Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

„Un băiețel, care are cinci pâini de orz și doi pești.”
Autor: Gicu Cotlet  |  Album: Editoriale  |  Tematica: Familie
Resursa adaugata de Gicu_Cotlet in 05/03/2019
    12345678910 0/10 X

 

„Un băiețel, care are cinci pâini de orz și doi pești.”

 

 

 

Îmi amintesc cu multă nostalgie de perioada copilăriei. Pe la patrusprezece ani am plecat la școala profesională, departe de casa părintească. La plecare, mama mi-a pus într-un mic pachețel ce a avut ea mai bun prin casă: carne de pui și mămăligă.

 

Când am ajuns la școală, ceilalți copii aveau și ei fel de fel de pachete cu alimente sau prăjituri delicioase, frumos ornate. Toți își deschideau gențile sau valizele și se înfruptau cu poftă din bucatele lor gustoase fără să împartă cu nimeni. Fiindu-mi foame, m-am retras deoparte și am mâncat din pachețelul pe care mi l-a pus mama. Am stat cât am putut mai departe de ceilalți pentru că îmi era rușine să vadă ce-mi pusese mie mama de mâncare.  

 

Inspirat de această amintire, m-am dus cu gândul la povestirea biblică despre copilul cu pâinile și peștii din Evanghelia lui Ioan capitolul 6:1-15. În prima parte a textului vedem o mare gloată care mergea după Domnul Isus pentru că vedea minunile pe care le făcea. Apoi deducem că mulțimea adunată trebuia să fie hrănită, pentru că Domnul Isus l-a întreabat pe Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?”

 

Filip care știa ce bani are la îndemână a răspuns fără nici o ezitare: „Pâinile pe care le-am cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” Andrei, fratele lui Simon Petru, a auzit conversația și a spus: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?”

 

Meditând la cuvintele lui Andrei, mi-am pus câteva întrebări pe care aș vrea să le împărtășesc cu voi.

 

Actualizând totul la contextul vremurilor în care trăim este bine ca fiecare dintre noi să ne punem următoarele întrebări: Ce pun astăzi părinții în mâna copiilor lor? Sunt oare părinții preocupați de sănătatea spirituală a copiilor? Ce fac copiii cu pâinile și peștii puși în mâinilor lor de părinți?

 

1.         Ce pun astăzi părinții în mâna copiilor lor? Analizând textul din Ioan capitolul 6 se pune o întrebare logică: cine a pregătit și pus pachețelul cu cele cinci pâini și doi pești în mâinile băiețelului? Textul nu ne spune, dar deducem singuri că mama și tata i-au pregătit acest pachețel. Îmi place să cred că nici mama și nici tata nu știau nimic despre cele ce aveau să se întâmple cu pâinile și pești pregătiți de ei. Cred că mama și tata puteau să-i dea baiețelului ceva bani ca să-și cumpere de mâncare, dar nu au făcut-o pentru că voiau să știe cu ce se hrănește fiul lor în acea zi.

 

Din primii ani de viață ai copiilor părinții le cumpără tot felul de jocuri mecanice sau electronice pentru ai ține ocupați. Din lipsă de timp sau alte motive ei pun în mâna copiilor aceste instrumente sau jocuri complicate fără să-și dea seama de consecințele de mai târziu. Mulți copii și adolescenți au acces la telefonul mobil și internet foarte timpuriu fără să cunoască pericolele la care se expun. Ei au mult mai multe cunoștințe despre telefonul mobil și internet decât părinții lor. Înțeleptul Solomon ne spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6) Părinții sunt responsabili de educarea copiilor și nu societatea, televizorul sau internetul. Este foarte important ca părinții să explice copiilor și adolescențior avantajele și riscurile folosiri tehnicii moderne din zilele noastre. Generația de azi este mult mai puțin preocupată de citirea Bibliei sau alte cărți cu conținut educativ. Vocabularul multor copii din timpurile noastre este mult mai limitat în comparație cu cei care sunt obișnuiți să citească cărți sau altă literatură.

 

Se spune că într-o zi un bunic stătea la masa din biroul său și scria ceva în grabă. Pe neobservate intră în biroul său nepotul lui în vârstă de câțiva anișori. Curios copilul îl întrebă pe bunic:

 

-            Ce faci aici bunicule?

