Luați și coiful mântuirii (Efeseni 6:11-17)
Efeseni 6:11. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 14. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15. având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ca să ai armura lui Dumnezeu, trebuie să faci parte din poporul lui Dumnezeu și implicit să îl ai ca dușman pe diavolul și puterile întunericului.
Efeseni 6:11. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
1 Petru 5:8. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. 9. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
Prietenia cu lumea îi pune pe oameni într-o poziție de vrășmășie cu Dumnezeu, de aceea omul are nevoie de credința în Evanghelie și pocăință, de naștere din Dumnezeu pentru ca să facă parte din poporul lui Dumnezeu
Iacov 4:4. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. 5. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.


1. Coiful mântuirii ne apără de atacurile la nivelul minții, a gândirii, a cugetului
Sufletul omului

Sufletul omului este partea care face legătura între duh și trup și le poate influența pe amândouă.

Facultățile sufletului omului sunt:

– intelectul (mintea) care include gândurile, imaginația, înțelegerea, memoria și rațiunea.

– voința sau capacitatea de-a lua decizii

– sentimentul
Duhul omului

Duhul este partea veșnică a omului, primită de la Dumnezeu, parte capabilă să se închine lui Dumnezeu care este Duh.

Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

Facultățile duhului sunt:

– intuiția (cunoașterea), conștiința (cugetul), și capacitatea de-a avea părtășie cu Dumnezeu.

Atunci când omul a căzut, duhul său a pierdut părtășia cu Dumnezeu, aceasta părtășie poate fi refăcută doar prin nașterea din nou.

- Omul necredincios este robit la nivelul gândirii, a cugetului, la nivel spiritual de satana prin păcat, neștiind că unica posibilitate de mântuire este Hristos Domnul
Psalmii 51:5 Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.

Romani 3:23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Cuvântul din ebraică „soteria”, referitor la mântuire, este cu înțelesul de „a răscumpăra”,” a recupera un bun care a căzut în mâini străine”, „a cumpăra înapoi deseori prin efectuarea unei plăți”.

În vechime, răscumpărarea însemna eliberare de un rău prin plătirea unui preț. Este mai mult decât o simpla eliberare. Astfel, prizonierii de război pot fi eliberați prin plătirea unui preț numit „preț de răscumpărare”. În acest context moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerată „o răscumpărare pentru mulți” ( Marcu 10:45). Isus învățase pe primii creștini că „oricine trăiește în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34).
Mântuirea este salvarea de sub pedeapsa păcatului sau justificarea, proces care a avut loc în trecut la cruce la Golgota, prin răstignirea Domnului Isus.
Marcu 16:15. Apoi le-a zis: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
1 Petru 1:17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
Credința și pocăința (netanoia) generate de Evanghelie și de Duhul Sfânt duce la schimbarea minții omului, la nașterea din Dumnezeu și la mântuirea omului.
Lucrarea aceasta se produce la nivelul minții, anume gândurile, imaginația, înțelegerea, memoria și rațiunea, voință, sentiment și în același timp restabilește relația ruptă cu Dumnezeu la nivelul duhului omului, cugetul și conștiința lui.
Luca 24:46. Şi le-a zis: "Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
- Omul credincios are coiful mântuirii și-l poartă toată viața să fie apărat la nivelul minții, a gândirii, a cugetului
Mântuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea păcatului, sau sfințirea, proces care are loc în timpul vieții credinciosului sau în prezent (2 Cor 1:6, Fil. 1:6, Fil. 2:12-13,2Petru 1:5-11)
Dumnezeu lucrează prin toate mijloacele ca să ne facă asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul Sfânt lucrează ca noi să avem o natură nouă, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16,2 Cor 5:17)

Atacurile la nivelul gândirii, de-a păcătui, gânduri de frică, de depresie, de amărăciune, deznădejde etc, toate sunt respinse prin coiful mântuirii
2 Corinteni 10:3. Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. 4. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 5. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
1 Petru 1:13. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. 14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. 15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 16. Căci este scris: "Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt".
Atacurile la nivelul duhului, lipsa rugăciunii, părtășiei, cititul Scripturii, lipsa pocăinței, toate trebuie respinse prin coiful mântuirii
Evrei 9:11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, 14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

2. Coiful mântuirii ne ajută în lupta spirituală pentru Împărăția lui Dumnezeu ca să facem din mântuire un scop al luptei noastre ducând-o altora prin Evanghelie și Mărturie
Filipeni 2:5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: 6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
1 Tesaloniceni 5:5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 7. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 10. care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11. De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
Mântuirea este salvarea din prezența păcatului sau glorificarea, proces care are loc în viitor (Rom 13:11; Apoc 21:3-4; 1 Ioan 3:2).
Filipeni 2:12. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Coiful mântuirii ne apără la nivelul sufletului și duhului, mintea noastră, gândirea noastră, cugetul nostru, în fața păcatului, a gândurilor de frică, a ispitei, depresiei, căderii, deznădejdii, în fața îndepărtării de rugăciune, post, cititul Scripturii, îndepărtării de pocăință, de asemenea coiful mântuirii ne ajută în lupta pentru Împărăția lui Dumnezeu, să ducem mântuirea altora prin mărturisirea Evangheliei, prin trăirea în ascultare de Dumnezeu, în sfințenie și cu o nădejde continuă în glorificarea care ne este pregătită în Împărăția lui Dumnezeu veșnică.

Simion Ioanăș