Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 41
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Învățătură
Resursa adaugata de Mada_O in 24/11/2020
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

Continuăm astăzi studiul nostru despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". După cum am spus în mod repetat, facem acest studiu fiindcă aceasta a fost ultima însărcinare pe care Isus le-a dat-o ucenicilor Săi înainte de înălţarea Sa. În Matei 28:20, El le-a spus să-i înveţe pe oameni să păzească, să facă sau să respecte tot ce le-a poruncit El. "Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului". Reţineţi că acea promisiune, că El va fi cu noi mereu până la sfârşitul veacului, e dată specific celor care îi învaţă pe alţii să facă tot ce a poruncit Isus. De aceea e important pentru noi să parcurgem evangheliile pentru a descoperi tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Altfel, nu vom şti. Şi dacă nu ştim, nu vom putea noi înşine să împlinim şi nici nu vom putea să-i învăţăm pe alţii.

E o diferenţă între a învăţa pe oameni ceva şi a-i învăţa să facă ceva. Când îi învăţăm pe oameni ceva, e ca şi cum ai explica ceva la tablă. Poţi da lecţii de înot la o tablă, fără să ştii tu însuţi să înoţi. Dar, să-i înveţi pe oameni să înoate, ar însemna să te duci la râu şi să le arăţi cum să înoate. Când Domnul Isus ne-a spus să-i învăţăm pe alţii să facă ceva, înseamnă că mai întâi trebuie să facem noi înşine. Acesta e principiul după care Domnul Isus Însuşi a trăit.

În Fapte 1:1 spune că cea dintâi carte, care este evanghelia după Luca, pe care Luca a scris-o mai întâi, înainte de a scrie Faptele apostolilor... El îi spune lui Teofil că titlul pentru evanghelia după Luca este "tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni". Aşadar, mai întâi El a făcut, iar apoi a dat învăţătură. Dacă Luca ar da un titlu similar Faptelor apostolilor, ar fi: "Tot ce a continuat Isus să facă şi să înveţe pe oameni". Evanghelia lui Luca a fost despre ce a început Isus să facă şi să dea învăţătură în trupul Lui fizic, iar Faptele apostolilor e despre ce a continuat Isus să facă şi să dea învăţătură în trupul Lui spiritual. Mai întâi trebuie să aibă loc practicarea unui lucru.

Având în vedere acest lucru, continuăm cu studiul nostru. Am ajuns la sfârşitul capitolului 10 din Matei, în episodul trecut, iar acum mergem în Matei 11:1. "După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi", despre asta am studiat noi în ultimele noastre sesiuni, "Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor". Vedem neobosita natură a Domnului Isus cu care a slujit în timpul celor 3 ani şi jumătate de lucrare. Niciodată nu Şi-a luat concediu, era implicat în slujire mereu, având pe suflet povara de a duce la bun sfârşit lucrarea pe care Tatăl I-o încredinţase pe acest pământ. Orice slujitor adevărat al lui Dumnezeu va avea aceeaşi dorinţă. Domnul Isus ne-a învăţat prin viaţa Sa să fim neobosiţi în slujirea noastră pentru Dumnezeu. "Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor". Citim apoi că "Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos. Şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul? " Acest lucru e interesant, fiindcă mai târziu Isus a spus că Ioan Botezătorul a fost cel mai mare om născut din femeie şi cel mai mare proroc din toate timpurile până în acel moment. Şi totuşi, acest om care era cel mai mare proroc, avea îndoieli cu privire la Hristos, dacă într-adevăr Isus era Mesia, deşi văzuse acele semne supranaturale la botezul Domnului Isus: coborârea porumbelului, vocea din cer, şi imboldul din duhul lui că Acesta era Mielul lui Dumnezeu, care avea să ia asupra Lui păcatele lumii.

De ce a venit această îndoială în mintea lui Ioan? În primul rând, amintiţi-vă că el era sub Vechiul Legământ. Nu ne putem compara cu el, fiindcă în Noul Legământ noi avem Duhul Sfânt, avem multe privilegii pe care oamenii din Vechiul Legământ nu le aveau. Nu suntem aici ca să ne comparăm cu el. Însă motivul este că atunci când Ioan era în temniţă, el se aştepta ca Isus să-l elibereze, se aştepta ca Dumnezeu să-l scape din temniţă, fiindcă el îşi îndeplinise cu credincioşie lucrarea. De ce îngăduia Dumnezeu ca el să fie în temniţă? Pavel nu a avut niciodată o astfel de întrebare când el era în închisoare. Nici Petru n-a avut o astfel de întrebare când el era în închisoare. Nu pentru că ei erau mai buni decât Ioan Botezătorul, ci fiindcă ei aveau Duhul Sfânt. De aceea, nu trebuie să ne comparăm niciodată cu sfinţii şi prorocii Vechiului Testament, când vedem greşelile pe care le-au făcut. Chiar şi adulterul comis de David, amintiţi-vă că el era sub Vechiul Legământ.

Mulţi creştini nu înţeleg diferenţa clară dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ, privilegiul pe care îl avem astăzi, de a fi umpluţi cu Duhul Sfânt din interior, pe care ei nu l-au avut niciodată în Vechiul Legământ. Când se spune că Ioan Botezătorul a fost umplut de Duhul Sfânt din pântecele mamei lui, înseamnă că Duhul lui Dumnezeu era peste el, dar nu înăuntrul său. Astăzi, noi avem Duhul în interior. În Vechiul Legământ era o perdea între suflet şi duh, aşadar, Duhul nu putea pătrunde prin ea în duhul omului şi să locuiască în interiorul său. Duhul putea doar să fie peste oameni, să curgă peste ei şi să fie o binecuvântare pentru mii de oameni. Însă, în Noul Legământ, Duhul vine, fiindcă perdeaua a fost ruptă între suflet şi duh, iar omul poate fi locuit de Dumnezeu chiar în duhul lui. Şi, din interior, din inimă, curg râuri de apă vie. Asta e diferenţa.

Citim deci aici, că Ioan Botezătorul a avut această îndoială, fiindcă Duhul nu era în interiorul lui. Aşadar, el se întreba: "De ce sunt încă în temniţă? Eu trebuie să fiu înainte-mergătorul lui Hristos, şi vreau să-mi duc la bun sfârşit misiunea." El nu şi-a dat seama că şi-a terminat misiunea. Deci, când I-a pus această întrebare lui Isus: "Eşti Tu, cu-adevărat, Mesia?", Isus nu-i spune: "Nu ţii minte ce ai văzut la botez?". Nu. El înţelege lupta interioară pe care o aveau cei aflaţi sub Vechiul Legământ. Şi spune: "Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce auziţi şi vedeţi. Cum orbii îşi capătă vederea, ologii merg, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor le e propovăduită Evanghelia". Asta e cea mai importantă. În ordine crescătoare, orbii îşi capătă vederea, ologii merg, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, şi, cea mai importantă, săracilor le e propovăduită Evanghelia. Domnul spunea,"Acestea sunt semnele care dovedesc că Eu sunt Mesia."

Aşadar, vedem clar că toate aceste semne menţionate în versetul 5, nu trebuiau să fie neapărat repetate de-a lungul erei creştine. Că de-a lungul a 2000 de ani, creştinii ar fi trebuit să meargă şi să redea vederea tuturor orbilor, să facă toţi surzii să audă, să vindece toţi leproşii şi să învie toţi morţii. Nu asta e semnificaţia. Acestea au fost semne specifice, menite să demonstreze că Isus era Mesia Însuşi. Iar El dă răspunsul foarte clar aici, la întrebarea: "Cum ştim că Tu eşti Mesia?" E important pentru noi să înţelegem ce învăţătură încerca Isus să dea, ca să nu trăim sub iluzia falsă în care mulţi creştini trăiesc astăzi, că orice creştin care e bolnav trebuie vindecat. Nu funcţionează, iar predicatorii care predică asta îi duc pe alţii în rătăcire. Reţineţi că acestea au fost semnele care au atestat că Isus era Mesia.

