„Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! ... (Iuda 1:11)

Cain vs. Abel. Există în viață o Cale a lui Cain și o alta al lui Abel. Prima duce la vai-uri, a doua în slavă. Haideți, spre învățătura nostră, să ne apropiem de textul Biblic pentru a vedea despre ce este vorba, căci nu sunt mai multe căi în lume, și fiecare din noi ne aflăm fie pe una fie pe alta.

I. SUPERFICIALITATE: Cain și Abel au fost doi frați, primii copii ai lui Adam și ai Evei. Biblia spune: „După o bucată de vreme, Cain a adus domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor... ”  (Genesa 4:3-4^a) Observați vă rog, Cain a adus înaintea Domnului ceva, Abel a adus ce a avut mai bun. Cain, ca și regele Saul mai târziu, este imaginea superficialității în închinare, în slujire, în relația cu Dumnezeu. Abel, imaginea omului evlavios care dă ce are mai bun lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu, Binefăcătorul nostru de fiecare zi, merită ce este mai bun de la fiecare din noi.

II. MÂNIE: Biblia continuă: „Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; dar spre Cain și jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, și i s-a posomorât fața”. (Genesa 4:4b-5) Dumnezeu și-a arătat preferința doar față de Abel și modul cum a lucrat acesta. Cain s-a foarte mâniat; probabil în primul rând pe Dumnezeu, însă își va revărsa mânia asupra fratelui său. Cain, prototipul omului supărăcios, răutăcios, mânios.

III. UCIDERE: „Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat, și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât.” (Genesa 4:6-8) Dumnezeu se apropie de Cain și îi explică că nu a procedat bine când a adus jertfa și îi cere să-și controleze supărarea. Cain, refractar la învățătura Domnului, se lasă stâpânit de puternice emoții negative și devine ucigaș.

IV. MINCIUNĂ: Cain își desăvârșeste opera malefică cu o minciună: „Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9) Cain încearcă să fugă de responsabilitatea faptelor sale cu o minciună, cu o minciună rostită cu obrăznicie. Probabil își spunea în sine că pământul, întunericul, timpul, uitarea, îi vor acoperi faptele și va scăpa. Biblia ne învață că înaintea ochilor lui Dumnezeu nimic nu este acoperit, prin urmare, mai bine rezolvăm problemele până nu ne trage El la răspundere.

V. BLESTEM: „Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!” (Genesa 4:10-11) Cain a avut parte de câteva lucruri deosebite. Mai întâi că a fost, din câte știm, primul copil al lui Adam și a Evei, și în același timp primul om născut pe pământ. Apoi, a avut parte de societatea lui Dumnezeu. Vedem cum Domnul îi vorbește și-l sfătuiește. Relația lui Cain cu Dumnezeu era cât se poate de reală. Cain însă a reușit contraperformanța de a ajunge un fugar înstrăinat de Dumnezeu. Biblia spune: „Apoi, Cain a ieșit din Fața Domnului, ... ” (Gen. 4:16)

Există în lume și în viață o Cale a lui Cain, calea superficialității religioase, a supărării și mânie, a dezinteresului pentru Cuvântul lui Dumnezeu, a lipsei de cumpătare, a răzbunării și uciderii, a obrăzniciei și minciunii; aceasta este calea lui Cain. Și vai, finalul, blestem!

Dar există și o Cale a lui Abel. Calea lui Abel este opusă celei pe care a mers Cain. Calea lui Abel este Calea evlaviei, seriozității, neprihănirii, bunătății, adevărului, credinței. Este o Cale strâmtă în comparație cu Calea lui Cain, dar singura care duce la viață. Este în această istorie o importantă învățătură introspectivă: Fiecare om se află fie pe una fie pe alta din Căi, nu există o a treia. Prin urmare, legitimă întrebarea: Pe ce Cale mă aflu eu? Prin deciziile pe care le iau, cu cine mă asemăn; cu Cain sau cu Abel? Cu privire la umblarea noastră Fiul lui Dumnezeu spune: „Întrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarte, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt ceice intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt ceice o află”. (Matei 7:13-14)