 

-            Scriu o scrisoare, copile dragă. Fără prea multă ezitare băiețelul îl privește pe bunic drept în ochi și-i răspune: - Bunicule, creionul scrie, și nu tu…

 

Bunicul se oprește din scris și cu multă gingășie îi răspunde copilului: Ai dreptate fiule dar după cum tu vezi creionul este în mâna bunicului și el scrie ce vrea bunicul. Dar ceva și mai important fiule dacă tu privești mai cu atenție acest creion frumos colorat are în interior o mină care scrie ce vrea bunicul să scrie.

 

Mi-a plăcut foarte mult istorioara de mai sus pentru că ascunde în ea multe adevăruri pe care mulți dintre noi le neglijăm. Copiii sunt o mare binecuvântare pentru familie. Ei sunt „o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe.” (Psalmul 127:3,4) Ei sunt creioanele cu care scriem istoria familiilor și bisericilor noastre. Mâinile părinților sunt cele care dau direcție săgeților din tolba familiei și sens scrisorilor noastre.

 

2.         Sunt oare părinții preocupați de sănătatea spirituală a copiilor? Charles H. Spurgeon spunea: „Dacă părinții nu învață pe copil Calea Domnului, diavolul îl va învăța cum să păcătuiască.” Un alt proverb spune că este mai bine să-l faci pe copil să plângă decât să plângi tu pentru el. Copiii sunt ca niște vlăstare fragede care au nevoie de sprijin ca să poată să crească drepte și sănătoase. Dacă părinții vor lăsa pe copil să crească liber în voia lui primii șapte ani din viață nu vor mai avea niciodată posibilitate să corecteze sau să modeleze creșterea lui. Copiii sunt ca niște săgeți în mâna unui războinic spune înțeleptul Solomon în Psalmul 127. Înainte ca aceste săgeți să poată fi folosite ele trebuie modelate și apoi direcționate pentru a putea ajunge la ținta dorită.

 

Este important ce pun părinții în mâna copiilor dar este cu mult mai important ce pun în mintea și inima copiilor. Legile și rânduielile lui Dumnezeu trebuie cunoscute mai întâi de părinți iar apoi transmise mai departe generațiilor care vin. Sfânta Scriptură ne spune: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.” (Deuteronomul 6:6-9)

 

3.         Ce fac copiii cu pâinile și peștii puși în mâinilor lor de părinți?  Din această întrebare deducem grija părinților pentru sănătatea și viitorul copiilor. Citind cu atenție textul din Ioan descoperim că băiețelul căruia părinții i-au pus în trăistuța lui pâinile de orz și peștii a istorisit și la alții despre comoara ce o avea de la părinți. Acest tinerel probabil că a auzit pe ucenici discutând de nevoia care s-a ivit în ziua aceea și vrea ca și el să fie parte din rezolvarea problemei. Mă gândesc că acest băiețel a văzut sau auzit și el de minunile Domnului Isus și de aceea a ales să participe la această adunare. Un alt lucru demn de remarcat este că băiețelul a dat tot ce a avut în pachețelul lui Domnului Isus. Putea să-și rețină măcar o părticică pentru el, dar nu a făcut-o. Puținul lui a fost binecuvântat de Domnul Isus și apoi împărțit mulțimii flămânde, fapt pentru care a fost un mare prilej de laudă la adresa lui Dumnezeu. Întreaga gloată a fost săturată și au mai rămas și fărâmituri. Câtă bucurie a umplut inima acestui băiețel și a părinților lui când au văzut minunea săvârșită de Domnul Isus. Cred că și el a fost printre cei care au zis: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat de lume.”  

 

În concluzie vedem roadele Cuvântului lui Dumnezeu semănat în inima copiilor. Vedem o familie binecuvântată care a cunoscut și a știut ce să pună în mâna și inima copiilor. Ei au pus pâinea care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu și peștii care simbolizează creștinismul. Deducem  că din căminul lor nu a lipsit Sfânta Scriptură. Legea lui Dumnezeu a fost întipărită în mintea și inima copiilor ca să-și aducă aminte de poruncile Domnului. Și nu în ultimul rând vedem devotamentul unui băiețel sicer care dăruiește tot ce are Domnului pentru ca alții să fie săturați.

 

Fie ca fărâmiturile acestea scrise dintr-o inimă sinceră a unui tată care a cunoscut binecuvântarea, dragostea și dăruirea părinților pentru copii să vă întărească și să vă dea înțelepciune să cunoașteți ce și când să puneți în mâinile și inimile copiilor voștri.

 

 Gicu Cotleț

Millersburg, Ohio, USA

Martie 5,2019

 

 

 

 

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 338
Opțiuni