Apoi în v. 6, El spune: "Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire, care nu se simte ofensat de un lucru pe care Eu îl fac sau nu". E foarte uşor pentru creştini să se simtă ofensaţi când aşteaptă ca Dumnezeu să facă ceva pentru ei, iar El nu face. De exemplu, aici, în cazul lui Ioan Botezătorul, el se aştepta ca Hristos să-l elibereze din închisoare. Nu s-a întâmplat aşa cum el anticipase sau se aşteptase, iar el era dezamăgit şi poate chiar ofensat. Referitor la asta, Domnul spune: "Ferice de cel care niciodată nu se simte ofensat de Mine." E unul dintre lucrurile pe care Isus i-a învăţat pe oameni, pe care trebuie să le practicăm în viaţa noastră. Că, fie că Dumnezeu nu face ceea ce aşteptăm sau face ceva la care nu ne aşteptam, noi nu suntem ofensaţi, fiindcă credem că El e Suveran, iar El ştie ce e cel mai bine pentru noi. Noi nu putem şti, dar El ştie ce e mai bine. Iar El va face ce e cel mai bine pentru copiii Lui.

Apoi, în timp ce plecau, în Matei 11:7, "Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan". Şi le-a spus: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?", un om schimbător, aşa cum sunt mulţi predicatori? Ei se îndoaie încotro bate vântul. Domnul voia să facă referire la genul de predicatori care sunt mişcaţi de vântul opiniei publice. Dacă oamenii doresc ceva anume, trestia se mişcă în direcţia aia. Astăzi citim despre bisericile care îi caută pe oameni într-un mod prietenos. Ele încearcă să spună că împlinesc lucrarea lui Hristos de a fi un prieten al păcătoşilor. Nu devii un prieten al păcătoşilor compromiţându-ţi convingerile, pentru că atunci nu eşti cu adevărat un prieten al păcătoşilor, fiindcă nu-i ajuţi să se elibereze de păcat şi de starea lor lumească. Aşadar, bisericile şi atitudinile orientate spre căutarea oamenilor într-un mod prietenos duc la compromiterea convingerilor noastre. Şi, devenim ca nişte trestii care se mişcă după vânt. Dacă vântul bate înspre stânga, ne mişcăm spre stânga. Dacă bate înspre dreapta, ne mişcăm spre dreapta. Vedem asta foarte mult în ziua de azi.

Vedem, de exemplu, o nebunie care începe dintr-o dată, oameni care cad pe jos şi râd incontrolabil. Apoi, alţi predicatori văd asta şi încearcă să manipuleze şi să producă manifestări asemănătoare în adunările lor. După un timp, vezi pe cineva care îşi pune mâinile pe altcineva şi îl împinge undeva; de obicei prin Vest. Iar apoi, descoperi că oamenii din multe ţări din lumea a treia încep să imite asta şi să creadă că aşa trebuie să procedeze şi ei, că asta le va aduce popularitate. Sau auzi pe altcineva vorbind despre Evanghelia prosperităţii sau despre vindecare şi încep să creadă că despre asta trebuie să predice acum. Iar apoi se îndreaptă în acea direcţie. Aceştia nu sunt proroci ai lui Dumnezeu. Aceştia predică celor care vor ca urechile să le fie gâdilate, mesaje prietenoase menite să fie pe placul oamenilor. Apostolul Pavel a spus în Galateni 1:10: "Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos". E foarte important să reţinem asta, că dacă vreodată caut să plac oamenilor nu pot niciodată să fiu un slujitor al lui Isus Hristos. E un principiu fundamental. Nu e ca şi cum aş putea fi un slujitor inferior. Nu pot fi deloc un slujitor.

