„... Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exodul 15:26b)

A. Evrei ies din Egipt. Marea Roșie se deschide înainte lor într-un mod miraculos. Iată-i pornind în cântări de biruință prin pustie cu destinația Canaan, țara promisă unde curge lapte și miere.

După trei zile de mers în pustie nu găsesc apă. Ajunși la Mara (amărăciune), nu-i puteau bea apele din pricină că erau amare. Poporul cârtește. Moise strigă către Domnul care îi arată un lemn pe care-l aruncă în ape și apele se fac dulci. Scriptura notează: „Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci, și acolo l-a pus la încercare. El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindec” (YHWH – Rafa). După Mara ajung la Elim unde erau 12 izvoare și 70 de finici. Lângă aceste izvoare, la umbra acelor finici, se odihnesc.

B. Promisiunea de vindecare trebuință intrepretată ținând cont de contextul în care se aflau evreii atunci, în felul acesta vom fi feriți de învățături eronate și de speranțe deșarte.

-Mai întâi, promisiunea este făcută poporului lui Dumnezeu și nu omenirii întregi. Pentru cei care nu fac parte din poporul Domnului Dumnezeu nu are nici o promisiune.

-Apoi, este o promisiune condiționată: „Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, ... ”(Exodul 15:26 a)

-Și în al treile rând, bolile aduse peste Egipteni nu au fost boli comune ci au fost judecăți divine, urmare a păcatului idolatriei și împietririi.

    C. Avem aici o imagine a călătoriei vieții, cu amărăciunile și fericirile ce o însoțesc. Pentru poporul Domnului mai întâi vin încercările de la Mara și apoi odihna de la Elim. Și lemnul, lemnul ce transformă amarul în dulce, ne duce cu gândul la lemnul crucii de la Golgota ce transformă amărăciunea păcatului în dulceața neprihănirii, osânda iadului în odihna raiului. Boala cea mai grea de care suferă omul este boala păcatul și de acestă boală dorește Dumnezeu să ne vindece cu precădere. (Acesta este și sensul promisiunii din Exod 15)

MĂETURIE: Kay Arthur, în lucrarea ”Numele lui Dumnezeu”, povestește:

„Nu voi uita niciodată cum m-am întors la Domnul. Deși părinții îmi citiseră din Cuvântul Sfânt, deși știam ce-i așteptă pe cei ce nu se întorc din toată inima la El, totuși, până la vîrsta, de  18 ani n-am lut o hotărâre clară să-mi predau viața în mâna Domnului și să ascult numai de El. Nu eram sigur de viitorul meu. Aș fi dorit să fiu sigur că voi fi primit în cer, credeam cu mintea în existența lui Dumnezeu, dar nu aveam siguranța mântuirii. Nu aveam păcate „mari” (în ochi oamenilor), ci numai din cele „mici și ascunse” (dar Dumnezeu le știa și le știam și eu).

Nu știu de ce am început, deodată, să citesc Sfânta Scriptură. Am văzut dragostea Domnului Isus, care, pentru păcatele mele, a mers la cruce, în locul meu. Mi-am dat seama că pentru mine a murit și lucrul acesta m-a durut mult. Pentru prima oară, inima mea de piatră a fost străpunsă de dragostea Domnului. Am îngenunchiat la marginea patului, cu biblia în mână, cu lacrimi în ochi și am găsit leac alinător pentru sufletul meu păcătos. M-am întâlnit cu Doctorul Cel Mare, cu Iehova-Rafa care m-a vindecat de boala de moarte a păcatului, cu Cel care este Domnul păcii între mine și Dumnezeu Tatăl. În zilele acelea, Domnul m-a răscumpărat din blestemul Legii, căci s-a făcut blestem pentru mine și, prin rănile Lui am fost tămăduit. Astfel am fost găsit de Păstorul și Păzitorul sufletului meu”.

Dragul meu, numai Doctorul Cel Mare poate vindeca toate bolile sufletului tău păcătos. De ce nu-L chemi în ajutor? De ce nu vrei să vi la El? Dacă, așa cum scrie în Isaia 50:10 vezi că „umbli în întuneric și n-ai lumină” atunci încrede-te în Numele Domnului, și bizuiește-te pe Dumnezeul tău!