lucru foarte interesant, ei nu vedeau în Isus altceva decât un eliberator, deoarece Evreii erau sub ocupația Romanilor, Evreii cântau și se bucurau, ei cântau doar versetele 25,26,27a, dar dacă aveau să cânte mai departe, de fapt aveau să înțeleagă că anume ei erau cei care aveau să-L dea pe Domul slavei la moarte. Versetele 27.b. legați cu funii vita pentru jertfă și aduceți-o până la coarnele altarului. Isus era jertfa de ispășire care se ducea singur de bună voie la moarte, Isus a fost prins și dus la moarte ca un tâlhar în lanțuri, dar el a spus nimeni nu-mi ia viața ci eu singur mi-o dau de bună.  Voie. și totuși el era jertfa de ispășire a omenirii. În V.T. se aduceau doi țapi unul se junghia și altuia  i se dădea drumul în pustie în Ziua de Iom Chipur Isus le împlinește pe amândouă. El este cel care și-a dus crucea după porțile Ierusalimului, și El este jertfa adusă pentru păcatul omenirii. Dreptatea Lui Dumnezeu trebuia satisfăcută, dar omul nu putea face această, chiar dacă se aducea singur pe El jertfă, deoarece, suntem din naștere cu o natură păcătoasă ,,ISUS O FACE,,

În antichitate un împărat care se întorcea acasă de pe câmpul de război el intra în cetate ca cel ce aduce pace. Isus era omul - Dumnezeu care intra pe porțile Ierusalimului ca să aducă pace, dar nu pacea pe care o doreau evreii (Eliberarea de sub Romani), ci pace adevărată eliberare de sub moarte și viața veșnică (versetul 42 dacă ai fi cunoscut pacea), El intra ca un luptător, deja Biruitor, pentru că El este Domnul oștirilor, Domnul Savaot (din ebraică) cel care este mereu biruitor cel care a zdrobit capul șarpelui cel care stă la dreapta Tatălui și ne așteaptă cu masa întinsă spune Isaia 25:6-9…important

dar întrebarea Dragul meu este voi ajunge eu acolo. Cât de mult mă gândesc eu la aceasta? cât de mult sunt gândurile mele preocupate cu vița viitoare? care este pregătirea mea pentru aceasta? nu cumva mă ocup de lucrurile trecătoare mai mult decât cele eterne. Cât de mult plâng eu pentru aceasta ? și ceea ce făcea Isus Cristos când intra în cetatea Ierusalimului nu era altceva decât Biblia spune mai departe Luca versetul 41.

Isus plângea pentru cetate

Isus Cristos intra în cetate călare pe măgar și plângea. De multe ori aud predicatori spunând prostii pe aceste versete ca de genul: Isus intra în cetate și când se gândea la ceea ce îl aștepta plângea, Isus plângea de oarece îi era frică de nuielele romanilor - Isus se temea de aceea plângea, mai spun lumea predicatorii și astfel de prostii. Credeți voi că Domnul oștirilor cerești îi era frică de oameni? credeți voi că Lui îi era frică de nuielele Romanilor? credeți voi că cel care este căpetenia cerurilor nu putea cu o suflare să-i nimicească pe toți romanii? Da el putea și El o va face atunci când va veni a doua oară pe norii cerurilor, și când fiecare va căta să se ascunde prin văgăunele munților. Atunci  va fi cel mai înfricoșător moment dar și cel mai bucuros pentru unii doar.

Dar, Isus intra în cetate de ce El oare plângea ? Isus plângea pentru că El vedea ce avea să se întâmple peste 40 de ani după moartea învierea și înălțarea sa la cer. El intra pe poartă și plângea pentru că vedea scena care avea să se întâmple pe străzile unde el intră ca împărat. Zice mai departe Luca vers.43-44 te vor înconjura cu șanțuri etc…. în anul 64 împăratul Nero unul din cruzii împărați, care poate fi pus alături de Diocletian, dă Foc Romei și Roma arde în flăcări aproximativ peste 10 ani ceea ce sa întâmplat cu Roma se întâmplă și cu Ierusalimul Templu este distrus, oamenii sunt omorâți, femeile gravide sunt chinuite mai crud chiar decât bărbații, au fost săpate șanțuri de jur împrejur, și în noapte când au cotropit Romanii Ierusalimul, aceste șanțuri sau umplut cu sângele Evreilor. și această proorocie a fost făcută încă cu 750 de ani de Isaia care s-a împlinit cuvânt în cuvânt. Isus plângea pentru că inima lui era îndurerată. El zicea de câte ori am vrut să strâng pe copii tăi astfel cum își strânge cloșca puii sub aripi, dar voi nu ați vrut.

Isus intră în Ierusalim să aducă pace și mântuire

Isus, odată a intrat călare pe un măgăruș în Ierusalim, Isus odată a mers la cruce, Isus odată a rupt legăturile morții, și a zdrobit capul șarpelui, și Isus odată va reveni pe norii cerului după cei care au fost chemați dar puțini aleși. Dragul meu vreau să-ți spun ceva: unicul lucru datorită căruia avem noi astăzi pace cu Dumnezeu este Isus Cristos. Care a intrat pe porțile Ierusalimului ca să împace cerul cu pământul, pentru că noi fără El niciodată nu am fi ajuns ca EL, El a venit pe pământ s-a făcut ca noi ca noi crezând în El să fim ca El, într-o bună zi. Isus plângea când Intra pe porțile Ierusalimului, Isus plângea când era pe pământ în rugăciuni  Evrei 5:7. și dragul meu om, Isus o face și acuma mijlocind pentru această lume, El vrea mai mult mântuirea noastră decât am ști și ne-am închipui noi, de ce? Pentru că El nu vrea moartea păcătosului, de ce? Pentru că Dumnezeu la dat pe unicul său Fiu pentru mine și tine. Știu că în această adunare toți se socot mântuiți, dar aș vrea să-ți dau întrebare când ultima dată ai plâns pentru sufletul Tău, poate tu spui: cum frate!!!! dacă suntem mântuiți, cum putem să plângem pentru sufletul nostru ? știu, dar Biblia mai spune, cine-i sfânt să se sfințească, Pavel mai spune fraților e nu cred că l-am apucat pe El (adică pe Cristos), mai zice Pavel mă tem că după ce am predicat Evanghelia să nu fiu lepădat, și mai zice Matei 24:13 cine va răbda până la sfârșit acela va fi mânuit. Când ultima dată a fost să-ți plângi păcatul amarnic în fața Lui. John Stott spunea odată ,,când am fost convinși de Duhul Sfânt de păcatul nostru, încât tremurăm înaintea Lui Dumnezeu și recunoaștem ceea ce suntem adică niște păcătoși, care merită Iadul atunci și numai atunci necesitatea Crucii devine atât de clară încât suntem uimiți că nu am văzut asta mai înainte,,

încheiere

Vedeţi diferenţa, diferenţa este că avem pe cineva care tremură pentru că va fi chinuit în iad şi nu e conştient de gravitatea vinovăţiei lui, nu e conştient de gravitatea fărădelegilor lui, el tremură numai pentru că pielea lui îi va fi în primejdie. Cristos nu a venit să ne scape de la iad (iadul este consecinţă) el nu a venit să schimbe obiceiurile depravate a omenirii, el nu a venit să facă din oameni răi oameni buni, El a venit să-i aducă pe oameni de la moarte la viaţă. Vă chem astăzi să reflectați clipele istorice ale morții Lui Cristos, astăzi când luăm și mâncăm din trupul Lui și Bem din Sângele Lui, un Fiu ni s-a dat, car ne-ea deschis porțile cerului.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 5117
  • Export PDF: 10
Opțiuni
Din același album
Versetul zilei
Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui.”
Isaia 35:4
Pune-l pe pagina ta