Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 42
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Slujire
Resursa adaugata de Mada_O in 24/11/2020
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

 

Ne continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Suntem la Matei 11 şi parcurgem evangheliile încercând să înţelegem cum să-i învăţăm pe oamenii din orice naţiune tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, potrivit cu porunca Sa din Matei 28:20. Am ajuns la Matei 11:14. El vorbea despre Ioan Botezătorul, ca fiind cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament. În v. 14, El spune: "Dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină".

 

În cartea Maleahi este o profeţie... Sunt aproape ultimele cuvinte din Vechiul Testament, în Maleahi 4, unde Domnul spune în v. 5: "Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată". Aceasta nu este prima venire a lui Hristos, fiindcă prima Sa venire nu e ziua mare şi înfricoşată a Domnului. Este vorba despre a doua venire a lui Hristos, când El va veni să judece. Ultimele cuvinte din Vechiul Testament se referă la a doua venire a lui Hristos, când va veni să judece."Ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului." Înainte de marea şi înfricoşata zi a Domnului, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos, Domnul îl va trimite pe prorocul Ilie. Una din principalele lui lucrări va fi în familii: "El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi". De asemenea, se referă la Biserică...

Ruptura de generaţii între părinţii spirituali şi copiii spirituali va fi înlăturată, în sensul că ei vor avea părtăşie unii cu alţii. Din nefericire, în multe adunări fraţii în vârstă nu au prea multă părtăşie cu fraţii tineri. Inimile lor sunt distante faţă de fraţii mai tineri. Fraţii mai tineri îi dispreţuiesc pe fraţii mai în vârstă, considerându-i demodaţi. Însă Ilie va veni şi va înlătura acea distanţă şi va întoarce inimile părinţilor către copii şi inimile copiilor către părinţi, "ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!", zice Domnul. Cu alte cuvinte, în ochii lui Dumnezeu e un lucru serios când într-o familie, mai ales într-o casă, părinţii sunt distanţi faţă de copii. Asta nu e o mărturie bună pentru nici o familie creştină. Părinţii şi copiii trebuie să fie foarte apropiaţi unii cu alţii, şi adesea distanţa intervine, fiindcă părinţii nu continuă să păstreze o părtăşie cu copiii lor, începând din copilărie.

Când se naşte un copil, părinţii îl îmbrăţişează, îl sărută, vorbesc cu el des, chiar înainte ca acesta să înveţe să vorbească. Dar, pe măsură ce copiii cresc, există tot mai puţină comunicare între părinţi şi copii. Când copiii ajung adolescenţi apare o distanţă, iar când trec de 20 de ani, cei mai mulţi abia mai vorbesc cu părinţii lor. E un lucru foarte trist! Domnul spune că e atât de trist, încât pământul ar trebui lovit cu un blestem din cauza acestui lucru. Şi totuşi, mulţi părinţi nu realizează gravitatea acestui lucru. Şi nu realizează cât de important e să refacă acea relaţie dintre ei şi copiii lor. Şi trebuie să se înceapă de la părinţi. Nu e în primul rând responsabilitatea copiilor, ci părinţii trebuie să-şi întoarcă inima spre copiii lor. Iar asta ar avea ca rezultat întoarcerea inimii copiilor spre părinţi. Aşadar, aceasta e o lucrare foarte importantă a vremurilor din urmă şi asta îl va trimite Domnul pe Ilie să facă.

Aici Domnul Isus spune despre Ioan Botezătorul: "Dacă îl acceptaţi", adică dacă evreii îl acceptau pe Ioan Botezătorul, atunci acea profeţie s-ar fi împlinit. Dar ştim că ei nu l-au acceptat. L-au respins şi Irod i-a tăiat capul. Aşadar va fi un alt Ilie, care va veni înainte de a doua venire a lui Hristos. Şi nu va fi o singură persoană. În Vechiul Testament prorocii erau individuali: Ieremia, Isaia, Ilie, Elisei, Ioan Botezătorul. De îndată ce a venit Isus, El nu Şi-a trimis niciodată ucenicii unul câte unul. Întotdeauna doi câte doi. Şi asta s-a continuat şi în Faptele apostolilor. Prima echipă misionară trimisă de Domnul a fost cea a lui Pavel şi Barnaba. Întotdeauna au fost doi câte doi. În Fapte 3 citim despre Petru şi Ioan care s-au dus la Templu după Ziua Cincizecimii. Întotdeauna au fost doi câte doi, şi asta fiindcă în Noul Legământ Domnul lucrează printr-un trup, nu printr-un singur om. Aceasta nu s-a întâmplat niciodată în Vechiul Testament. Toţi prorocii lucrau individual. Singura excepţie poate fi chiar înainte de începerea Noului Legământ: Hagai şi Zaharia. Altfel, toţi prorocii Vechiului Testament au lucrat individual. Însă, în Noul Legământ, niciodată nu e individual. Este un trup.

Aşadar, este trupul sfinţit al lui Hristos pe pământ. Noul om. Acesta va fi Ilie. Este o biserică vie, puternică, plină de Duhul Sfânt. Ea va fi Ilie în ultimele zile, proclamând şi aducând împreună părinţii spirituali şi copiii spirituali, părinţii pământeşti şi copiii pământeşti, şi pregătind din nou calea pentru a doua venire a lui Hristos. Asta e ceea ce e important. Aşa cum Ioan Botezătorul a pregătit Israelul pentru prima venire a lui Isus, Biserica va pregăti oamenii pentru a doua venire a lui Hristos spunând: "Pregătiţi calea Domnului!". Şi aşa cum mesajul lui Ioan Botezătorul era, în primul rând, unul de pocăinţă, mesajul principal pe care Biserica trebuie să-l proclame în aceste timpuri, chiar înainte de venirea Domnului, este: "Pocăiţi-vă".

Este o mare nevoie ca spiritul lui Ilie să fie manifestat în proclamarea Evangheliei în ziua de azi către creştini. Ultimele mesaje ale lui Isus către Biserică în Noul Testament, sunt în Apocalipsa 2 şi 3, iar către cinci dintre bisericile care alunecaseră, mesajul este: "Pocăieşte-te". Pocăinţa este ultimul mesaj pe care Hristos l-a dat Bisericii. Când era pe pământ, El predica păcătoşilor mesajul pocăinţei. În Faptele Apostolilor, s-a predicat păcătoşilor mesajul pocăinţei. În cartea Apocalipsa găsim acelaşi mesaj către Biserică. Biserica trebuie să se pocăiască. Acesta e mesajul lui Ioan Botezătorul, pe care Biserica trebuie să-l proclame în spiritul lui Ilie. Aşa cum Ilie a stat pe muntele Carmel şi le-a spus Israeliţilor: "Alegeţi cui vreţi să slujiţi. Lui Iehova sau lui Baal. Nu puteţi să slujiţi amândurora".

Acest mesaj îl înţelegem clar. În timp ce citim, spunem că e clar că oamenii nu puteau sluji şi lui Iehova şi lui Baal. Astăzi nu ne rugăm lui Iehova, ne rugăm Tatălui nostru ceresc. Noi nu-L numim pe Dumnezeu Iehova, Îl numim Tată. Aşa că înţelegem. Asta e o latură. Dar ce reprezintă Baal astăzi? Baal reprezintă banii şi bogăţiile materiale, sau ce a numit Isus: Mamona. Tot ce e legat de bogăţiile pământeşti. Isus a spus în Luca 16:13 că nici un om nu poate sluji la doi stăpâni, sau să aibă doi dumnezei, aşa cum a spus Ilie pe muntele Carmel. Nu poţi sluji lui Iehova şi lui Baal. Isus a spus că nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Acesta reprezintă echivalentul exact, a ceea ce a predicat Ilie pe muntele Carmel.

Aşadar, când Biserica vine în spiritul lui Ilie în zilele din urmă, mesajul său profetic, pe care foarte puţini îl predică, este acesta: "Cine are urechi, să asculte... Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona". Dacă inima ta e fixată pe bogăţii materiale, renunţă la a-L sluji pe Dumnezeu. Dacă inima ta e fixată pe bogăţii materiale, slujeşte-l pe acel dumnezeu. Aşa cum fac oamenii de afaceri din lume. Ei îl slujesc pe Mamona cu devotament, visează şi trăiesc pentru asta, lucrează zi şi noapte pentru asta. Unde sunt creştinii care lucrează zi şi noapte ca să-L slujească pe adevăratul Dumnezeu, şi care nu sunt deloc interesaţi de Mamona? Majoritatea oamenilor de afaceri din lume nu sunt interesaţi de Dumnezeu. Pe ei îi interesează doar Mamona şi banii. De ce nu avem slujitori ai lui Dumnezeu la fel de dedicaţi, pe care să nu îi intereseze deloc Mamona sau banii? Unde se găsesc astfel de predicatori? Din păcate, e o mare lipsă.

Apostolii au fost aşa, ei L-au slujit pe Dumnezeu. Nu găseşti nicăieri, în tot Noul Testament, nici o colectă strânsă pentru apostoli. Toţi banii strânşi, menţionaţi în Faptele apostolilor, în 2 Corinteni 8 şi 9, erau întotdeauna pentru sfinţii săraci. Apostolii, ca slujitori ai lui Dumnezeu, trebuiau să se încreadă în El pentru nevoile lor, că Dumnezeu îi va mişca pe oameni, ca să se îngrijească de nevoile lor. Aşa cum filipenii i-au trimis daruri lui Pavel. Ei se încredeau în Dumnezeu, nu trăiau pe baza unui salariu. Ei nu slujeau lui Dumnezeu şi lui Mamona. Aceasta e o tragedie în creştinism astăzi, care a distrus lucrarea lui Dumnezeu.

Avem o mulţime de predicatori astăzi, care nu se încred în Dumnezeu pentru nevoile lor. Ei se încred într-o organizaţie. Se uită spre Egipt pentru ajutor."De unde îmi va veni ajutorul? Să mă uit spre munţi?", întreabă psalmistul."Nu, ajutorul îmi vine de la Domnul". Însă, predicatorii de astăzi spun: "De unde îmi va veni ajutorul? Da, vine de la această organizaţie, din America sau dintr-o ţară din Vest." Nu vine de la Dumnezeu. Ei nu se uită la Dumnezeu, iar aceasta e tragedia. Asta se întâmplă fiindcă Biserica nu vine în spiritul lui Ilie, şi să spună: "Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona." Acesta e un mesaj atât de important. Motivul pentru care e nevoie de acest mesaj e fiindcă Isus le-a spus israeliţilor: "Dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină". Însă, fiindcă nu l-au acceptat, acest mesaj trebuie proclamat în zilele din urmă. Mesajul pocăinţei şi mesajul alegerii cui vei sluji: lui Dumnezeu sau banilor.

Iar în v. 15, Isus spune: "Cine are urechi de auzit să audă". Ce vrea să spună prin asta? Ce am spus în ultimele minute nu e ceva ce orice creştin vrea să audă. Auzind aceste lucruri, poate că şi ţie ţi se pare un mesaj prea radical. Nu e aşa de important... Exact, înseamnă că nu ai urechi de auzit. Aşa că Domnul te lasă în pace pe tine, dar poate că sunt unii care ascultă şi au urechi de auzit. Doar la aceştia încearcă Domnul să ajungă. El îi ignoră pe toţi ceilalţi. Chiar şi când era pe pământ, au fost atâţia oameni care I-au auzit mesajele. Ei aveau urechi fizice să audă, dar în interior, spiritual, ei nu aveau urechi să audă ce spunea Domnul poporului Său. Exact la fel este şi astăzi. De aceea El spune: "Cine are urechi de auzit să audă", şi se referă la urechile din interior.

Apoi, în v. 16, El spune: "Cu cine voi asemăna neamul acesta?" Reţineţi, noi încercăm să înţelegem tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Şi să studiem în profunzime ce ne-a învăţat El, verset cu verset, ca să putem practica noi înşine, iar apoi să vestim şi altora. V. 16: "Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit". Nişte copii se joacă şi le cer tovarăşilor lor, să danseze când ei vor cânta din fluier, iar când vor cânta de jale, să se tânguiască. Însă ceilalţi copii nu cooperează. Primii copii spun: "Hei! Noi cântăm din fluier, şi voi ar trebui să dansaţi, dar nu dansaţi." Sau,"Noi vă cântăm de jale, şi voi nu vă tânguiţi." În acelaşi fel, Domnul spune: "Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând". El îi compară cu acei copii cărora se pare că nimic nu le convine. Ioan nu mânca sau bea, el postea şi mânca lăcuste şi miere în pădure. Iar ei au spus: "Are drac!"

Imaginaţi-vă un om îmbrăcat în haină din păr de cămilă, şi mâncând acele lucruri din pustie. "Are drac!" Isus vine, şi situaţia este exact opusă. E o comparaţie între două lucruri opuse. Întocmai ca în v. 17, unul este un dans, iar celălalt un cântec de înmormântare. Ioan Botezătorul a venit postind, trăind foarte simplu, nu purta haine obişnuite, ci haine din păr de cămilă etc. Însă Fiul omului a venit purtând acelaşi fel de haine ca toţi ceilalţi, mâncând şi bând, fără să pună accent pe post şi un stil de viaţă simplu... "Şi ei zic: 'Iată un om mâncăcios şi băutor de vin'". Ioan Botezătorul nu a fost un prieten al păcătoşilor, el nu avea nimic de-a face cu păcătoşii, însă Isus este prieten cu păcătoşii.

Aşadar, El vrea să spună că orice ar face slujitorii lui Dumnezeu, întotdeauna se găseşte ceva de criticat la ei. Aceasta este atitudinea multor creştini. Întreaga lor minte are o atitudine critică. Oricare ar fi slujitorul lui Dumnezeu, ei vor găsi ceva de criticat la el. Te regăseşti în astfel de ipostaze, prietenul meu? Că orice predicator are un cusur, iar tu eşti marele expert care dă diferite note diferiţilor predicatori. Le dai note, îi critici pe toţi, în funcţie de ce vrei să auzi. Dacă îi compari pe predicatori cu Isus din Scriptură, ăsta e un lucru foarte bun. De fapt, chiar ar trebui s-o facem. Eu fac asta tot timpul. Caut să-i compar pe predicatori cu Hristos. Hristos e exemplul predicatorului perfect, Persoana care ne-a arătat cum ar trebui să-L slujim într-adevăr pe Dumnezeu. Aşadar, caut să compar orice predicator cu Hristos, să văd dacă o persoană e eliberată de iubirea de bani, precum Hristos, dacă e smerit, abordabil, şi lucruri de genul acesta. Asta e în regulă. Sau comparăm învăţătura cuiva cu Cuvântul lui Dumnezeu şi vedem dacă e potrivită cu Scriptura. Dar aici e diferit. E vorba de a avea atitudinea de a găsi mereu o greşeală.

Spune despre farisei că ei căutau cu atenţie să vadă dacă puteau să-L prindă pe Isus cu vorba sau cu fapta. Erau foarte atenţi... Şi există astfel de creştini care au ochi pătrunzători. Ei nu au urechi să audă adevărul, ci doar se uită şi ascultă ca să găsească ceva de criticat. Mulţi dintre aceştia nici măcar nu sunt oameni convertiţi. Ei cred că sunt creştini, unii dintre ei spun că sunt născuţi din nou. Dacă eşti într-adevăr născut din nou, ai fi fost eliberat de această atitudine critică distructivă. Există critică constructivă, care caută mereu să meargă direct la persoană, şi vorbeşte într-o manieră încurajatoare şi constructivă. Însă există şi critică distructivă, care vorbeşte de obicei pe la spatele cuiva, şi e interesată doar să distrugă oamenii şi lucrarea lui Dumnezeu. Aşadar există o mare diferenţă aici. Domnul spune: "Ioan Botezătorul a venit în acest mod şi aţi găsit vină la el, iar Eu am venit în acest mod, şi voi aţi găsit vină la Mine. Aşadar cine va fi pe placul vostru? Nimeni."

Aceştia sunt oamenii care nu au urechi să audă pe nimeni. Dacă Atotputernicul Dumnezeu S-ar coborî, n-ar asculta nici de El. "Totuşi Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei." Cei care au dobândit înţelepciunea lui Dumnezeu... E un verset greu de explicat în totalitate. Ar putea fi o însemnătate mai adâncă în această propoziţie simplă, care poate avea mai multe interpretări. Am putea spune că înţelepciunea vieţii unei persoane se va manifesta în rezultatele vieţii sale. Dacă un om are înţelepciune, aceasta se vede în acţiunile şi faptele sale, în felul în care trăieşte. Cei care susţin că au înţelepciune, doar ca să-i critice pe oameni, faptul că sunt aşa de critici demonstrează că nu au deloc înţelepciune. Cei care au într-adevăr înţelepciune se vor comporta ca Hristos, şi vor vedea lucrurile care sunt de apreciat şi lucrurile evlavioase şi le vor accepta.

Apoi, în v. 20 El spune: "Atunci, Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră". E foarte important să înţelegem că scopul minunilor, potrivit cu Matei 11:20, a fost ca să-i conducă pe oameni la pocăinţă. Nu să le arate oamenilor ce persoană măreaţă sunt eu, aşa cum mulţi aşa-zişi vindecători care fac minuni false, încearcă să le arate oamenilor. Ei seamănă, mai degrabă, cu magicienii, care stau pe o scenă şi prezintă un spectacol de magie, ca să-i impresioneze pe oameni."Vedeţi cu câtă iscusinţă vă pot păcăli pe toţi?" O mare parte din lucrarea de vindecare de astăzi e aşa. Oamenii sunt înşelaţi. Mare parte din lucrarea supranaturală de a împinge oamenii jos e ca un spectacol de magie pe scenă. Noi nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de asta. Minunile lui Isus au fost făcute cu scopul de a-i îndrepta pe oameni la pocăinţă. Lui nu I-a păsat ce credeau ei despre El. Dacă se pocăiau, ăsta era scopul. El nu aduna mulţimi ca să-Şi demonstreze puterea de a vindeca, ci ca să ajute oamenii să se pocăiască. El i-a mustrat, fiindcă ei văzuseră aceste minuni şi tot nu se pocăiseră.

Mai departe, El menţionează numele lor: Horazin, Betsaida, "Vai de tine! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit". Tir şi Sidon erau cetăţi neevreieşti, în afara graniţelor lui Israel. Uneori în Vechiul Testament, citim cum prorocii le învinuiesc pentru păcatele lor. Iar Domnul spune că dacă aceste minuni ar fi fost făcute în Tir şi Sidon, acele cetăţi păgâne s-ar fi pocăit. Dar ele nu le-au văzut niciodată."Voi aţi văzut aceste minuni şi aţi auzit aceste mesaje minunate, de aceea, responsabilitatea voastră e mai mare".

Amintiţi-vă principiul simplu din Scriptură: "Cui i s-a dat mult, i se va cere mult". Cu cât a făcut mai mult Domnul pentru noi şi ne-a învăţat, cu cât am primit mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult suntem răspunzători înaintea Lui pentru ce am auzit. Dumnezeu nu-i va judeca pe toţi oamenii la fel. E foarte clar în Luca 12 că celui căruia i s-a dat mult, i se va cere mult. Cui i s-a dat puţin, i se va cere puţin. E la fel de simplu ca într-o şcoală. Unui elev de clasa a treia i se cere să ştie mai puţină matematică decât unuia de clasa a zecea. Fiindcă i s-a predat mai mult, i se cere mai mult. Celui de clasa a treia i se cere mai puţin, fiindcă i s-a predat mai puţin. Acesta e un principiu foarte elementar pe care-l înţelegem în şcoală. Dar e acelaşi lucru şi în viaţa creştină.

Sunt mulţi creştini astăzi care susţin că aparţin unor adunări separate, care cunosc mai bine Cuvântul lui Dumnezeu decât alte grupuri din alte denominaţiuni, spunând: "Noi ştim mai multe decât voi." Probabil că e adevărat. Dacă într-adevăr ştiţi mai mult decât ei, standardul vostru de viaţă trebuie să fie mult mai ridicat decât al lor. Dar este asta o realitate? De foarte multe ori nu e. Sunt oameni care îi privesc de sus pe alţii şi spun: "Eu sunt plin de Duhul Sfânt şi vorbesc în limbi, pe care tu n-o ai." În regulă, frate. Dar sper că standardul tău de viaţă e cel puţin de 100 de ori mai bun, decât al aceluia despre care spui că nu e plin de Duhul Sfânt. Dacă plinătatea Duhului Sfânt nu îţi face viaţa de cel puţin 100 de ori mai bună, decât viaţa altor oameni care nu sunt plini de Duhul Sfânt, atunci am îndoieli. Ce fel de duh e acesta? Omul acela se ceartă cu soţia sa, iar tu faci la fel, omul acela iubeşte banii, şi la fel şi tu. Ce a făcut pentru tine această aşa-zisă plinătate a Duhului? Ce a făcut pentru tine această aşa-zisă vorbire în limbi? Nu te-a eliberat de mânie şi de pofta după femei. Ce a făcut?

E una dintre marile înşelăciuni din zilele noastre, atunci când oamenii cred că dacă au tremurat un pic, au avut o mică experienţă, şi au bolborosit ceva, atunci sunt umpluţi de Duhul Sfânt. Nu vă înşelaţi! Duhul Sfânt ne face sfinţi. Mulţi oameni înţeleg că un duh rău îi face pe oameni răi, un duh necurat îi face necuraţi, un duh înşelător îi înşală. Aşadar, ce ar trebui să facă Duhul Sfânt? Să-i facă pe oameni sfinţi. Nu doar să-i cauzeze să facă mult zgomot. Din nefericire, asta cred mulţi oameni. Că dacă primesc Duhul Sfânt, vor face mult zgomot.

Dacă mergi duminică la o strângere, unde toţi fac mult zgomot, vei crede că ei au Duhul Sfânt. Odată a venit un om la biserica noastră, în Bangalore, şi mi-a spus: "Voi nu aveţi Duhul Sfânt aici." L-am întrebat: "De unde ştii? Ai văzut cum vorbesc cu soţia mea acasă, ştii cum folosesc banii?" Prin aceste moduri descoperim dacă un om e plin de Duhul Sfânt sau nu."Tu nu ştii niciunul dintre aceste lucruri, atunci de ce spui asta?" El a spus: "Nu aveţi destul zgomot la strângere." Atunci i-am spus: "Pentru tine, Trinitatea e formată din Tatăl, Fiul şi Duhul zgomotos. Pentru mine, Trinitatea e formată din Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Asta e marea diferenţă. Tu îţi poţi urma trinitatea ta, dacă aşa îţi place, e o trinitate falsă". Duhul Sfânt nu-i face pe oameni zgomotoşi, ci îi face sfinţi. Da, poate că facem sau nu zgomot. Asta depinde mult de temperamentul fiecăruia, factori de genul acesta, şi lucrurile cu care suntem obişnuiţi în viaţa noastră. Însă sfinţenia e ceva ce Duhul Sfânt îi comunică fiecărui om a cărui viaţă o umple. E foarte important să înţelegem asta.

Aşadar, scopul minunilor şi a mesajului e să ne conducă la pocăinţă, altfel Domnul spune că aceste naţiuni păgâne sunt mai bune decât voi. "Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor". Capernaum era plin de oameni care credeau că sunt sfinţi. Dar se vor duce în iad, fiindcă le spune că dacă minunile făcute în el, s-ar fi făcut în Sodoma şi Gomora, ele ar fi rămas în picioare până azi. "Dar, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine". Eu cred că acesta e un mesaj pe care mulţi creştini trebuie să-l ia în serios. Că va fi mai uşor pentru necreştini, în ziua judecăţii, decât pentru mulţi creştini. Câţi creştini cred asta? Că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru necreştini, fiindcă ei niciodată n-au ştiut adevărul, niciodată n-au înţeles aceste lucruri. Dar noi înţelegem.

Dumnezeu să ne ajute să luăm aceste lucruri în serios şi să ne pocăim cu adevărat. Vom continua în următorul episod!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 79
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni