Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 24
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Îngrijorare
Resursa adaugata de Mada_O in 09/05/2017
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

    Continuăm studiul nostru despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, tot ce a poruncit El. Ni se spune să propovăduim acestea tuturor ucenicilor din fiecare naţiune. Deschidem acum la Evanghelia după Matei, capitolul 6. Ne-am uitat la lucrurile pe care Isus le-a poruncit, despre care a spus să-i învăţăm pe alţii să le păzească. În ultimul studiu ne-am uitat la atitudinea greşită pe care oamenii o pot avea faţă de bani. În Predica de pe munte Isus a vorbit mai întâi despre 9 atitudini corecte, în Matei 5:3-12, iar apoi a vorbit despre 9 atitudini greşite în capitolele rămase. Mai întâi am văzut atitudinea greşită de a te mânia, Matei 5:21-26. Apoi următoarele atitudini greşite: pofta sexuală păcătoasă (Mat. 5:27-32); a minţi (Mat. 5:33-37); a te răzbuna (Mat. 5:38-42); a urî (Mat. 5:43-48). Apoi în Matei 6:1-18, atitudinea greşită de a căuta slavă de la oameni. Iar apoi a 7-a atitudine greşită, am văzut în ultimul nostru studiu, este iubirea de bani (Mat. 6:19-24).

    Acum vrem să ne uităm la o a 8-a atitudine greşită, în Matei 6:25-34, aceea de a te îngrijora. Mulţi oameni nu consideră îngrijorarea ca fiind păcat, la fel cum mulţi oameni nu consideră mânia ca fiind păcat. Mulţi oameni nu consideră că iubirea de bani este păcat; că a căuta slavă de la oameni, e păcat; că dacă îţi urăşti vrăjmaşul, e păcat; că dacă spui mici minciuni nevinovate, este păcat.

    Deci, multe din lucrurile pe care le-a spus Isus aici, chiar şi mulţi creştini nu le consideră deloc ca fiind păcat. Mulţi oameni consideră iubirea de bani sau mânia ca fiind o slăbiciune. Atât timp cât o numeşti slăbiciune, nu vei fi niciodată eliberat de ea. Isus n-a venit să ne salveze de slăbiciuni, ci de păcat. Deci numeşte un lucru păcat şi Isus te va salva de el. Dar dacă încerci să-i dai un nume mai lustruit, nu vei fi niciodată eliberat de el. Numeşte un lucru cu cel mai mizerabil nume la care te poţi gândi. Numeşte pofta - adulter; mânia - omor; iubirea de bani - ură faţă de Dumnezeu. Şi vei fi eliberat de ele, fiindcă realizezi ce rele sunt. Dacă priveşti SIDA şi cancer la fel ca pe o tuse şi-o răceală, nu le vei lua în serios. Mulţi oameni iau cu uşurinţă aceste păcate, deşi Isus a vorbit atât de puternic împotriva lor. Nu-i condamn pe majoritatea oamenilor, fiindcă eu aş zice că liderii şi învăţătorii lor nu i-au învăţat aceste lucruri.

    Există o mare lipsă de predicatori şi învăţători creştini care predică întregul adevăr al lui Dumnezeu, care nu caută slavă de la oameni, care nu vor banii nimănui, ci care vor să vorbească adevărul pentru a-i conduce pe oamenii lui Dumnezeu către sănătate spirituală. E ca şi un doctor pe care nu-l interesează banii tăi, ci vrea să te conducă către sănătate. Sunt foarte puţini asemenea.

    Deci, iată îngrijorarea, un alt lucru pe care oamenii îl numesc slăbiciune. Nu e o slăbiciune. Dacă vă uitaţi aici în această secţiune, versetele 25-34, de 3 ori Isus Hristos, Domnul universului spune: "Nu vă îngrijoraţi." Versetul 25: "Vă spun: Nu vă îngrijoraţi." Versetul 31: "Nu vă îngrijoraţi." Versetul 34: "Nu vă îngrijoraţi." În intervalul acestor 10 versete, de 3 ori Domnul spune: "Nu vă îngrijoraţi." Este acelaşi Domn care a spus: "Să nu ucizi", "Să nu preacurveşti", "Să nu furi". Puneţi-le pe toate împreună: "Să nu ucizi", "Să nu preacurveşti", "Să nu furi", "Nu vă îngrijoraţi". Care dintre acestea nu e păcat? Poţi spune: "Ei bine, mă îngrijorez doar o dată sau de două ori pe săptămână." E ca şi cum aş zice că omor oameni doar o dată sau de două ori pe săptămână, preacurvesc doar o dată sau de două ori pe săptămână, nu prea des.

    De ce se întâmplă să luăm în serios unele din acele lucruri pe care le-a spus Dumnezeu, iar pe altele nu atât de serios? Vă spun de ce: fiindcă învăţătorii voştri nu v-au învăţat că Domnul a spus şi aceste lucruri. Aţi observat, de exemplu, până să vă arăt adineauri, că Isus spune de 3 ori să nu ne îngrijorăm? Că acelaşi Domn care le-a spus oamenilor să nu ucidă, să nu fure, să nu preacurvească, a spus, de exemplu: "Nu vă temeţi." Frica nu e o slăbiciune, este un păcat, la fel cum uciderea este păcat.

    Cum ştim ce e păcat? Dacă Dumnezeu a spus să nu faci un lucru, acela e păcat. Asta e definiţia pe care o dau eu păcatului. Cum procedez corect? Dacă Dumnezeu a spus că trebuie să fac asta, fie că oamenii spun sau nu, asta trebuie să fac. Dacă Dumnezeu a spus că trebuie să-ţi iubeşti soţia, chiar dacă soţia ta e o femeie rea trebuie s-o iubeşti, fiindcă aşa a zis Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu a spus să nu faci un anumit lucru, acel lucru e rău chiar dacă tu nu gândeşti că e rău. Nu e fiindcă eu cred că preacurvia e rea, ci Dumnezeu a spus: "Să nu faci asta!" Dumnezeu a spus: "Nu vă îngrijoraţi", "Nu vă temeţi". Vreau să mă uit la aceste lucruri, despre care Dumnezeu a spus să nu le facem, ca fiind rele.

    Îngrijorarea îmi distruge părtăşia cu Dumnezeu. Îngrijorarea spune că lui Dumnezeu nu-i pasă de mine. Asta-i o insultă la adresa lui Dumnezeu. Ce-aţi zice de un copil de 4 ani care mănâncă din coşurile de gunoi? Şi sunt mai mulţi asemenea în India, din păcate. Au părinţi cărora nu le pasă de ei. Este Tatăl nostru ceresc aşa? Nu-i pasă Lui de noi? E o insultă să-L punem pe Tatăl nostru ceresc în aceeaşi categorie cu acei taţi ai acelor copii care mănâncă din coşurile de gunoi. Ei nu ştiu de unde le va veni următoarea masă. Au dreptul să fie îngrijoraţi, fiindcă taţilor lor pământeşti nu le pasă de ei. Dar, dacă tu ai un Tată ceresc şi eşti îngrijorat, afirmi că Acesta este şi El în aceeaşi categorie. "De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră (v.25)..." Nu fii îngrijorat pentru viaţa ta. "... gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru... Oare nu este viaţa mai mult decât hrană, trup şi îmbrăcăminte?"

    Iar apoi, El dă exemplul păsărilor cerului. "Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte." De câte ori aţi văzut o pasăre moartă pe drum? E o privelişte atât de rară să vezi o pasăre moartă pe drum. Cred că pot număra pe degete de câte ori am văzut o pasăre moartă pe drum în cei 72 de ani ai mei. Unde aţi văzut păsări murind de foame? E un lucru atât de rar! Sunt milioane şi milioane de păsări pe pământ, şi ele primesc mâncare chiar dacă nu seamănă, nu seceră. Trebuie să se ducă să caute mâncare ici colo? Cine le hrăneşte? Isus a zis: "Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte." El nu e Tatăl lor ceresc, ci al tău. Este Creatorul lor. Dar, ca şi Creator le hrăneşte. Însă cu tine, El nu e doar Creator, ci este Tatăl tău. "Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?" Ce întrebare e asta!

    Am citit o poezioară foarte interesantă acum mulţi ani, pe care n-am uitat-o. Este despre două păsărele care vorbesc una cu alta: "Spuse sturzul vrăbiuţei: 'Tare mi-aş dori să ştiu/ De ce oamenii-s grăbiţi,/ Şi se-ngrijorează mult.' Şi-i răspunse vrăbiuţa: 'Prietene, eu mă gândesc/ Că ei n-au un Tată ceresc,/ Care să le poarte de grijă/ Cum ne poartă nouă.'" Aţi înţeles? Două păsări vorbind un cu alta, întrebându-se de ce oamenii aleargă mereu de colo până colo îngrijoraţi, cu fruntea încruntată, întrebându-se ce se va întâmpla în continuare. Iar cealaltă pasăre spune: "Poate că n-au un tată cum avem noi, care se îngrijeşte de noi." Ce insultă! Asta vedem aici. Trebuie să ţinem minte asta, nu doar ca o poveste drăguţă, nu doar ca ceva care ne face să zâmbim un pic. Ci, "Doamne, Te-am insultat spunând că nu-Ţi pasă de mine, îngrijorându-mă."

    A avea o grijă pentru copiii noştri, de exemplu, e bine. Dacă copiii tăi n-au venit la timp acasă de la şcoală, când ar fi trebuit să fie deja acasă la ora asta... Şi a trecut o oră şi încă nu s-au întors... Te întrebi ce s-a întâmplat. Au avut un accident? Iar în unele ţări, te întrebi dacă au fost răpiţi. A avea o grijă e corect, dar a te îngrijora e greşit. E la fel cum am spus mai devreme: a avea bani e corect, a-i iubi e greşit. A fi preocupaţi de copiii noştri, de educaţia lor viitoare etc., a fi preocupaţi de dezvoltarea lor şi de creşterea lor spirituală e corect. Dar a te îngrijora e greşit. "Nu vă îngrijoraţi."

    Apoi Isus spune: "Prin îngrijorare, puteţi să adăugaţi un cot la înălţimea voastră?" Nu. "De ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte?", spune El. "Uitaţi-vă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu va face El cu mult mai mult pentru voi, puţin credincioşilor?" El le vorbeşte ucenicilor Săi. Zice: "De ce vă îngrijoraţi atât de mult cu privire la ce tip de îmbrăcăminte veţi purta sau de unde o veţi lua, sau de mâncare etc.? Dumnezeu se îngrijeşte de păsări, de crini, de iarba de pe câmp." Nu numai de flori se îngrijeşte ci chiar şi de iarba de pe câmp. Îmbracă florile cu aşa frumuseţe. Nu vă va îmbrăca şi pe voi? Sigur că da.

    "Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: 'Ce vom mânca?' sau 'Ce vom bea?' sau 'Cu ce ne vom îmbrăca?' Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele." Vedeţi, credinţa, în acest domeniu, este să spui: "Tatăl meu cel ceresc ştie ce nevoi am." Atunci, tu spui: "De ce să ne rugăm?" Fiindcă în rugăciune ne exprimăm nevoia noastră lui Dumnezeu, astfel încât intrăm în părtăşie cu El. Dumnezeu vrea să aibă părtăşie cu noi. De-aceea vrea să vorbim cu El, să avem comuniune cu El. El vrea să stea de vorbă cu noi. E foarte, foarte important. Acest lucru nu era posibil în Vechiul Testament. În Vechiul Testament, Dumnezeu le vorbea doar prorocilor, şi aceştia vorbeau cu El. Nimeni nu putea să comunice direct cu Dumnezeu. Dar astăzi, fiindcă Dumnezeu a devenit Tatăl nostru... Ştiţi cât de mult iubim copilaşii când vin în familia noastră. Gândiţi-vă la un cuplu care n-a avut copii timp de mai mulţi ani, şi nasc un copilaş. Ce încântaţi sunt să aibă acel copilaş, cât de mult vorbeşte acea mamă cu copilaşul chiar şi într-o vreme în care acesta nu înţelege un cuvânt din ceea ce spune ea. Dorinţa de a comunica... Şi ce încântat eşti când copilul spune câteva cuvinte Ştiţi că Dumnezeu e un Tată iubitor? El spune în Isaia 49:15 - "Poate o mamă să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă grijă de rodul pântecelui ei? Chiar dacă l-ar uita..." O mamă care alăptează se poate să-şi uite copilaşul. "... totuşi Eu nu te voi uita." E o imagine frumoasă, cum Dumnezeu nu e doar ca un Tată, ci şi ca o Mamă. Îi pasă de noi cu atâta intensitate.

    Sunt mulţi oameni care se tem: "Când voi îmbătrâni, cine va avea grijă de mine?" I-am auzit pe oameni plângându-se aşa la mine: "Frate Zac, copiii mei n-au grijă de mine. Acum sunt bătrân. Eu am avut grijă de ei când erau copii, iar ei n-au grijă de mine când sunt bătrân." Le-am pus această întrebare: "Ţi-ai crescut copiii ca să aibă grijă de tine sau i-ai crescut pentru slava lui Dumnezeu?" Nu vă creşteţi copiii ca să aibă grijă de voi când sunteţi bătrâni, ci creşteţi-i pentru slava lui Dumnezeu. Şi dacă vreţi să ştiţi cine va avea grijă de voi, iată o promisiune pentru voi toţi cei în vârstă, din Isaia 46:3-4. Domnul vă spune: "... v-am luat în spinare de la obârşia voastră... v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin..." Ce promisiune! Încrede-te în Dumnezeu! Nu trebuie să depinzi de copiii tăi. Încrede-te în Dumnezeu! Dumnezeu poate folosi pe oricine. Dumnezeu poate folosi mijloace pentru a se îngriji de nevoia ta. Nu trebuie să te îngrijorezi.

    Biblia spune: "Nu vă îngrijoraţi de nimic" (Filipeni 4:6). E o afirmaţie absolută, Filipeni 4:6 - "Nu vă îngrijoraţi de nimic". Dar trebuie să facem ceva cu privire la cauza îngrijorării. Poate te confrunţi cu o problemă acum şi nu ştii cum se va rezolva. Ce-ar trebui să faci? El nu spune să nu faci nimic, ci spune să te rogi pentru asta. Şi, să aduci "cereri" înseamnă să aduci o rugăminte specifică lui Dumnezeu. Spune-i lui Dumnezeu exact care e problema, asta înseamnă "cereri". Iar apoi, nu uita să sfârşeşti rugăciunea cu mulţumire. Mulţumirea este să spui: "Mulţumesc, Tată, că mi-ai ascultat rugăciunea. Mulţumesc că Te îngrijeşti de mine." E ca şi o chitanţă că scrisoarea mea a ajuns în prezenţa lui Dumnezeu. A primit scrisoarea. "Mulţumesc că m-ai ascultat." Iar apoi, după ce faci asta, spune aici în Filipeni 4:7, "pacea lui Dumnezeu" - opusul îngrijorării - "care întrece orice pricepere", pe care nici măcar n-o putem înţelege, "vă va păzi"... "pază" e un cuvânt milităresc, ca o fortăreaţă... "vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus." Aceasta e o poruncă pe care trebuie s-o păzim: "Nu vă îngrijoraţi de nimic." Nu spune să nu faci nimic referitor la asta. Fă cunoscut lui Dumnezeu această cerere, în rugăciune, cu o rugăminte specifică. Şi Dumnezeu va avea grijă ca pacea Lui, ca o garnizoană militară, să-ţi înconjoare inima şi mintea astfel încât să fii eliberat de îngrijorare. Numai Dumnezeu ne poate elibera de ea. Nu mă pot elibera de îngrijorare prin eforturi proprii. Iar când sunt eliberat de îngrijorare, voi fi eliberat de multă descurajare. Acesta e un pas minunat pe care trebuie să-l facem.

    Apoi, El continuă să spună în Matei 6:33, "Dacă vreţi să fiţi îngrijoraţi de ceva" - parafrazându-I cuvintele - "nu vă îngrijoraţi de toate aceste lucruri pământeşti, ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui." Cu alte cuvinte: Direcţionaţi această energie către a căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi veţi descoperi că se va îngriji El de toate aceste lucruri de care vă îngrijoraţi. Asta e o promisiune minunată! E una din cele mai fantastice promisiuni pe care le-a dat Isus, şi se aplică la oricine din orice perioadă, că, dacă te dedici căutării stăpânirii lui Dumnezeu... Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă stăpânirea lui Dumnezeu în viaţa ta. Cuvântul "împărăţie" nu e un cuvânt folosit prea mult în zilele noastre, dar se referă la stăpânirea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Dumnezeu e autoritatea mea, El e Cel care stăpâneşte peste mine. E guvernarea lui Dumnezeu, eu mă supun stăpânirii Lui în viaţa mea. Acesta e înţelesul la a căuta Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, a căuta neprihănirea Lui înseamnă că urmăresc curăţie totală în fiecare domeniu al vieţii mele. Tânjesc după o viaţă de curăţie totală, doresc ca Dumnezeu să stăpânească în viaţa mea în fiecare domeniu. Doresc ca Dumnezeu să mă facă total curat în fiecare domeniu al vieţii mele. Atunci când caut aceste lucruri mai întâi, toate nevoile mele pământeşti mi se vor da pe deasupra.

    Vreau să vă spun, dragii mei prieteni, viaţa noastră trebuie să fie o mărturie pentru adevărul acestui verset. Am căutat să trăiesc urmând acest verset de mai mult de 50 de ani, căutând cu sinceritate mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, după câte ştiu şi cât pot de bine. Şi pot mărturisi că Dumnezeu negreşit mi-a împlinit toate nevoile pământeşti, adică, soţia mea şi cu mine am trecut prin vremuri de sărăcie profundă, dar n-am intrat niciodată în datorii. În toţi cei 72 de ani ai mei n-am fost niciodată dator. Când intrăm în datorii, spunem: "Tatăl nostru ne-a abandonat." Dacă ne încredem în Dumnezeu, El se va îngriji de nevoia noastră.

    Când Biblia spune în Romani 13:8, "Să nu datoraţi nimănui nimic", ne învaţă să nu intrăm niciodată în datorii. Vreau să explic ce e datoria. Dacă iei un împrumut de la bancă pentru a construi o casă, aici nu e nicio datorie, fiindcă pentru banii pentru care te-ai împrumutat există un activ care echilibrează balanţa - se compensează unul pe celălalt. Sau dacă faci un împrumut să cumperi o maşină, şi e asigurată, atunci e un echilibru acolo, nu e nicio datorie. Dar dacă ai împrumutat bani să cheltui pe tine, să mergi într-o vacanţă sau să-i cheltui pe o nuntă, şi s-au evaporat, n-a mai rămas nimic, asta e o datorie. Nu trebuie să intrăm într-o astfel de datorie, ci să învăţăm să trăim în limitele venitului nostru.

