Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 23
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Post
Resursa adaugata de Mada_O in 09/05/2017
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

    Ne continuăm studiul astăzi despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Ne-am uitat la poruncile Domnului Isus despre care a spus că fiecare ucenic de pretutindeni trebuie învăţat să le păzească. Acesta e, după cum am văzut, aspectul neglijat al marii trimiteri, în Matei 28:20. Ne-am uitat la Matei 4, 5 şi 6, iar astăzi ajungem la Matei 6:16. Primele 18 versete din Matei 6 se referă la o atitudine greşită pe care Isus încerca să o corecteze, aceea de a căuta slavă de la oameni pentru activităţile noastre religioase. Mai întâi a vorbit despre dăruire, apoi despre rugăciune, iar apoi despre post. Şi în aceste 3 versete, 16-18, vorbeşte despre post. E acelaşi principiu ca şi la rugăciune. Când postim, să facem asta în ascuns: "nu fiţi ca făţarnicii care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc... ei şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns."

    Observaţi aceste 3 domenii. Există 3 domenii în care multor creştini le place să se laude în secret, referitor la ce-au făcut pentru Domnul. Multora le-ar plăcea ca alţii să ştie sacrificiile pe care le-au făcut în privinţa banilor etc. pe care i-au dat lui Dumnezeu. Isus a spus să păstrăm secret, să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne răsplătească în ziua cea din urmă. Multora le-ar plăcea ca alţii să ştie cât se roagă ei. De exemplu, citim în biografii ale oamenilor că unii petreceau 2 sau 4 ore în rugăciune în fiecare zi. Cum ştia cineva că el făcea asta, dacă se ruga în secret? N-ar fi trebuit să lase pe nimeni să ştie că se ruga. Poate că nu putea să se ferească de membrii familiei lui, dar altfel, nimeni altcineva n-ar trebui să ştie cât se roagă un om. El ar trebui să le spună membrilor familiei lui să nu spună nimănui. Cum va şti cineva cât te rogi în secret, dacă urmezi acele principii? Acestea sunt încălcate complet. Citeşti biografii la astfel de oameni şi de multe ori te descurajezi. Biblia nu-ţi spune să te rogi 2 sau 4 ore, ci doar să te rogi necurmat, Luca 18:1. Şi 1 Tesaloniceni 5:17 spune "neîncetat". Aşadar, acestea sunt reguli umane care sunt propagate de oameni, şi multe persoane care nu cunosc Scriptura încep să-i admire şi să-i urmeze.

    Dacă te rogi, nu lăsa pe nimeni să ştie cât timp te rogi, sau vreun lucru legat de rugăciunea ta. Dacă dai, nu lăsa pe nimeni să ştie cât dai. Iar în acest domeniu al postului, poate mai mult decât în rugăciune şi dăruire, am auzit numeroşi oameni spunându-le altora că au postit 7 zile sau 21 sau 40, sau oricât ar fi, şi nu văd scopul acestui lucru. Pentru mine e neascultare totală faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că nu trebuie să laşi pe nimeni să ştie cât timp ai postit, chiar dacă ai postit de la o masă sau ai postit 40 de zile. Nu lăsa pe nimeni să ştie. Isus a spus asta atât de clar. Şi totuşi, acest lucru e complet încălcat de aproape toţi cei care postesc. Presupun că sunt foarte puţini oameni pe pământ care postesc fără ca cineva să ştie de asta. Dar aceştia sunt cei care primesc o răsplată de la Dumnezeu.

    Observaţi această expresie care apare repetat în toate aceste 3 cazuri, al dăruirii, al rugăciunii şi al postului: în primul rând în Matei 6:4, "Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti". Şi din nou, referitor la rugăciune în v.6: "Tatăl tău, care te vede rugându-te în ascuns, îţi va răsplăti." Tatăl tău care te vede dăruind şi rugându-te în ascuns. Şi v.18: "Tatăl tău, care te vede postind în ascuns, îţi va răsplăti." Oamenii vor vedea în viaţa ta rezultatul activităţilor tale din ascuns în aceste 3 domenii. Nu-i nevoie să le faci reclamă. Când le faci cunoscut, cauţi cinstea şi slava ta, exact lucrul pe care Isus a spus că trebuie să-l evităm. Din acest motiv n-am niciun respect pentru oamenii care-mi spun cât timp se roagă sau cât dăruiesc sau cât postesc. Nu-i respect fiindcă ei nu ascultă în mod făţiş de porunca lui Dumnezeu. Nu cred că ar trebui să respectaţi niciun astfel de om, fiindcă el încalcă porunca lui Dumnezeu. Dacă cineva îţi spune cât timp a postit, aminteşte-i că Isus a zis că nu trebuie să spunem nimănui cât am postit.

    Care e scopul postului? Cu toţii avem o mare dragoste faţă de mâncare. Fără îndoială. Orice om o iubeşte şi e foarte uşor ca mâncarea să devină dumnezeul nostru. În Filipeni capitolul 3 se vorbeşte despre anumiţi oameni a căror dumnezeu este pântecele lor, Filipeni 3:19. Şi aceştia sunt numiţi în v.18 "vrăjmaşi ai crucii lui Hristos". Cine sunt vrăjmaşii crucii lui Hristos? Cei a căror dumnezeu e pântecele lor. Idolul tău. Mâncarea ta poate fi idolul tău care Îl înlocuieşte pe Dumnezeu ... unde aceasta devine atât de esenţială în viaţa ta. Iar postul frânge această sclavie faţă de mâncare, pe de o parte. Pe de altă parte, postul ne ajută... de exemplu dacă posteşti chiar şi 2 zile, atunci înţelegi pentru prima dată cum se simt oamenii înfometaţi din lume. N-am ştiut niciodată cum se simt oamenii înfometaţi până ce n-am postit. Şi nici tu nu vei ştii cum se simt aceştia până când nu posteşti. Acesta e un alt scop al postului. Şi, ne detaşează, ne ajută să ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor pentru care ne rugăm în mod special.

    Adesea rugăciunea e însoţită de post. De obicei când trebuie să iei o decizie importantă, e bine să te concentrezi, şi poate să-ţi iei o zi liber de la servici, să posteşti şi să-L cauţi pe Dumnezeu în rugăciune. Nu înseamnă că trebuie să fii tot timpul pe genunchi. Uneori poţi chiar să te duci la servici în timp ce posteşti. E un obicei foarte bun pe care să-l faci ca disciplină. Cred că toţi oamenii evlavioşi dăruiesc, se roagă şi postesc. Un om care e spiritual va dărui, se va ruga şi va posti întotdeauna în ascuns. Iar un om care nu face aceste 3 lucruri nu trebuie să se considere deloc ca fiind un om foarte spiritual. Deci, lucrul important din toate aceste 3 domenii este să faci acestea în ascuns.

    În continuare, ajungem la un alt domeniu foarte important. O altă atitudine greşită. Am văzut atitudinile greşite: 1. Mânia (Matei 5:21-26); 2. Dorinţa sexuală păcătoasă (Matei 5:27-32); 3. Minciuna (Matei 5:33-37); 4. Răzbunarea (Matei 5:38-42); 5. Ura (Matei 5:43-48). Până aici avem 5 atitudini greşite. Şi iat-o pe a 6-a (Matei 6:1-18): a căuta slavă de la oameni. A 7-a atitudine greşită este iubirea de bani. Acesta e subiectul din versetele 19-24 ale capitolului 6.

    Mulţi oameni nu consideră atitudine greşită iubirea de bani. A avea bani nu e păcat. A iubi banii e păcat. E foarte clar. Isus a vorbit destul de mult despre asta. A zis: "Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură." Motivul e fiindcă: "unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră." E foarte uşor să înţelegem dacă am păzit sau nu porunca asta. Dacă te gândeşti mai mult la lucrurile pământeşti decât la cele cereşti, şi la activele şi proprietăţile tale pământeşti mai mult decât la lucrurile cereşti, poţi fi sigur că inima ta e aici pe acest pământ, şi comoara ta e tot aici. Modul de a afla dacă am păzit această poruncă este să ne întrebăm în timpul zilei unde e fixată inima noastră. În mijlocul muncii noastre şi tuturor lucrurilor, dacă suntem tulburaţi mult din cauza unei mici pierderi financiare sau entuziasmaţi datorită unui câştig financiar, asta ar indica faptul că pe acest pământ e comoara noastră.

    Îmi amintesc cu mulţi ani în urmă când cineva mi-a dat un mic dar financiar, Domnul mi-a pus o întrebare: "Ţi s-a mărit bucuria?" Şi deodată m-am simţit cercetat. Am zis: "Doamne, îmi pare rău să mărturisesc că, da, mi s-a mărit bucuria fiindcă am primit aceşti bani." Am învăţat în acea zi că trebuie să mă bucur doar în Domnul şi nu în bani. Am învăţat că o înmulţire a banilor nu trebuie să-mi mărească niciodată bucuria. Dacă îmi măreşte bucuria, înseamnă că bucuria mea e în bani. Biblia spune: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul." Şi Domnul e întotdeauna la fel. Astfel, dacă câştigi sau pierzi bani bucuria ta în Domnul nu se măreşte sau scade, este la fel. Dacă bucuria ta scade fiindcă ai pierdut nişte bani, poţi fi sigur că inima ta era acolo. Dacă bucuria ta creşte fiindcă ai obţinut nişte bani, poţi fi sigur că inima ta era acolo. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu că se va îngriji de tot ce avem nevoie pentru viaţa noastră pământească, dar nu trebuie să ne găsim bucuria în aceste lucruri pământeşti. Putem folosi aceste lucruri pământeşti, dar nu să ne găsim bucuria în ele.

    Banii sunt un slujitor minunat, dar sunt un stăpân groaznic. E ca şi focul. Focul e un slujitor minunat, dar un stăpân groaznic. Nu putem trăi fără foc în casele noastre. Cum găteşti mâncare fără foc? Dar dacă focul din cuptor devine stăpân, asta înseamnă că se arde casa. E un stăpân groaznic, arzându-ţi toată casa. Dar dacă îl ţii sub control, reduci flacăra şi zici: "Focule, eu voi controla când te aprind şi te sting în cuptor! Eu voi decide asta, nu tu. Nu vei prelua controlul peste casă." Atunci este un slujitor minunat. Banii trebuie să fie aşa. Avem nevoie de foc şi de bani ca să trăim pe acest pământ, dar trebuie să fie slujitorii tăi. Trebuie să spui: "Banilor, eu voi decide! Nu voi mă veţi controla pe mine, ci eu pe voi. Nu-mi veţi controla mintea şi mă veţi face să mă gândesc la voi tot timpul, ci mă voi gândi la Domnul şi la lucrurile cerului. Dar mă voi folosi de voi." Asta e poziţia unui om spiritual.

    Aurul este un lucru foarte bun dacă e folosit ca slujitor. Biblia spune că există aur în cer. Dar unde e acesta în cer? Asta e diferenţa dintre pământ şi cer. Pe pământ, oamenii îşi pun aurul pe cap ca şi coroane, şi la gât. În cer, citim că străzile sunt de aur. Asta înseamnă că păşeşti pe ele, le pui sub picioare. Asta e diferenţa dintre un om ceresc şi un creştin care gândeşte lumesc. Un creştin care gândeşte spiritual are aurul sub picioare. Aurul nu-l stăpâneşte. Un creştin firesc are aurul pe cap, e în mintea lui tot timpul.

    Deci, dacă banii sunt în mintea ta tot timpul, îi iubeşti, fie că-ţi place sau nu. E ca şi un băiat care iubeşte o fată şi se gândeşte tot timpul la ea. Iar unul care se gândeşte mereu la bani, e îndrăgostit de ei. Şi iubirea de bani e rădăcina la tot felul de rele. Nu trebuie să fii un om bogat ca să iubeşti banii. N-am văzut niciodată un cerşetor în India care nu iubeşte banii. Cerşetorii de pe stradă, fiecare din ei iubeşte banii. În zilele noastre, dacă le dai 50 de paisa în mână le dispreţuiesc. Iubesc banii, vor mai mult. Deci nu bogăţia face pe un om să iubească banii. Unii cred că dacă cineva e bogat înseamnă că iubeşte banii. Dar acel cerşetor sărac? Şi el iubeşte banii. Poţi să-ţi imaginezi că eşti sărac şi că nu iubeşti banii. Şi oamenii săraci iubesc banii la fel de mult ca oamenii bogaţi. În acelaşi timp, poţi să fii eliberat iubirea de bani, indiferent câtă bogăţie ai. Problema e atitudinea ta faţă de ei. Dacă ai un singur slujitor în casa ta şi el preia controlul casei tale, asta ar fi groaznic. Poţi să ai puţini bani, e ca şi cum ai avea un singur slujitor, dar a preluat controlul casei tale şi-ţi stăpâneşte gândirea. Pe de altă parte, poţi avea 318 slujitori, aşa cum a avut Avraam, dar erau toţi slujitorii lui, îl ascultau pe el. Poţi să ai mulţi bani, dar spui: "Ei bine, veţi asculta de mine! Eu voi hotărî cum vă folosesc, pentru slava lui Dumnezeu."

    Aşadar, rădăcina tuturor relelor e iubirea de bani nu mulţimea banilor. E foarte important să înţelegem această deosebire. Am văzut mulţi oameni săraci care iubesc banii enorm. Şi am văzut oameni bogaţi care nu-i iubesc. Deci, am văzut de-a lungul vieţii mele că nu e o chestiune de cât ai, ci ce iubeşti. Despre asta vorbea Isus. Mintea voastră trebuie să fie fixată asupra lucrurilor de sus: "Strângeţi-vă comori în cer." Felul în care cunoşti dacă este, e prin lucrurile la care te gândeşti, unde îţi este inima, ce iubeşti.

    Apoi continuă să vorbească despre ochi în legătură cu banii, în v.22: "Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină." Asta înseamnă că e o chestiune de felul în care priveşti banii. "Dacă ochiul tău este rău", adică priveşti banii ca ceva foarte important, cel mai important pentru viaţa ta pe pământ, "tot trupul tău va fi plin de întuneric". "Şi dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!" E uimitor cum mulţi oameni care au toate doctrinele corect, şi care sunt creştini buni în ochii altora, care merg la biserică în mod regulat, care privesc cu dispreţ alte denominaţiuni moarte - iubesc banii enorm. Şi uneori, acei oameni din acele denominaţiuni moarte sunt mai liberi de iubirea de bani decât mulţi care pretind că sunt în biserici după modelul nou-testamentar, şi care iubesc banii enorm. Banii înseamnă mult pentru ei.

    Deci, pune-ţi nişte întrebări fundamentale aşa: Te entuziasmezi când obţii încă câţiva bani? Atunci îi iubeşti. Te deprimi când îi pierzi? Atunci iubeşti banii. Bucuria noastră trebuie să fie complet neafectată, va fi complet neafectată dacă este doar în Domnul. Dacă nu este în Domnul, ci în lucruri pământeşti, atunci va fi afectată de creşterea sau scăderea venitului nostru, sau când suferim o pierdere. Apoi a continuat prin a face o afirmaţie extrem de importantă în Matei 6:24. Amintiţi-vă că asta e una din atitudinile greşite pe care le putem avea. E la fel de greşită ca a te răzbuna, a avea ură, a căuta slavă de la oameni, toate aceste lucruri despre care am vorbit mai devreme. A spune minciuni. Iubirea de bani e în aceeaşi categorie cu a te răzbuna, a urî, a spune minciuni, a pofti după femei, a te mânia. E în aceeaşi categorie, încă o atitudine greşită - a iubi banii.

    Apoi Isus spune în v.24: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6:24). Cei doi stăpâni nu sunt Dumnezeu şi diavolul. Nu există niciun creştin care consideră că poate sluji lui Dumnezeu şi diavolului. Niciun creştin nu are o astfel de idee nebunească. Niciun creştin nu-l iubeşte pe Satan. Niciunul. Însă, cei doi stăpâni nu sunt Dumnezeu şi Satan. Cei doi stăpâni sunt Dumnezeu şi banii. Şi sunt mulţi creştini care gândesc că-L pot iubi pe Dumnezeu şi banii, care nu gândesc că Îl pot iubi pe Dumnezeu şi pe Satan, dar gândesc că pot să-L iubească pe Dumnzeu şi banii. Însă Isus a dărâmat această idee şi a spus că nu se poate.

    Sunt oameni care cred că-L pot sluji pe Dumnezeu şi banii. Nu poţi face asta. Acest lucru e atât de important în zilele noastre, când găsim atât de mulţi lideri şi predicatori creştini care cer mereu oamenilor să dea bani lucrării lor. Şi mulţi din acei bani care merg în lucrarea lor, merg ca să-i dea posibilitatea acestui mare predicator să aibă un stil de viaţă foarte luxos, de 10 ori mai bun decât oamenii care-i dau bani. Aceasta e o crimă. Chiar dacă oamenii de pe pământ nu-i judecă, Dumnezeu îi va judeca sever pe aceşti oameni în ziua din urmă. Vi-L puteţi imagina pe Isus că ia bani de la oameni săraci şi că trăieşte la un standard mult mai înalt decât ei? Acesta e Isus pe care-L vedeţi în Scriptură? Nici pe departe. Isus n-ar fi luat bani de la săraci ca să trăiască El la un nivel mai înalt.

    Sunt mulţi astăzi, însă, care se numesc slujitori ai lui Dumnezeu, care iau bani de la credincioşi săraci şi trăiesc ei într-un stil de viaţă luxos. Aceasta e o nelegiuire de prim ordin. Şi dacă Isus ar fi aici, ar lua un bici şi ar scoate pe astfel de oameni afară din biserică. Ar zice: "Ascultă, dacă vrei să faci bani, du-te afară şi fă afaceri în altă parte. Du-te şi fă altă muncă, câştigă cât de mult poţi şi fă ce vrei. Dar nu lua bani în Numele lui Dumnezeu, de la oameni care dau pentru lucrarea lui Dumnezeu, ca să-i foloseşti pentru a trăi în lux."

    Dumnezeu a rânduit ca cei care predică Evanghelia, să trăiască din aceasta. Acest lucru e scris foarte clar în 1 Corinteni 9, iar mulţi oameni folosesc greşit acest verset. 1 Corinteni 9:14 spune: "Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie." E corect ca cei ce predică Evanghelia să primească daruri ca să aibă grijă de nevoile lor pământeşti. Dar Domnul n-a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască în lux din Evanghelie. Acest lucru nu l-a rânduit. Acesta e rezultatul lăcomiei predicatorilor. Vedem multe exemple în creştinism astăzi, care folosesc greşit acest verset şi trăiesc la un nivel de viaţă mult mai înalt decât oamenii care-i sprijinesc.

    Aşadar, iată un exemplu al pericolului despre care a vorbit Isus, de a gândi că poţi sluji şi pe Dumnezeu şi banii. Şi, vreau să vă spun, după cum văd eu, şi nu mi-e teamă să spun asta, majoritatea predicatorilor astăzi, în special mulţi din cei de la TV, nu-L slujesc pe Dumnezeu, ci banii. De ce atâţia oameni care pretind că pot să facă minuni şi vindecări, pe stadioane mari şi la TV, spun: "Dumnezeu poate face orice"? E destul de hilar când mă uit şi-i aud: "Dumnezeu poate face orice. El poate deschide ochii orbilor", spun ei. "Poate învia pe cei morţi; Poate deschide urechile celor surzi; Poate curăţa pe lepros; Poate vindeca pe bolnavi; Poate face totul, orice minune. Poate face tot felul de lucruri pentru tine." "Există o singură minune pe care Dumnezeu n-o poate face: nu îmi poate da bani pentru nevoile mele. Deci, voi oamenilor, trebuie să faceţi asta." Vedeţi ce glumă e totul? E acesta singurul lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face? E asta o minune pe care Dumnezeu n-o poate face?

    Domnul spune că argintul şi aurul şi tot universul sunt ale Lui. "Toate fiarele munţilor cu miile lor" sunt ale Lui, spune în Psalmi. El spune: "Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie." Acestui Miliardar, Stăpânitor al universului, pretindem că Îi suntem slujitori. De ce mergem să cerşim bani de la oameni? Niciun slujitor nu poate sluji la doi stăpâni. Dacă nu te poţi încrede în Tatăl tău ceresc să se îngrijească de nevoile tale, încetează să-L mai slujeşti. Du-te şi fă vreo afacere pământească. "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni." Zice că, "sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt". Spune un lucru destul de radical aici, la fel cum vorbeşte despre a-i urî pe tată şi pe mamă, pe soţie şi copii, fraţi şi surori, în Luca 14:26. Isus era radical.

    Ce spune El aici în Matei 6:24? "Dacă vrei să-L iubeşti pe Dumnezeu, trebuie să urăşti banii." Asta e o afirmaţie destul de puternică. Obţii această interpretare din Matei 6:24? Eu, sigur că da. "Mamona" se referă la bani, imobiliare, stocuri şi acţiuni, lucruri pământeşti... Şi El spune că dacă vrei să-L iubeşti pe Dumnezeu trebuie să urăşti toate acestea. Poţi să le foloseşti, dar dragostea ta pentru Dumnezeu trebuie să fie atât de mare, ca strălucirea soarelui, încât interesul tău faţă de bani dispare când Îl iubeşti pe Dumnezeu, aşa cum stelele dispar în lumina zilei. Dacă nu e aşa, nu-L poţi sluji pe Dumnezeu. E imposibil. Iar celălalt lucru pe care-l spune aici este că dacă ţii la unul, îl nesocoteşti pe celălalt.

    Deci, puneţi cuvintele "Dumnezeu" şi "Mamona" în această propoziţie, şi iată cum se citeşte: "Nimeni nu poate sluji pe Dumnezeu şi lucrurile materiale, averea materială, banii. Căci sau va urî banii şi-L va iubi pe Dumnezeu, sau Îl va urî pe Dumnezeu şi va iubii banii." Sensul la ceea ce spune Isus este că oricine iubeşte banii Îl urăşte pe Dumnezeu. Poate că n-ai ştiut asta, dar ştii astăzi. Isus spune că dacă iubeşti banii Îl urăşti pe Dumnezeu, fie că ştii sau nu. Poate crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu doar fiindcă Îi cânţi multe cântări, dar nu asta spune El. Nu e adevărat. Iar celălalt lucru pe care-l spune e că dacă ţii la Dumnezeu, vei nesocoti banii. Dacă ţii la bani, Îl nesocoteşti pe Dumnezeu. E atât de important. Poţi să ai bani. Poţi să câştigi bani. Dar în momentul în care începi să-i iubeşti, începi să-L urăşti pe Dumnezeu. Poţi să câştigi cât vrei. Dumnezeu poate ţi-a dat o slujbă bună sau o moştenire, şi ai mulţi bani. E în regulă. Dar dacă-i iubeşti şi ţii la ei, Îl nesocoteşti şi-L urăşti pe Dumnezeu. E atât de important să înţelegem şi să avem o atitudine corectă în aceste lucruri dacă vrem să-L slujim pe Domnul cu credincioşie.

    În Luca 16, Isus a spus motivul pentru care mulţi oameni n-au bogăţii spirituale. Iată-l (Luca 16:11): "Dacă nu sunteţi credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?" Adevăratele bogăţii sunt: descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu, asemănarea cu Hristos, ungerea Duhului Sfânt, a fi părtaş la natura lui Dumnezeu. De ce găsim atât de puţini creştini care manifestă asemănarea cu Hristos, care primesc descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu şi au o ungere bogată a Duhului Sfânt? Un singur motiv: nu sunt credincioşi în privinţa lui Mamona. Aceasta e cauza la toate predicile plictisitoare pe care le auzim în biserici, şi la toată lipsa de credincioşie pe care o vedem în lucrători creştini. Deci, este un domeniu foarte, foarte important. Mamona e un stăpân alternativ lui Dumnezeu, şi dacă vrei să ai o atitudine corectă faţă de Acesta trebuie să ţii banii la locul lor, ca slujitor, sub picioarele tale.        Haideţi să ne rugăm ca asta să se întâmple în viaţa noastră!

    Tată ceresc, ajută-ne să fim extrem de atenţi în acest domeniu de pericol imens din această vreme în care trăim. Ajută-ne să fim sinceri şi adevăraţi în atitudinea noastră faţă de acest lucru înaintea Ta şi să căutăm să fim eliberaţi prin puterea Ta de strânsoarea pe care o are Mamona asupra noastră. Cerem în Numele Domnului Isus, Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 547
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni