„Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)

   Napoleon, împăratul Franței, a fost exilat pe insula Sfânta Elena. Într-o seară, Napoleon l-a întrebat pe unul din tovarășii săi de suferință, un general, ce poate să-i spună despre Isus Hristos. Bătrânul general s-a scuzat răspunzând că el în viață s-a ocupat de alte lucruri și nu cu Isus, cu religia. „Cum?” a întrebat Napoleon, „dumneata ești botezat în legea creștină și nu poți spune cine a fost Isus Hristos? Ei bine, am să-ți spun eu!”

    „... cunosc oamenii, și eu spun că Isus n-a fost numai un Om! Eu caut zadarnic în istorie să găsesc pe cineva deopotrivă cu Isus, sau care cel puțin să se apropie de El. Nici istoria, nici omenirea, nici veacurile, nici natura nu-mi arată nimic pentru a-L asemăna sau a-L explica. La El totul este extraordinar. Cu cât îl privesc mai mult, cu atât mă încredințez că El iese din făgașul comun; că El este mai presus de spiritul omenesc. La Hristos totul mă uimește, gâdirea Lui mă copleșește, voința Lui mă stăpânește. El e în adevăr o ființă aparte. Ideile Sale, simțurile Sale, adevărul propovăduit de El, felul lui de a îndupleca nu se explică prin nici o organizație omenească, nici prin firea lucrurilor... Nașterea și istoria vieții Sale, învățăturile Lui, care ating toate culmile, Evanghelia Lui, singurătatea ființei Lui misterioase, apariția Sa, împărăția Sa, înaintarea sa triunfală de-a lungul veacurilor, toate sunt pentru mine o minune, o taină ce mi se pare de nepătruns, care mă cufundă într-o uimire din care nu pot ieși: o taină pe care o văd; o taină statornică pe care n-o pot nega, dar pe care nu mi-o pot explica. S-a văzut cândva vreun rege stăpânind din fundul mormântului Său? S-a văzut cândva vreun comandant de oști recrutând soldați după moartea sa și trimițându-i să cucerească lumea? ! Aceasta e minunea lui Isus Hristos. Iată de ce recunosc eu dumnezeirea Sa!” Până aici cuvintele lui Napoleon.

   În Evanghelia după Ioan, capitolul 8, versetul 12, Isus se prezintă pe Sine ca fiind Lumina lumii. În ce sens este Domnul Isus Lumina lumii?

-În prologul evangheliei sale, Ioan îl prezintă pe Isus ca fiind la originea universului; ca fiind sursa de viață și lumină a tuturor oamenilor. (Ioan 1:1-4) Domnul Isus a fost Cel care la început a spus: „Să fie lumină”. (Genesa 1:3)

-În contextul acesta este de amintit faptul că în timpul slujirii Sale, el a deschis ochii multor nevăzători. (Ex: Ioan 9) Aceste vindecări miraculoase au fost o anticipare a vremii mesianice în care Fiul lui Dumnezeu va vindeca orice ochi și va deschide orice minte. (Apocalipsa 21:4)

-Cu siguranță însă că atunci când a rostit aceste cuvinte, Domnul s-a referit în primul rând la iluminarea spirituală, la lumina cunoașterii, lumină de care, odată venită în lume, vor avea parte toți cei care îl vor urma.

Oamenii în general sunt în întuneric. Există un întuneric diabolic peste lumea întreagă. La întrebarea: ce este întunericul? se va răspunde cel mai adesea cu: întunericul este absența luminii, ca și când întunericul nu ar exista. Einstein a spus: „De fapt, întunericul nu există. Ceea ce există, de fapt, este doar absența luminii”. Îndrăznesc să spun că întunericul există. Nu numai că există dar este și însușire de bază a spațiului cosmic, a universului. Iar dacă întunericul nu poate fi perceput, nu poate fi perceput și studiat doar pentru cei aflați în întuneric. Lumina este o formă de energie ce anulează proprietățile întunericului revelând forme și culori care pot fi acolo cu mult înainte de apariția luminii.

Universul spiritual experimentează același model ca cel material (sau invers). Lucifer întreține întunericul general printr-o infinitate de amăgiri. Hristos este Acela care aduce lumina divină a cunoașterii în Valea întunecată a umbrei morții. Fiul lui Dumnezeu a spus: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”. (Ioan 12:46) Chiar și cei mai religioși oameni sunt în întuneric fără Isus; „dar oridecâteori vreunul se întoarce la Domnul, mahrama este luată”. (2Corinteni 3:16) Domnul Isus Însuși este lumina și odată venit în lume luminează prin personalitatea, lucrările și cuvintele Sale. (Ioan 1:5-9) „Eu sunt Lumina... ”,  spune Domnul despre Sine.

Suflete; Ai lumina vieții? Dacă răspunsul este pozitiv; urmeaz-o! Dacă răspunsul este negativ; întoarce-te la lumină. Fără lumina lui Hristos omul este în pericol de a cădea în groapa întunecată a iadului. Lucrarea lui Hristos este prin excelență aceea de a deschide ochii, de a întoarce de la întuneric la lumină, de a muta de sub puterea Satanei la Dumnezeu. (Fap. Ap. 26:17-18)