Ce să luăm cu noi?

Iată-ne din nou în febra plecări într-o nouă călătorie misionară. Cu ceva timp în urmă am studiat din nou instrucțiunile primite pentru această călătorie și astfel fiecare din noi am început deja să ne facem bagajele pe care dorin să le luăm cu noi. Personal am privit nedumerit la lista pe care mi-a fost oferită mi-am dat seama că trebuie să renunț la multe lucruri și în același timp trebuie să adaug alte lucruri de valoare pentru această călătorie necunoscută.

Citind cu atenție înstrucțiunile am realizat că bagajele cu care trebuie să călătoresc sunt foarte limitate ca greutate și volum și pentru a nu avea probleme pe drum trebuie să respect cu strictețe îndrumătorul de călătorie.

Răsfoind paginile îndrumătorului care-mi stă la dispoziție în fiecare zi, am dat peste instrucțiunile date de Domnul Isus ucenicilor înainte de plecarea lor în misiune și am descoperit că sunt esențiale și pentru mine. (vezi Matei 10) Așa cum eu sunt puțin îngrijorat de sucecesul călătoriei mele, tot așa cred că și ucenici Domnului Isus au fost puțin nesiguri înainte de plecare, dar până la urmă au ascultat de El și astfel călătoria lor a fost binecuvântată.

Iată câteva dintre cele mai importante învățături date de Domnul Isus ucenicilor:

·          Să nu mergeți pe calea păgânilor.

·          Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre.

·          Să nu luați nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

·          Să luați bine seama în ce case intrați și cine este vrednic să vă primească.

·          La intrare în casă urați-le numai de bine.

·          Să fiți foarte atenți la proprietari casei și să vedeți dacă sunt vrednici să vă primească.  

·          Lăsați pacea voastră peste acel cămin.

·          Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii.

·          Nu vă îngrijorați.

·          Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul.   

Am considerat căci aceste instrucțiuni sunt bine venite pentru toți cei care sunt gata de plecare într-o nouă călătorie necunoscută pentru noi dar cunoscută de Dumnezeu.

Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne alegem calea pe care trebuie să megem. Înțeleptul Solomon spune că „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. ” (Prov. 14: 12) Prorocul Isaia supune și el: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăciască. ” (Isaia 35: 8) Să mergem deci pe Calea mânturi pentru că acolo este puterea lui Dumnezeu. (vezi 1 Corinteni 1: 18) Să mergem dar „pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El” (Evrei 10: 20)

·          Trebuie să luăm aur şi argint în această călătorie? Aurul şi argintul simbolizează bogăţie, putere şi valoare. Bogăţia noastră, aurul şi argintul nostru trebuie să fie Cel Atotputernic (vezi Iov 22: 25). Aurul şi argintul sunt metale grele, dificil de cărat. Cei ce poartă argint şi aur sunt mai predispuşi să fie atacaţi de hoţi. Aurul şi argintul au atras pedeapsa Domnului când israeliţii au făcut un viţel din aceste metale. În loc să ne vedem de ţelul călătoriei noastre, putem ajunge foarte uşor să fim preocupaţi de valoarea aurului şi a argintului. Ca ambasadori, dorim să ne strângem bogăţiile în casa noastră din cer şi nu să le adunăm pe acest pământ.

·          Trebuie să luăm o traistă cu noi? Traista simbolizează o povară, iar în ea ducem tot felul de obiecte pentru câştig şi întrebuinţare materială. Biblia ne spune să renunţăm la o astfel de traistă. Avem aceeaşi misiune pe care au avut-o şi ucenicii: suntem trimişi în lume ca să spunem oamenilor despre mântuire şi despre Împărăţia Cerurilor. Adeseori suntem tentaţi să ne umplem traista cu lucruri nefolositoare călătoriei noastre. Dacă-L avem pe Isus alături, putem pleca fără traistă. El se va îngriji de toate nevoile noastre, aşa cum a procedat şi în cazul ucenicilor (Luca 22: 35).

·          Câte haine trebuie să luăm? Una singură! Haina mântuirii, a pocăinţei, a umilinţei, a dragostei şi a bunătăţii. Trebuie să aruncăm haina necinstei, a ipocriziei, a mândriei, a bârfei şi a vorbirii de rău. Trebuie să fim constanţi în fiecare zi – acelaşi om, aceeaşi haină. Haina pe care o luăm cu noi trebuie să fie curată, fără pată.

·          Trebuie să luăm şi un toiag sau nu? Toiagul în Biblie înseamnă putere sau autoritate – o unealtă de luptă, un obiect de lovire, un sprijin la mers. După cum se menţionează în Marcu 6: 8, trebuie să luăm cu noi un singur toiag care să ne susţină, cel pe care este scris „Îndurare” (Zah. 11: 7). Trebuie să avem toiagul minunilor pe care l-a folosit Moise pentru ca să demonstreze puterea divină în faţa lui Faraon şi pentru ca să despartă Marea Roşie (Exod 14: 29). Să luăm cu noi toiagul folosit de David în confruntarea cu Goliat, filisteanul batjocoritor. Biruinţa a fost de partea lui David pentru că s-a încrezut în Dumnezeu şi nu în armura soldăţească! Să lăsăm deoparte toiagul cârmuitor, toiagul împărătesc, precum şi pe cel al răzbunării folosit de preoţii care au încercat să-L prindă pe Isus (Luca 22: 52).

·          Ce trebuie să luăm cu noi în 2018 şi ce trebuie să lăsăm în urmă? Aurul şi argintul ne împovărează şi ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu? Încălţămintea ne provoacă răni la picioare? Purtăm două haine, una de duminică şi alta în timpul săptămânii? Avem toiagul potrivit?

·          Ne aflăm la doar câteva ore distanţă de noua noastră călătorie misionară. Drumul în acest an este lung şi necunoscut, iar vremea imprevizibilă. Trebuie să spunem ca şi Moise în Exod 33: 15: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. ” Iar Dumnezeu i-a promis prezenţa Sa: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. ” (Evrei 13: 5)

·            Să luăm bine seama în ce case intrăm și-n anul 2018. David avea încredințarea că „fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. ” (Psalmul 23: 6) Tot David spunea că dorește să locuiască toată viața în Casa Domnului, ca să privească zilnic frumusețea Domnului. Nu cred că există dorință mai frumoasă și mai curată decăt să intri și să locuiești în Casa Domnului și să te bucuri de prezența Lui cu fiecare ocazie care ți-o pune Domnul la dispoziție.  

·            Să luăm bine seama ce ducem în casele în care intrăm. Că să poți duce ceva atunci când intri intr-o casă mai întâi tu trebuie să ai din prisos. Nu poți niciodată să duci la cineva în casă ceea ce tu nu ai. Deci dacă vrei să duci pace tu trebuie mai întâi să ai pace în suflet și în cămin. Dacă vrei să duci dragoste tu trebuie să fi plin de dragoste. Dacă vrei sa duci lumină în casa unde este întuneric tu trebuie sa fi lumină. Dacă vrei să-L duci pe Domnul Isus în căminul lipsit de pace și dragoste tu trebuie sa-L ai pe El în suflet și-n viața ta.

·          În călătoria pe care vrei să pornești trebuie să înțelept și priceput în toate lucrurile. Trebuie să cunoști foarte bine care îți este destinația finală la care vrei să ajungi cu orice preț. Să nu-ți lipsească din bagajul tău GPS care este Sfânta Scriptură și să nu pleci la drum de unul singur.

·          Aşadar, să pornim în călătorie plini de curaj, fără aur şi argint, fără traistă, ci având promisiunea lui Dumnezeu că nu vom duce lipsă de nimic (Luca 22: 35). Să ne îmbrăcăm doar cu haina neprihănirii şi a sfinţeniei şi să ne legăm la gât mila şi adevărul pentru a „căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Prov. 3: 3, 4). Să nu uităm toiagul care ne va susţine şi ne va feri de cădere pe calea noastră către cer. Să mergem înainte, aşa cum i-a încurajat Pavel pe filipeni: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. ” (Filip. 3: 7-9)

Vă doresc tuturor o călătorie binecuvântată și-n anul 2018!

Gicu Cotleț

12/29/2017

Gicu Cotleț

12/29/2017