„Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? - Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său, și nu aruncă ocară asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă, și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină nici odată.” (Psalmul 15)  

Psalmul 15, tabloul omului care stă lângă Dumnezeu. Regele David începe Psalmul cu două întrebări puse Domnului; Cine va locui în cortul lui Dumnezeu și cine va locui pe muntele Lui cel sfânt? După care restul psalmului conține răspunsul lui Dumnezeu.

Este important Cortul lui Dumnezeu? Răspunsul nu poate fi decât; DA! Acolo va fi desăvârșit dorul omului după bine. (Apocalipsa 21:1-5) Iar dacă, omule, în veșnicie nu ajungi acolo, unde vei ajunge? ... Dar, Dumnezeu ne spune că, ajungeva acolo doar omul de caracter, cel care printre altele face voia lui Dumnezeu, spune adevărul din inimă, nu clevetește cu limba, și așa mai departe. Foarte înteresant, dacă în Psalmul 14 ni se prezintă omul necredincios și corupt, în Psalmul 15 este prezentat omul de caracter.

Ce este un om de caracter? Caracterul este „însușira morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine”. (DEX) Caracterul bun este motivația interioară de a face ce este drep, în acord cu cele mai înalte standarde de comportament, indiferent de situație. Caracterul este răspunsul înțelept la presiunea unei situații dificile și se demonstrează prin ceea ce facem atunci când avem impresia că nu ne vede nimeni.

Am fost creați ca și ființe cu conștiință și caracter. Dumnezeu, care este binecuvântat în veci, a pus în inima și în conștiința oricărei ființe umane un standard și o înclinație înspre caracter. Chiar dacă în ființa umană este imprimată o înclinație inițială spre a fi de caracter, datorită căderii în păcat, omului i-a fost mult viciată această funcție. Inima coruptă, lumea înstrăinată de Dumnezeu și Satan influențează în sens negativ manifestarea de fiecare zi a omului, care are nevoie de lumină și ajutor. (Romani 7:14-25) Ajutorul acesta vine prin Cuvântul Domnului care aduce lumină, și prin Duhul Sfânt care oferă energie pentru a face bine. (Ezechel 36:25-27) G. Washington, primul președinte al Statelor Unite spune: „Este imposibil să conduci lumea cu dreptate fără Dumnezeu și fără Biblie”.

Pentru că este vorba de veșnicie și de caracter: singurul lucru pe care îl luăm cu noi dincolo este caracterul. Putem fi siguri că în Cortul lui Dumnezeu vor ajunge doar persoane de caracter. De altfel, într-un mediu curat un om fără caracter  nici nu s-ar simți bine. După cum astăzi, asemeni dregătorului Felix, oamenii nu se simt confortabil în adunările creștine unde se vorbește despre neprihănire, înfrânare și judecată, tot așa în veșnicie păcătoșii neregenerați nu se vor simți confortabil în lumea curată a lui Dumnezeu. C. S. Lewis spunea cu privire la cer și la oamenii fără caracter: „Ți se va face un mare bine când ți se va spune: „Locul tău nu e aici!” 

Exprimarea din Psalmul 15 este în acord cu viziunea Vechiului Testament unde se punea accentul pe fapte, pe comportament. Unii vor spune: în Noul Testament se face clar că nimeni nu poate fi mântuit prin fapt, ci doar prin har. Da, dar tot în Noul Testament se spune că odată mântuiți trebuie să ducem mântuirea până la capăt, până la întlnirea cu Domnul. Prin urmare, din ziua nașterii din nou intrăm într-un parteneriat cu Duhul Sfânt pentru modelarea noastră după chipul lui Hristos. Putem fi destul de siguri că aceeia creștini și creștine care nu sunt preocupați de voia lui Dumnezeu, trăiesc vieți duble, iubesc bârfa și minciuna, sunt zgârciți și insensibil la nevoile din jur, ... nu se vor putea regăsi în Cortul lui Dumnezeu în veșnicie. De aceea Psalmul 15 poate fi o sursă de cerceteare pentru noi.

Se povestește că pe când Doctor Gatson era copil, privea cu mirare pe bătrânii bisericii care împărțeau Cina Domnului. Un om bătrân cu părul alb, cu fața blândă și cinstită atrăgea totdeauna respectul său. Într-o zi, plimbându-se pe drum, l-a văzut pe acest bătrân spărgând pietre. Când a spus tatălui său despre această ciudată descoperire, acesta i-a zis: Omul acesta ocupă un post înalt în biserică, deși este cel mai sărac om din oraș, pentru că este unul din cei mai sfinți”. Gatson a învățat astfel că cel mai de seamă lucru în lume e un caracter ales. // Montesquieu a făcut următorul scurt și frumos elogiu despre principele Eusebiu de Savoia, pe care l-a văzut într-o călătorie la Viena: Niciodată nu l-am auzit pe principele acesta rostind altceva decât ceea ce trebuia să spună”. // Alexandru Macedon avea în armata sa un soldat care-i purta numele. Însă soldatul acesta era un neisprăvit, care nu făcea cinste împăratului. Împăratul l-a tolerat cât l-a tolerat, dar într-o zi l-a chemat la el și i-a zis: „Nu mai merge: de azi înainte ori îți schimbi numele, ori te faci un adevărat Alexandru!” // Creștin vine de la Numele lui Cristos, prin urmare, dacă te numești creștin, ori trăiești ca un adevărat creștin, ori îți schimbi numele.