„... Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra... ” (Luca 12:4-7,22-34)

Teama și îngrijorarea sunt experiențe comune, până la un anumit punct necesare și utile. Bunăoară, este natural și benefic să te temi de foc. Teama aceasta te oprește să te arunci în flăcări, sau să pui mâna pe un cuptor încins și în felul acesta să te rănești. Este util să te îngrijorezi dacă copilul tău face febră. Îngrijorarea te împinge să acționezi spre binele aproapelui. Se poate întâmpla însă tuturor să ieșim din cadrul normal și benefic și să ajungem controlați de frică, cu mintea frământată, dominați de o îngrijorare severă.

I.

Fiul lui Dumnezeu are ceva măreț de spus în privința îngrijorărilor și a fricii, cuvinte pe care fie nu le înțelegem, fie le înțelegem dar le uităm adesea: „... prietenii Mei... nu vă temeți... nu vă îngrijorați... ”

-Doamne, cum să nu ne temem? Ne stă înainte necunoscutul. Suntem plini de slăbiciuni. Trăim într-o lume nesigură. Atâtea obstacole... Și, ah! Perspectiva morții! ... Doamne, cum și de ce să nu ne îngrijorăm? ...

-UNU, pentru că Dumnezeu este în control

-DOI, pentru că Dumnezeul Acesta care este în controlul a toate, este Tatăl nostru!

Pentru a ne face să înțelegem acest dublu adevăr, Domnul Isus ne pune înainte trei ilustrații;

-ilustrația cu vrabia (Luca 12:6-7, Matei 10:29)

-ilustrația cu corbii (Luca 12:22-26)

-ilustrația cu crinii (Luca 12:27-28).

În rezumat, Domnul spne: „nici o vrabie nu este uitată înaintea Domnului”; „nici o vrabie nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru”; „chiar și perii din cap toți vă sunt numărați”; „nu puteți adăuga un cot la lungimea vieților voastre”. Deci, STOP fricii și îngrijorării! Mai degrabă teme-te de Dumnezeu, încrede-te în El, caută Împărăția Sa, căci toate cele necesare unei vieți decente sunt în grija Lui.

Din cele afirmate mai sus înțelegem că suveranitatea și controlul lui Dumnezeu sunt absolute asupra întregii existențe, iar noi trebuie să ne liniștim în El.

II.

O ILUSTRAȚIE SUPLIMENTARĂ

VĂ PLACE FIZICA? ... Fiul lui Dumnezeu, după cum am văzut, în predicile Sale folosește de multe ori analogia, alegoria, aluzia, numite în general pilde, pentru a exprima lucruri ascunse, greu de înțeles. Vă rog astăzi să priviți împreună cu mine la cerul creat de Dumnezeu și să observăm relația dintre Soare și Pământ. (poate amintind de soare ne încălzim puțin în mijlocul gerului)

-SOARELE; steaua care ne luminează și ne încălzește, de peste 300 de mii de ori masa pământului, reprezentând 99,86 % din masa totală a sistemului solar (planetele, cometele, asteroizii rămân cu 0,14%). Un gigant format din 74% hidrogen și 25% heliu, care dezvoltă o temperatură de peste 5 mii de grade Celsius la suprafață, iar la interior peste 15 milioane grade Celsius. Soarele dezvoltă o asemenea forță de gravitație că toate corpurile cerești din jur îi sunt captive, nimic nescăpând de forța lui de atracție.

-PĂMÂNTUL; în comparație cu Soarele pare o nimica, zero virgulă zero și ceva. Pământul fără Soare ar fi fără lumină și fără căldură. Fără Soare ar pluti în vidul cosmic, dar forța de gravitație îl ține aproape, la o distanță constantă și într-o mișcare ordonată. Din punct de vedere astronomic Pământul depinde de Soare și nu poate ieși din sfera de control a acestuia. (G. Galilei a avut totuși dreptate aici!) Și cu toate acestea și pe minusculul Pământ există activitate.

Cred că așa este și în relația Dumnezeu-om. Suntem în totalitate sub stăpânirea Atotputernicului. Cum lumina Soarelui inundă tot, așa viețile noastre sunt inundate zilnic de harul felurit al lui Dumnezeu, de cele mai multe ori neobservat.

După cum Soarele atrage spre sine toate corpurile cerești, tot așa dragostea lui Dumnezeu ne atrage la Sine zilnic. Nu putem ieși din sfera divină, nu-L putem scoate pe Dumnezeu din mințile noastre.

III.

Având în vedere această realitate, care este rolul nostru?

-În loc să-mi frământ mintea cu ce va fi și cum va fi, mai corect și mai benefic ar fi să i-au fiecare zi individual și să caut a face ce este bine în fiecare măruntă împrejurare.

-Să mă întorc zilnic cu fața spre Soarele neprihănirii, adică spre Dumnezeu, și sub iluminarea Cuvântului Său să am o gândire pozitivă și constructivă mereu.

-Lucrurile mari din viață, din biserică, din societate, din univers, nu sunt sub stăpânirea mea, ci doar amănuntele. Vă amintiți?

-Zero virgulă zero și ceva!

-Doar atât? ...

-Doar atât! Dar și tu ești ceva. Dacă te compari cu imensitatea universului și cu dimensiunea copleșitoare a istoriei s-ar putea să ai un sentiment profund de micime cu privire la propria existență. Totuși, în ochii Domnului contează și cifrele de după virgulă. Fizica lui Dumnezeu ține evidența chiar și a firelor de păr luate ușor de vânt.

În Dumnezeu avem viața, mișcarea și ființa. El ne binecuvintează cu vremuri roditoare și ne strecoară în inimi bucurii. Nu putem adăuga 50 de centimetri în plus la lunginea vieții noastre. Și totuși, El ne oferă libertatea de a sta cu fața spre El sau cu spatele. Dacă-I întorci spatele spre Domnul te vei răci și vei pieri. Dacă te întorci cu fața spre Dumnezeu te vei lumina de bucurie.

Deci,

-caută pe Dumnezeu,

-teme-te de Cel Atotputernic,

-încrede-te în El căci este Tatăl tău,

-caută să-L cunoști mai mult și să-I fi mai plăcut zilnic.

El este oricum în control, numai că tu ai libertatea și responsabilitatea de a spune NU, sau Da!

Fă binele zilnic, în fiecare împrejurare care este adusă în viața ta, și vei avea parte de binecuvântarea Domnului. Da, mai presus de orice, încrede-te în Dumnezeu. Atunci când te încrezi în Domnul chiar și moartea vine ca o binecuvântare.

ILUSTRAȚIE

În timpul unei prigoane împăratul roman Arcadie a cerut ca să fie adus înaintea sa Hrisostom (cunoscut în istorie ca și Ioan Gură de Aur), pentru a fi intimidat.

Împăratul i-a zis: -„Am să te trimit în exil”.

Hrisostom a răspuns: -„Tu nu mă poți exila, căci toată lumea este a Tatălui meu”.

- „Atunci am să te omor” strigă Arcadie.

- „Tu nu poți să mă omori, căci viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.

-„Îți voi confisca toate averile”.

-„Împărate, comorile mele sunt în cer, unde de mult e și mintea mea”.

-„Atunci te voi izgoni dintre oameni, ca să nu mai ai nici un prieten”, zise împăratul.

-„Nici aceasta n-o poți face, căci eu am un Prieten în ceruri, care mi-a promis că niciodată nu mă părăsește”.

Aleluia!