Când un om vrea să predice Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să aleagă între a fi un slujitor al lui Dumnezeu sau un slujitor al oamenilor. El nu ar trebui să fie ca o trestie, mişcat sau zdruncinat de vânt. Dumnezeu vrea oameni drepţi, precum copacii neclintiţi şi înrădăcinaţi în pământ, pe care nici măcar o furtună nu-i va clinti. Aşadar, El întreabă: "V-aţi dus în pustie să vedeţi unul dintre predicatorii voştri obişnuiţi, pe care i-aţi văzut în sinagogile voastre? Nu, nicidecum. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor." Cu alte cuvinte, El a spus: "Vă aşteptaţi să vedeţi un predicator îmbrăcat după ultima modă, cu costume de firmă şi haine foarte scumpe făcute de cei mai scumpi croitori? Aceşti oameni nu sunt adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu. Ei doar adună zeciuielile oamenilor săraci, îşi cumpără haine, maşini şi case scumpe pentru ei înşişi. Ei nu sunt adevăraţi proroci. Sunt mulţi ca ei astăzi." Avem nevoie de aceste avertizări astăzi, despre ce consideră Domnul Isus a fi caracteristica unui proroc adevărat. "Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc".

E uimitor că Domnul Isus S-a referit la Ioan Botezătorul ca fiind cineva care e mai mult decât un proroc. În Vechiul Testament, prorocul era cel mai mare slujitor al lui Dumnezeu, care exprima gândirea lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fii mai mare decât un proroc? "Căci el este acela despre care s-a scris: Iată, trimit înaintea Feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta". Toţi prorocii au profeţit despre venirea lui Hristos, dar Ioan Botezătorul a fost unic. El a venit efectiv să pregătească calea chiar înainte de venirea lui Mesia. El a fost ultimul dintre prorocii Vechiului Legământ, şi a avut privilegiul unic de a pregăti calea pentru venirea lui Mesia. Fiindcă el a predicat: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor e aproape."

Niciun proroc al Vechiului Testament nu a predicat Împărăţia cerurilor. Ei au predicat o împărăţie pământească, că dacă Îl cinsteşti pe Dumnezeu, El îţi va da ţara Canaan, te va scăpa de duşmanii pământeşti, va nimici uriaşii din Canaan, îţi va da ploaie din cer, te va binecuvânta şi te va face să prosperi, îţi va vindeca bolile. Despre aceste lucruri proroceau profeţii Vechiului Testament. Însă Ioan Botezătorul a predicat Împărăţia cerurilor. El a spus că trebuie să te pocăieşti, să te întorci de la trăirea pentru lucrurile pământeşti. Şi că vine Cineva nou, vine Mesia, care nu vă va elibera de romani, ci vă va elibera de păcat. El nu vă va ajuta să aveţi un pământ mai bun decât pământul Canaanului. El vă va conduce spre o viaţă cerească pe acest pământ. Nu veţi obţine prea multe lucruri pământeşti, potrivit acestui mesaj nou, dar veţi obţine tot cerul. În acest sens, el a fost cel mai mare proroc dintre toţi. Şi de aceea Domnul a spus că Ioan a fost mai mult decât un proroc, cel care a pregătit calea înaintea Lui.

Iar în versetul 11, El spune: "Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el." Aceasta e o afirmaţie extraordinară! Noi, care aparţinem Împărăţiei cerurilor, suntem mai mari decât Ioan Botezătorul, avem potenţialul de a fi mai mari decât Ioan Botezătorul. E o afirmaţie uimitoare! Ioan Botezătorul a fost cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament, iar noi putem fi mai mari chiar decât el. În ce fel? El a putut spune doar: "Pregătiţi-vă, fiindcă Împărăţia cerurilor e aproape", însă noi putem spune: "Împărăţia cerurilor a venit, e chiar aici". Noi putem intra în această viaţă cerească şi putem trăi în ea chiar acum. Ioan Botezătorul nu a putut să-i conducă pe oameni într-o viaţă cerească. El doar a putut să pregătească calea. În acest fel, noi avem o lucrare mai mare decât el, fiindcă el a putut să spună doar: "Hristos vine!". Acum noi spunem: Hristos a venit, a înviat, S-a înălţat, şi Îl poţi primi în viaţa ta, poţi primi Duhul Sfânt în viaţa ta şi să intri într-o nouă viaţă glorioasă. Aceasta predicăm noi.

De asemenea, Ioan Botezătorul a avut Duhul peste el, în timp ce noi putem avea Duhul înăuntrul nostru. Nu peste noi, ca toţi prorocii Vechiului Legământ, inclusiv Ioan Botezătorul, ci dinlăuntru. E o diferenţă fundamentală între Vechiul şi Noul Legământ. Dacă suntem interesaţi doar de lucrare, atunci avem nevoie de Duhul peste noi. Oamenii Vechiului Testament au avut o lucrare extraordinară, având Duhul peste ei, însă nu le-a schimbat viaţa interioară. Samson a fost o binecuvântare pentru Israel în multe feluri, însă viaţa lui interioară era plină de pofte. Chiar şi David, i-a eliberat pe Israeliţi de mulţi dintre vrăjmaşii lor, însă el era înfrânt în interiorul său de pofta sexuală. Nu aceasta trebuie să fie realitatea pentru orice slujitor al lui Dumnezeu, în Noul Legământ. Când auzi de un predicator astăzi, că a căzut în adulter sau orice alt păcat, el trăieşte ca un om din Vechiul Testament, chiar dacă a fost o binecuvântare pentru milioane de oameni. Mulţi oameni ai Vechiului Testament, proroci, care au fost o binecuvântare pentru mulţi oameni, nu au avut Duhul înlăuntrul lor. În acest sens, suntem mai mari decât Ioan Botezătorul. Nu înseamnă că fiecare creştin e mai plin de râvnă, ci că există mai mult potenţial.

De exemplu, dacă ar fi să ne comparăm în domeniul matematicii... Fiindcă noi avem acces la computere astăzi, putem face calcule mult mai bune şi mai rapide decât marii matematicieni care au trăit acum o sută de ani. Asta nu înseamnă că noi suntem matematicieni mai buni decât ei, ci noi avem mai multe resurse. Şi fiindcă avem mai multe resurse, putem face anumite lucruri pe care cei care au trăit acum o sută de ani nu le-au putut face. Dacă te-ai compara cu Albert Einstein, care a fost unul dintre cele mai mari genii ale secolului XX... noi putem face calcule mai repede decât el. Nu pentru că suntem mai isteţi decât el, ci fiindcă avem acces la anumite dispozitive, precum computerele, la care el nu a avut acces. În acest sens, El spune că cel mai mic în Împărăţia cerurilor e mai mare decât Ioan Botezătorul. Un băieţel care foloseşte computerul azi, poate face calcule mai repede decât marele om de ştiinţă Albert Einstein. Cu potenţialul pe care îl avem în Noul Legământ, putem să ne ridicăm mai sus decât Ioan Botezătorul în viaţa noastră interioară.

De exemplu, referitor la îndoiala legată de întrebarea: E Isus Mesia? , putem ajunge la o viaţă în care nu ne vom îndoi niciodată de faptul că Isus e sau nu Mântuitorul nostru. Chiar şi dacă suntem în închisoare mulţi ani. Ştim de mari sfinţi ai lui Dumnezeu în multe ţări unde au fost persecutaţi pentru credinţa lor. Ei au fost în închisoare mulţi ani, 10-15 ani, dar nu şi-au pierdut niciodată credinţa. Niciodată nu au pus întrebarea pe care a pus-o Ioan Botezătorul. Asta nu s-a întâmplat fiindcă ei au fost mai devotaţi decât Ioan Botezătorul, ci fiindcă ei au avut Duhul Sfânt înlăuntrul lor. Aceasta este semnificaţia versetului 11 din Matei 11. Aşadar, nu trebuie să folosim greşit acest verset.

De asemenea, nu trebuie să eşuăm în a ne ridica la nivelul aşteptărilor lui Dumnezeu în Noul Legământ. El vrea ca fiecare dintre noi să se ridice mai sus decât Ioan Botezătorul în viaţa noastră interioară. E o adevărată provocare! E greu să ni-l imaginăm pe Ioan Botezătorul alergând după femei sau după bani. Un creştin care susţine că este în Noul Legământ ar trebui să fie cu mult peste acest nivel. Când nu se ridică la acest nivel, astfel de oameni se scufundă mai jos chiar şi decât sfinţii Vechiului Legământ. E o nebunie să spunem că suntem în Noul Legământ când trăim la un nivel mai jos decât oamenii din Vechiul Legământ.

El explică mai departe: "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea." Aşadar, El spunea că Ioan a fost linia despărţitoare dintre Vechiul şi Noul Legământ. Legea şi prorocii (Vechiul Testament şi Vechiul Legământ) au ţinut până la Ioan, iar Ioan a fost linia despărţitoare. Iar de atunci încoace se predică Împărăţia cerurilor, nu împărăţia pământului.

Dacă mintea ta e fixată pe lucruri pământeşti, şi ceea ce predici tu e un mesaj pământesc, despre prosperitate şi vindecare, vreau să-ţi spun că eşti depăşit de mai bine de 2000 de ani. Acela e un mesaj al Vechiului Legământ din Deuteronom 28. Nu este mesajul din Efeseni 1:3, care spune că suntem binecuvântaţi "cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti." Nu e mesajul din Efeseni 2, care spune: "... ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus". Acesta e mesajul pe care trebuie să-l predicam, despre Împărăţia cerurilor care a venit deja.

Un ultim lucru pe care îl vedem aici... Isus a spus că: "Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea". Creştinii sunt oameni ai păcii. Noi nu ne certăm cu oamenii, ci ne concentrăm pe împotrivirea faţă de diavol. Sfinţii Vechiului Testament s-au luptat cu oamenii, dar nu noi. Noi ne luptăm cu Satan. Iar aici citim că "Împărăţia cerurilor se ia cu năvală. " Ce înseamnă asta? E vorba de o luptă interioară împotriva lui Satan şi împotriva cărnii. Ne luptăm împotriva poftelor trupeşti."Cu năvală" - acesta e semnul celor care caută Împărăţia cerurilor, şi care obţin Împărăţia cerurilor. Mulţi oameni nu posedă bogăţiile Împărăţiei lui Dumnezeu, fiindcă în interiorul lor ei nu se împotrivesc violent poftelor trupeşti şi încercărilor satanice care îi ispitesc pentru a-i face să cadă. Reţineţi că e vorba despre oameni plini de râvnă. Împărăţia cerurilor e posedată de oameni care dau năvală, şi poate din acest motiv, unii dintre voi nu aţi intrat în această viaţă cerească până acum, fiindcă nu sunteţi oameni care vă împotriviţi violent în viaţa interioară împotriva poftelor interioare. Nu sunteţi oameni radicali, cu o atitudine violentă împotriva ispitelor satanice care vin asupra voastră.

Din nefericire, mulţi creştini sunt mai violenţi în vorbirea şi purtarea lor faţă de alţi oameni, adeseori faţă de alţi creştini. Aceşti oameni aparţin Vechiului Legământ, şi probabil nu sunt nici măcar născuţi din nou. Un om al Noului Legământ nu e niciodată violent faţă de alţi oameni. Niciodată. Cineva care se ceartă cu soţia sau soţul nu aparţine deloc Noului Legământ. Un om al Noului Legământ are o atitudine violentă în viaţa interioară, împotriva poftelor trupeşti şi ispitelor satanice. Astfel de oameni posedă Împărăţia. Asta vrea să evidenţieze aici Domnul.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 100
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni