Dragostea lui Dumnezeu şi dragostea noastră
Autor: Olga Bucaciuc  |  Album: spre indrumare  |  Tematica: Dumnezeu
Resursa adaugata de OlgaBucaciuc in 01/06/2018
    12345678910 0/10 X
                                      Dragostea lui Dumnezeu şi dragostea noastră

 

   ”Ni s-a dat dreptul să fim copii a lui Dumnezeu”

 

                 Cartea Exodul cap. 34,6-7 ne prezintă pe Dumnezeu Tatăl astfel: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iarta fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam.”

                  O importanţă majoră şi vitală o prezintă relaţia omului cu Dumnezeu Tatăl. Dragostea şi ascultarea de Dumnezeu prin trăirea după poruncile şi orânduirile Sale au ca scop binele şi fericirea omului. Dar Dumnezeu, în dreptatea Sa, nu tolerează la nesfârşit păcatul şi nelegiuirea oamenilor. Ne stau mărturie generaţiile lui Noe, cei din Sodoma şi Gomora, ca şi alte exemple Biblice, când acestea au sfârşit prin potopul cu apă şi foc datorită neascultării lor de Dumnezeu (Geneza cap. 6). Omenirea de pe pământul acesta, de-a lungul tuturor timpurilor, chiar de la creaţiune, după căderea în păcat şi până la vremea sfârşitului a fost şi este împărţită în două categorii:

- oameni care au ascultat de Dumnezeu. Aceştia au garantată mântuirea şi viaţa veşnică prin credinţa în harul lui Dumnezeu şi prin ascultarea lor de toate poruncile şi orânduirile lui Dumnezeu. Ei iubesc pe Dumnezeu şi numele le este scris în cartea vieţii.

- oameni care nu au ascultat şi s-au răzvrătit împotriva chemării iubitoare a lui Dumnezeu. Ei vor avea parte de judecata finală şi de pedeapsă din partea Dreptului Judecător (2 Petru cap. 3; Apoc. Cap 20,5). Dumnezeu este pentru poporul Său Ocrotitorul şi Apărătorul lui. A creat pe om sfânt şi fericit. Fericirea lui veşnică era însă condiţionată de ascultarea strictă de poruncile Lui. Dar prin neascultare prima pereche de oameni au pierdut fericirea, au fost despărţiţi de Dumnezeu şi sortiţi morţii. Totuşi Dumnezeu nu i-a părăsit, au rămas în atenţia milei Sale şi a făcut planul de salvare şi mântuire ca omenirea căzută în păcat să redobândească ceea ce pierduse: fericirea veşnică în comuniune directă cu Dumnezeu Tatăl în raiul ceresc (Români cap. 6,3).

                  Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu S-a oferit de bună voie şi a venit aici pe pământ, în întunericul acestei lumi, la vremea stabilită, făcând posibil ca, fiecare fiu şi fiică a lui Adam (căci toată omenirea a devenit păcătoasă), să poată fi salvaţi şi să ajungă din nou acasă  acolo de unde au căzut.”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan cap. 3,6

