ÎNTREBĂRILE BIBLIEI: „Cine-I va zice: „Ce faci?” (Iov 9:1-12)

Iov, după ce Îl prezintă pe Dumnezeu în cuvinte admirabile, spune: „Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?” (12)

Întrebarea „Ce faci?” pusă lui Dumnezeu poate avea două sensuri. Unul rău, sensul din răspunsul lui Iov, o imposibilitate, căci nimeni nu poate sta împotriva lui Dumnezeu pentru a-i cere socoteală. (Daniel 4:35) Și unul bun, sensul de a cunoaște, înțeles cu care dorim și noi să ne apropiem de Dumnezeu aici.

Întrebători ne apropiem ca și poetul de misterul numit îndeobște Dumnezeu, spunând: „O Tată, ce ești Tu? Cum ești? Și unde? Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb, încerc să urc prin ceața ce te-ascunde. Și am atâtea, Doamne, să Te-treb.”

La setea noastră după Dumnezeu, care naște întrebări ca și „Ce faci?”, răspunde Cuvântul Domnului încă de la început. Vă propun, cu duh smerit și învățabil, să ne apropiem de primele pagini ale bibliei pentru a afla ce face Dumnezeu.

1) DUMNEZEU CREAZĂ. Primele cuvinte ale bibliei sună astfel: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Geneza 1:1) După acest Cuvânt înainte, Scriptura ne oferă detalii cu privire la modul în care Creatorul a modelat lumea din care face parte. (Geneza 1 și 2) Nu întâmplarea, nu Zamolxe, nu... , Dumnezeul bibliei le-a adus în ființă pe toate cele care se văd și nu se văd. Tot El este Cel ce le ține în viață pe toate câte sunt.

-Isaia 45:1-12...

2) DUMNEZEU BINECUVINTEAZĂ. Sfânta Scriptură ne spune cum Dumnezeu la început a binecuvântat creația Sa în repetate rânduri: Geneza 1:22,28; 2:3. Regele David în psalmul 65 cântă despre binecuvântările Domnului din creație: Psalmul 65:6-13. Înțeleptul Solomon are o cugetare de bun simț: „Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; dar și faptul că un om mănâncă și bea, și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu”. (Eclesiastul 3.12-13) Astăzi societatea este bântuită de un negativism general și cronic care-l împiedică pe om să vadă și să se bucure cu recunoștință de binefacerile divine.

3) DUMNEZEU VORBEȘTE. Geneza 1:28-30; 2:16-17. Dumnezeu a ales să se descopere omului prin cuvinte, nu prin imagini; prin auzire, nu prin vedere. Prin Cuvânt Domnul își descoperă voia și-l învață pe om ce este bine și ce este rău. Evrei 1:1-2^a: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul”. Suma cuvintelor lui Dumnezeu se găsește în biblie. Pentru a cunoaște Adevărul trebuie doar să citim biblia. Fără biblie omul se află în întuneric și ignoranță. Cărarea bună în viață o ții doar călcând după Cuvântul lui Dumnezeu. (Ps. 119:9)

4) DUMNEZEU JUDECĂ. Geneza 3:14-26 Neascultarea de Dumnezeu a primilor oameni a fost sancționată după cum a fost avertismentul. Dumnezeu își iubește creația însă dreptatea ce-L caracterizează cere pedepsirea răului. Este scris că, Dumnezeu, „Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!" (Exod 34:7) Curcubeul de pe cer și limbile diferite ce le vorbim sunt un avertisment cât se poate de palpabil cu privire la judecata lui Dumnezeu. Cu privire la generațiile noastre există în Scriptură un cuvânt mare: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul ca L-a înviat din morți…" (Faptele apostolilor 17:30-31)

5) DUMNEZEU MÂNTUIEȘTE. În Geneza 3, cu 15, avem ”Prima Evanghelie”. Dumnezeu anticipează încă de la început o luptă lungă între Șarpe, inspiratorul răului, și Sămânța femeii, Sămânță care în final va zdrobi capul Șarpelui. Este scris în Cuvânt că, „... Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului”. (1Ioan 3:8) (Coloseni 1:13-14) Modalitatea prin care Domnul Isus iese victorios asupra Șarpelui este Crucea. „El (Dumnezeu) ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.”

CE FACE DUMNEZEU? Crează, binecuvintează, vorbește, judecă, mântuiește. El este mai real și mai implicat decât putem noi bănui. O realitate care ar trebui să ne inspire la admirație și evlavie.

M. Luther repetă mereu în Catehismul mic: „Omul trebuie să se teamă de Dumnezeu și să-L iubească; Omul trebuie să se teamă de Dumnezeu și să-L iubească; ... ”.

Reformatorii protestanți militau ca în învățătura creștină Dumnezeu să fie central. Ei făceau diferența între învățătura ANTROPOLOGICĂ (în care în centru era omul) și învățătura TEOLOGICĂ (în care în centru era Dumnezeu).

Multe voci autorizate susțin că Biserica astăzi este o entitate religioasă fără teologie, din pricina faptului că omul este așezat în centru. Religia se ocupă de ce face omul, teologia, care este cuvânt despre Dumnezeu, se ocupă de Creatorul și Susținătorul vieții, de caracterul și lucrările Lui.

Dacă dorim să fim caracterizați de un creștinism autentic, ca și Iov sau Costache Ioanid, trebuie să ne preocupăm în primul rând cu Dumnezeu. Cu cine este El, cum este, ce face și mai ales ce dorește de la noi.

Prin urmare, suflete,

-te-ai gândit în ultima vreme și la Creatorul și Binefăcătorul tău?

-ai înălțat astăzi o rugăciune către Dumnezeu?

-cunoști voia Domnului cu privire la viața ta?

-știi ce a făcut Fiul lui Dumnezeu pentru tine?

-când ai spus ultima oară Domnului iartă-mă sau mulțumesc?