„... Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni... Toți  cei ce credeau, erau împreună... ” (Faptele Apostolilor 2:41-47)

Am fost creați ca și ființe sociabile, cu capacitatea și nevoia de a relaționa cu cei din jur. Fără relații suntem în dificultate. Unii sunt mai sociabili, alții mai puțin, dar toți până la urmă avem nevoie de cei din jur. Relațiile în viață sunt de multe feluri; cu Dumnezeu, cu cei din familie, cu grupul de credincioși din care facem parte, cu colegii, cu vecinii, cu prietenii, etc. Suntem sociali prin însăși natura noastră, iar legile vieții cheamă la cooperare. Atunci când te întorci la Dumnezeu intri într-o relație nouă și bogată cu grupul de credincioși pe care o formează biserica locală, iar unori simțim nevoia de a forma ”biserici în biserici”. Creștinismul a început ca o mișcare de grup și este prin excelență până astăzi o lucrare împreună. Este știut însă că acolo unde sunt mai mult de o persoană apar probleme. Cum să trăiești în armonie? De ce să ții seama pentru a trăi în pace, unitate și propășire? Stanley Jones, misionar și teolog american, supranumit Billy Graham al Indiei, ne dă câteva linii directoare pentru părtășie, câteva legi care stau la baza vieții de grup, de care ar trebui să ținem cont.

1. Nu încerca să domini pe ceilalți. Pe pragul vieții de părtășie ar trebui așezată lepădarea de sine.

2. Nu trebuie să încerci să te folosești de grup, de cei din jur. Dacă dorești să te dai mare, să-ți rezolvi problemele folosindu-te de ceilalți, să urci pe scara socială, se va observa foarte repede că ai gânduri ascunse.

3. Ia hotărârea fermă să nu reproșezi și să critici pe la spate. Critica în ascuns distruge încrederea și părtășia.

4. Nu aștepta de la ceilalți să fie perfecți. De vreme ce tu însuți nu ești perfect și te suporți, suportă-i și pe ceilalți.

5. Fii hotărât să rezolvi neânțelegerile de îndată ce se ivesc. Dacă lași neînțelegerile să dospească, vor distruge totul. (Matei 5:25)

6. Nu cădea în irelevanță, concentrează-te asupra lucrurilor mari. (1Samuel 10:27)

7. În loc să-ți cauți mereu drepturile, caută să slujești altora. În general, drepturile nu pot fi date ci trebuie câștigate, și sunt câștigate în măsura în care te dăruiești altora.

8. Nu trebuie să-i faci pe oameni mai buni, ci să-i iubești. O atitudine iubitoare deschide toate ușile, oriunde în lume. Cineva spunea: „Cel ce încearcă să le facă oamenilor bine stă la ușă și bate, dar cel ce-i iubește găsește ușa deschisă”.

9. Dă dovadă de curaj când ai greșit și spune: „Am greșit, îmi pare rău, iartă-mă”. Oamenii cu adevărat mari sunt mari și pentru faptul că își recunosc erorile și își asumă greșelile.

10. Ține minte că suntem mădulare unii altora. Gândul acesta ne va feri de invidie. Dacă suntem mădulare unii altora, atunci celălalt mă completeză acolo unde sunt eu slab, iar eu cu abilitățile mele îl completez pe celălalt.

11. Păstrează-ți puterea de a râde. Nu suntem mai sfinți cu cât suntem mai încruntați. Cultivă-ți atitudinea, expresia feței și a vocii, încât să zâmbești când vorbești. Un om mereu posac și încruntat este neplăcut. Un om destins exprimă încredere, dragoste și bucurie. (Proverbe 19:22)

12. Nu părtăși de dragul părtășiei, ci colaborare în vederea unor scopuri înalte, iar părtășia va fi o consecință firească. Care trebuie să fie scopurile acelea înalte care ne adună și ne animă? Gloria lui Dumnezeu și mânturiea noastră și a semenilor noștri.

Relațiile experimentate în biserică, ca și cele din familie, sunt o anticipare a relațiilor pe care le vom avea în veșnicie. Din perspectiva aceasta viața împreună este și o școală. Cine nu a învățat să trăiască după principiile divine aici jos, să nu se aștepte să fie mutat sus. Cine nu a deprins să trăiască pe pământ în ascultare, slujire, iubire, să nu se aștepte să fie adăugat comunității cerești.