„Să nu vă potriviți chipului veacului acesta, ci să vă prefaceți, prin înoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2)

I.

O vorbă veche spune: „Semeni un gând, culegi o faptă; semeni o faptă, culegi un comportament; semeni un comportament, culegi un caracer; semeni un caracter, culegi un destin.” Totul începe cu un gând.

Gândurile, ideiile, sunt manifestări naturale ale interiorului nostru. Hristos Domnul spune: „Căci dinlăuntru, din inima omului, ies gândurile... ” (Marcu 7:21^a) Suntem în așa fel concepuți încât existența noastră este un continuum de gânduri. Chiar și noaptea când dormim continuăm să gândim. Avem capacitatea de a naște propriile gânduri, dar pentru că suntem ființe spirituale, putem primi gânduri în minte și din exterior. Gândurile din afară vin fie de la cel rău, fie de la Dumnezeu.

Mulțimea gândurilor ne definesc personalitatea și felul de a fi. Bunăoară, dacă te gândești mai mereu să aduni, foarte probabil că ești un om lacom. Dacă te gândești mai mereu la petreceri, foarte probabil că ești o persoană lumească. Dacă dimpotrivă te gândești mereu la Biblie și rugăciune, foarte probabil că ești un sfânt. Înțeleptul spune: „După cum gândește omul în inimă, așa și este”.

Gândurile formează o lume a deșertăciunilor. Lumea gândirii este un teatru imens, plin de iluzii. Biblia vorbește depre gânduri bune și curate, gânduri negre și rele, gândurile Domnului și gândurile Diavolului.

Omul în general este străin de gândurile lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbește despre o împietrire a inimii care produce gânduri deșarte, minte întunecată, înstrăinare față de viața lui Dumnezeu: „Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietriri inimii lor”. (Efeseni 4:17-18)

Dacă suntem sinceri vom recunoaște că cel mai adesea păcătuim în gândurile noastre C. Spurgeon era probabil sincer când spunea: „Dacă pe fruntea noastră ar fi proiectate instantaneu gândurile în imagini, am umbla toți cu fesurile trase bine pe cap”.

II.

Gândurile, spre deosebire de fapte au proprietatea că sunt ascunse. Nu putem pătrude în gândirea altora. Dumnezeu însă poate. Biblia este cartea care ne descoperă atitudinea și modul de a gândi al lui Dumnezeu. Lumea ideilor, universul gândirii este o realitate pe care Domnul o cunoaște perfect. Biblia spune: „Domnul cunoaște gândurile omului... ” (Psalmul 94:11) În Evanghelii găsim cuvintele: „Isus care le cunoștea gândurile”. (Matei 9:4)

Deasemeni, Domnul Dumnezeu pedepsește atât faptele cât și gândurile rele. Cel mai dramatic exempul este cel din Biserica Primară care-i are ca eroi negativi pe Anania și Safira. (Fapte 5:1-11) Cu privire la faptele celor doi pastorul David Nicola scrie: „Numeni nu poate umbla cu șmecherii în universul gândirii lui și să nu pățească nimic”.

În același timp Dumnezeu are o gândire benefică față de poporul Său: „Căci Eu știu gândurile, pe care le am cu privire a voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde”. (Ieremia 29:11) Mai mult, Atotputernicul, spre deosebire de cel rău, insuflă gânduri bune oamenilor. (Marcu 12:36; 2Timotei 34:16)

III.

Cercetați fiind de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să recunoaștem că în privința gândurilor avem multe de îndreptat.

a)Mai întâi, dacă nu ți-ai predat încă viața lui Dumnezeu, îmbracăte acum cu Isus Hristos. Duhul Sfânt îți va da o gândire nouă potrivită cu voia Domnului atunci când te întorci la el cu pocăință și credință. Cuvântul pocăință vine de la grecescul metanoia care însemnează schimbarea minții.  

b)Apoi, dacă ești al lui Dumnezeu, asemeni psalmistului, umpleți mintea zilnic cu Legea Domnului. Iar când gânduri negre de la cel rău te frâmântă aleargă la arma numită rugăciune, folosește și dinamita postului. Fă apel și la voință. „Inima celui neprihănit se găndește ce să răspundă... ”, spune Scriptura. (Proverbele 15:28) „Nu poți păsările să le împiedici să zboare, dar le poți împiedica să-și facă cuib pe capul tău”, zice o vorbă.

Dacă vrem să ne pocăim cu adevărat trebuie să începem cu a pune ordine în gândirea noastră. J. Stott comentând afirmația Biblică „să vă înoiți în duhul minții voastre”, scrie: „A fi creștin implică o reînoire lăuntrică zilnică, ba chiar continuă–a gândurilor noastre. Dacă degradarea păgână se datorează deșertăciunii gândurilor lor, atunci dreptatea creștină depinde de reînoirea minții noastre.” Evagrie Ponticul, cărturar creștin din sec. III, este ceva mai plastic: „Fi portarul propriei tale inimi și nu lăsa să pătrundă nici un gând fără să-l întrebi: „De partea cui ești, de partea mea sau de partea dușmanului meu?” Doamne, ajută-ne!