                    Cea mai înaltă fericire care poate pătrunde fiinţa omenească este cunoaşterea că Dumnezeu ne iubeşte şi că Domnul Isus Hristos a luat locul fiecărui om şi a plătit răscumpărarea noastră cu preţul jertfei Sale de la cruce. Aceasta având în vedere că plata păcatului este moartea. Dar mila lui Dumnezeu nu se opreşte aici. Domnul Hristos, Cel înviat, mijloceşte la Dumnezeu Tatăl ceresc pentru noi şi, pentru că avem preţ în ochii Săi, El nu ne uită, ne iubeşte si a îngăduit ca  Fiul Său  preaiubit să fie răstignit pentru salvarea noastră din robia  si pedeapsa  păcatului. Palmele Sale străpunse de cuie pe cruce, îi prezintă  amintirea noastră şi caută să ne salveze prin mijloacele Sale (Isaia cap. 49,6). Omul nu poate iubi pe cineva pe care nu-l cunoaşte. Dumnezeu doreşte să-L cunoaştem căci El ne cunoaşte pe nume pe fiecare (Exod cap. 6,3; Isaia cap. 43,1; Isaia cap. 45,4). În Evanghelia lui Ioan cap. 17,3 şi in cap. 14,5 Domnul Isus Hristos ne spune: “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine Singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Dacă mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Cunoaşterea lui Dumnezeu se obţine prin citirea si studierea Cuvântului Său – Biblia cu interes şi cu credinţă. Domnul nostru Isus Hristos s-a dezbrăcat de slava cerească, a venit pe acest pământ pentru a salva lumea din păcat şi a arăta în ce constă adevărata fericire. Fericirea omului păcătos vine în urma împăcării si ascultării lui de Dumnezeu, trăind într-o totală dependenţă şi având o legătură vie cu El. Geneza cap. 5,2-24 ne prezintă experienţa lui Enoh care a umblat cu Dumnezeu şi era conştient de prezenţa permanenta a Domnului in viaţa sa. Dumnezeu trimite îngerii Săi să ofere ajutor fiecărui suflet care vine la El cu pocăinţă şi cu inima zdrobită (Ps. Cap 34). În Vechiul Testament ne este prezentată ocrotirea Domnului pentru poporul Său, chiar luptând în locul lor si băgând groaza in vrăjmaşii lor. Domnul Isus Hristos probează inimile oamenilor prin manifestarea din bogăţia milei şi harului Sau. El  nu uita poporul care-L reprezintă şi care se străduieşte să înalte Legea Sa călcată în picioare de lume. El priveşte către biserica Sa adevărata (Apoc. Cap. 14,2) de pe pământ, a cărei mare dorinţă este să coopereze cu El la lucrările Sale. Ascultă rugăciunile stăruitoare a credincioşilor Săi(Luca cap. 11,5-13). În Evrei cap. 4,6 aveam această făgăduinţă: “Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătam îndurare şi să găsim har pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Domnul Isus Hristos, reprezentantul nostru în ceruri, când era pe pământ, s-a rugat către Dumnezeu Tatăl astfel: “… păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.”(Ioan cap. 17,1.4). Cât de mult iubeşte Domnul Isus biserica Sa încât bucuria Lui cea mare este s-o aibă părtaşă la gloria Sa din veşnicie! Cum ne raportăm noi şi cum ne lăsăm influenţaţi de harul şi iubirea lui Dumnezeu ce ne sunt dăruite? (Romani cap. 2,4). Bunătatea Domnului ne îndeamnă la pocăinţă şi la ascultare de deplină de El. La o viaţă de sfinţenie şi de lumină (Matei cap. 5,3-14; Tit cap. 2,1-14). Dumnezeu ne-a oferit dreptul de a fi copii ai Săi, răscumpăraţi prin jertfa Domnului Isus Hristos. Favoare nemeritată de a ni se ierta trecutul şi de a fi îmbrăcaţi cu haina neprihănirii Domnului Hristos (Apoc. Cap. 7,9.3-14). La toate îndurările şi binefacerile Domnului ni se cere răspunsul nostru de credinţă şi de dragoste (Ioan cap. 14,5).

                  Să ne gândim la relaţia dintre părinţi şi copii in mod firesc. Cum am dori să fie atunci când facem totul şi dăm tot ce este necesar pentru fericirea şi binele copiilor noştri? Cum dorim să ne răspundă copiii dovezilor noastre de iubire şi de sacrificiu făcute pentru ei? (Este referire la copiii mari care pot să deosebească lucrurile şi să aibă discernământ.) Cel mai bine, ar fi şi normal, să fim răsplătiţi tot cu iubire din partea copiilor noştri, recunoştinţă, respect, încredere şi ascultare. Chiar dacă în unele cazuri nu este ceea ce s-ar cuveni şi am dori din partea lor şi care ne îndurerează inima, totuşi iubirea pentru copii va rămânea în inima noastră mereu (Luca cap. 15,1-31).

         Suntem dependenţi în orice clipă a existenţei noastre de harul şi dragostea lui Dumnezeu. Chiar şi când sunt îngăduite încercări şi trecem prin momente grele, Dumnezeu vede şi ştie tot (Plângerile lui Ieremia cap. 3,1-40). Când venim la El cu rugăciunile, cererile şi mulţumirile noastre, Tatăl nostru ceresc ne trimite ajutor şi ne răspunde cum este mai bine, deoarece ne doreşte binele şi fericirea aici pe pământ dar şi în veşnicie. Numai neascultarea şi păcatele pot să ne împiedice rugăciunile noastre aduce Domnului. Cum ar trebui să influenţeze dragostea lui Dumnezeu viaţă şi umblarea noastră? Pentru a rămânea în dragostea Lui trebuie şi noi să-L iubim, ascultând de toate poruncile Sale şi călcând pe urmele Mântuitorului nostru – Modelul desăvârşit de bunătate şi neprihănirea. Pentru că suntem în familia Sa şi avem parte de bunătăţile Domnului şi noi, la rândul nostru, să fim buni, miloşi şi iubitori unii faţă de alţii. Domnul Isus ne spune: “Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan cap. 13,5.

           Calităţile unui copil în relaţia cu părinţii sunt: dragostea, respectul şi recunoştinţa (Exod cap. 20,2; Efeseni cap. 6,1-3). Să medităm la Psalmul 103 care ne îndeamnă să nu uităm niciuna dintre binefacerile ce ni le dăruieşte Dumnezeu. Să venim zilnic înaintea Lui cu mulţumirile, recunoştinţa şi bucuria noastră pentru tot ce ne dăruieşte, pentru tot ajutorul, pentru tot ce a creat, pentru călăuzire Duhului Sfânt şi pentru ocrotirea Sa primite de la cel mai iubitor Părinte. Dumnezeu îşi manifestă bunătatea, iubirea, răbdarea şi îngăduinţa Sa faţă de noi chiar şi atunci când Îl uităm, greşim în multe feluri, când nu manifestăm suficientă dragoste pentru semeni, uităm să-I mulţumim cum se cuvine şi nu avem acea teamă sfântă de El. Aceste manifestări ale comportamentului nostru, ce nu sunt după voia Sa, rănesc inima Părintelui nostru ceresc şi, cu toate acestea, Dumnezeu încă ne iubeşte şi aşteaptă de la noi pocăinţă (Isaia cap. 55,6-7). Este strict necesar să fim treziţi şi conştienţi de manifestările de iubire a lui Dumnezeu. Să ne dăm tot interesul de a ajunge la acea stare de consacrare deplină în slujba Domnului cu trup, duh şi suflet încât, viaţa noastră, în orice situaţie ne-am afla, să onoreze pe Dumnezeu Tatăl, pe Domnul Isus Hristos şi pe Duhul Sfânt (Matei cap. 22,7-40). Este nevoie de o curăţire a minţii şi a gândurilor noastre de ce este rău şi de o umilinţă profundă înaintea Celui de la care avem totul.

          Îl iubim noi pe Dumnezeu cu toată puterea fiinţei şi a sufletului nostru? Bunul Dumnezeu, ca un Tată pentru copiii Săi, se îngrijeşte să ne ofere binecuvântările Sale, ocrotirea Sa, toată călăuzirea şi ne dă tot ce ne este necesar vieţii. Psalmistul spune: “Binecuvântările Domnului se înnoiesc pentru noi în fiecare dimineaţă.” La sfârşitul călătoriei noastre de pe acest pământ, Domnul Isus ne făgăduieşte un loc în Împărăţia Sa cea veşnică, împreună cu El, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru (Ioan cap. 14,3; Apoc. Cap. 21,1-5; Evrei cap. 2,2-3).

        Ajută-ne Doamne să ne trezim conştiinţa şi inima pentru o viaţă nouă după voia Ta, mai aproape de Tine, să fim conştienţi că Tu eşti Creatorul şi că ai Tăi suntem. Ajută-ne bunul nostru Dumnezeu să ne putem oferi dragostea noastră sinceră ca răspuns la dragostea Ta. Amin

 

 

 iunie 2018,

Olga Bucaciuc, Suceava.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1987
Opțiuni