    Dacă cheltuim extravagant, vor exista destule motive de îngrijorare. Neamurile trăiesc aşa. Zice: "Toate aceste lucruri neamurile le caută." Ce lucruri caută neamurile, oamenii lumii? Ei caută să trăiască o viaţă foarte luxoasă, confortabilă, şi, dacă nu-şi permit asta, îşi folosesc cardul de credit pentru a continua să cumpere lucruri şi intră în datorii pe card la nesfârşit. Este un lucru ruşinos dacă un creştin are datorii pe cardul de credit, vă spun asta direct. Dacă foloseşti card de credit, asigură-te că e achitat până la sfârşitul lunii ca să nu plăteşti nicio dobândă la el. Atunci e în regulă. Dar dacă ai obiceiul de a folosi card de credit şi intri în datorii, vreau să-ţi spun în Numele Domnului Isus că trăieşti în neascultare faţă de Dumnezeu, ai toate motivele să fii îngrijorat. Tu mărturiseşti că Tatălui tău ceresc nu-i pasă de tine, încerci să trăieşti dincolo de mijloacele tale, nu eşti satisfăcut cu ce ţi-a dat Dumnezeu. Nu vorbesc ce n-am practicat. Am trecut prin momente când am avut foarte puţin, soţia mea şi cu mine, dar am hotărât că nu vom intra niciodată în datorii, ci vom trăi cu ceea ce avem, şi pe măsură ce Dumnezeu a mărit sfera finanţelor noastre, am putut cumpăra mai multe lucruri. Acest lucru a fost o educaţie nemaipomenită pentru noi, încât pot să stau cu îndrăzneală înaintea oamenilor astăzi şi să spun: "Indiferent de circumstanţele noastre, am învăţat să fiu mulţumit." Pavel a putut să spună asta când avea 60 şi ceva de ani: "Am învăţat să fiu mulţumit în orice circumstanţă. Am învăţat să am puţin şi-am învăţat să am mult." Dumnezeu decide, dar eu sunt perfect mulţumit. "Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig."

    E foarte important să înţelegem aceste principii simple ale finanţelor, fiindcă multă îngrijorare vine din cauza unei atitudini greşite în domeniul banilor. Isus a vorbit despre îngrijorare ca o continuare a acelei afirmaţii că nu poţi sluji lui Dumnezeu şi banilor. A spus în Matei 6:25, "De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi."

    Deci, căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi în consecinţă: "Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6:34). Trăieşte doar pentru astăzi. Strânge pentru viitor, bineînţeles. Biblia spune în Proverbe 6: "Du-te la furnică"; fiindcă furnica ştie că pe timpul iernii nu vor fi destule grăunţe, aşa că strânge pentru viitor. Nu e greşit să ai un cont de economii. Isus Hristos avea un trezorier care ţinea banii. Era ca un cont de economii. Nu e nimic greşit în asta. Nu trebuie să cheltuieşti doar azi tot ce câştigi. Nu e că aduni o comoară pentru tine, ci eşti înţelept cu privire la viitor, înţelept să asiguri pentru copiii tăi. 2 Corinteni 12:14 spune că părinţii trebuie să agonisească pentru copiii lor. E perfect corect să faci asta. Nu strângi comori pentru tine, dar trebuie să asiguri pentru copiii tăi. E corect. 1 Timotei 5:8 spune că dacă nu îngrijeşti de familia ta, eşti mai rău decât un necredincios.

    Aşadar, cu înţelepciune putem fi complet eliberaţi de îngrijorare. Nu căutăm lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a dat. Suntem satisfăcuţi cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Dar nu vom fi îngrijoraţi, ci vom trăi în limitele mijloacelor noastre.

    E bine să ne punem această întrebare, legat de această mică frază pe care a folosit-o Isus în v.32: "Aceste lucruri neamurile le caută." Care sunt lucrurile pe care le caută neamurile? Întreabă-te dacă şi tu cauţi acele lucruri. Cauţi aceleaşi lucruri pe care le caută oamenii lumeşti? Atunci n-ar trebui să te numeşti creştin, ci un om lumesc. Un creştin este o persoană care (v.33) caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi descoperă că toate celelalte lucruri îi sunt date pe deasupra. Astfel, la sfârşitul vieţii sale, fie că a trăit 50 sau 90 de ani, poate spune: "Mi-am trăit viaţa căutând mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Şi pot mărturisi, la sfârşitul tuturor acestor ani, că Dumnezeu mi-a dat pe deasupra toate celelalte lucruri." Eu pot spune asta, după 52 de ani de a fi un creştin născut din nou. Mi-am trăit viaţa căutând mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, iar Dumnezeu mi-a adăugat tot ce-am avut nevoie. Fie ca asta să fie şi mărturia ta!

 

Tată ceresc, în timp ce ne plecăm înaintea Ta, ajută-ne să avem valorile Cuvântului Tău şi ale Împărăţiei Tale în viaţa noastră. În smerenie cerem, în Numele Domnului Isus, Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 993
  • Export PDF: 4
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni