7 – Împărăția finală
Autor: Max Lucado  |  Album: Triumful zilnic  |  Tematica: Revenirea Domnului Isus
Resursa adaugata de Mada_O in 22/06/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

    Ne croim calea prin cartea Daniel. Astăzi ne aflăm în Daniel, capitolul 7, dacă vreți să vă deschideți Scripturile la acel pasaj. De asemenea, pe spatele buletinului, acolo unde scrie „Știri de ultimă oră”, găsiți o cronologie importantă la care vom face referire în lecțiile noastre.

    Aveam 20 de ani, două decade pe acest pământ, când am călătorit pentru prima dată cu metro-ul. Probabil că acest lucru spune câte ceva despre dezvoltarea micului oraș unde am crescut, în vestul Texasului. Niciodată nu auziserăm despre metrouri. Săpam în pământ după petrol, după apă, odată am săpat chiar după un șarpe-cu-clopoței. Dar nu am mers niciodată sub pământ pentru transport. Așadar, imaginați-vă consternarea mea când la vârsta de 20 de ani m-am trezit călătorind sub pământ, în întuneric, sub metropola Sao Paolo din Brazilia. Împreună cu prietenii mei mai fusesem în Brazilia vara, am mers ca asistenți ai misionarilor din Sao Paolo. Nu știu ce credeam că vom face. Niciunul dintre noi nu vorbea limba, niciunul dintre noi nu mai călătorise peste mare, nu mâncaserăm orez și fasole și nu jucaserăm fotbal cu nicio minge rotundă. Eram cei mai pierduți dintre cei pierduți. Astfel, când misionarul ne dădea o însărcinare și trebuia să luăm metroul, nu-mi amintesc să trădăm vreo ezitare. Cred că ne dăduserăm seama că ne dădusem seama. Da, ne-am dat seama cum să ne urcăm în metro, dar când ne-am văzut în el ne-am dat seama că nu aveam habar când să coborâm. Metroul era ticsit, stăteam pe mijloc, ne țineam de acele prinzători de piele. Știți despre ce vorbesc? Toți ceilalți erau calmi, însă noi eram îngrijorați. Mă întrebam cum pot toți să fie atât de liniștiți. Călătoream glonț pe sub pământ, iar toată lumea este liniștită. Citesc cărți. Moțăiesc. Citesc reviste. Pe noi ne lua panica. Ne înrebam unul pe celălalt cum ne vom da jos, cum vom știi când să ne dăm jos. Ne întrebam dacă vreunul din noi știe să zică „ajutor” în portugheză. Un brazilian drăguț, vorbitor de limbă engleză, ne auzit conversația. S-a ridicat și a venit spre noi și ne-a întrebat: „Gringos?” Noi am dat din cap că da. „Pierduți?” Și noi am dat din cap că da. Și i-am dat hârtia pe care misionarul ne-a scris stația unde trebuia să ne dăm jos. În acel moment, brazilianul a făcut un lucru minunat. A arătat cu degetul spre o hartă despre care noi, până în acel moment, nu știam că există. O hartă aflată deasupra ferestrelor metroului, pe interior. A văzut vreunul dintre voi aceste hărți? Sunt hărți liniare. Și ce se află pe linii? Puncte. Și fiecare punct reprezintă ce? O stație. Și fiecare stație are ce? Un nume. Cu toții ați fost în metrouri. Așadar, atunci când știți cum funcționează harta, nu vă panicați. Așadar, el ne-a arătat. Primul lucru care l-a făcut a fost să ne arate unde sunteți. Ne-a spus, „Voi sunteți aici și în curând vă veți opri aici. Locul unde trebuie să ajungeți voi este aici” – și ne-a arătat peste câteva stații locul. „Voi vă veți da jos aici.” Știam acum, cel puțin, câte stații să numărăm. Chiar dacă nu am fi recunoscut numele – deși el ne spusese că o vom face doar uitându-ne pe fereastră. „Veți vedea numele scris pe perete.” Așadar, ghiciți ce am făcut! Ne-am relaxat! Aveam acum o hartă. Totul se schimbă din moment ce ai o hartă.

    Cartea lui Daniel ne este o hartă a cronologiei lui Dumnezeu, a planului lui Dumnezeu pentru omenire. Este o piesă centrală a Scripturii. Ne pune la dispoziție o hartă. Ceea ce voi face astăzi și în următoarele săptămâni este să dezvălui pentru noi ceea ce eu înțeleg că ne indică această hartă. Dacă întoarcem pagina la Daniel 7, intrăm în sălbatica și biblica lume a profeției. Niciun învățător nu a spart codurile tuturor elementelor profeției. Și dacă întâlniți vreodată pe cineva care pretinde acest lucru, schimbați învățătorul. Nu? Vorbim despre profeție! Și, prin natura sa, semnifică ceva ce se va întâmpla. Însă ceea ce avem sunt aceste simboluri, aceste idei care slujesc ca semne prin care Dumnezeu spune, „Bine, asta urmează. Asta s-a întâmplat.” Iar reacția noastră este, „O, înseamnă că ne apropiem de sfârșit!” Așadar, profeția biblică funcționează în acest fel.

    Ceea ce eu sper că voi face în următoarele câteva săptămâni este să vă transmit felul în care înțeleg eu capitolele 7-12 din Daniel. Iar dacă veți veni să-mi spuneți că înțelegeți diferit aceste capitole, atunci vă voi spune că e grozav! Când vom ajunge în cer vom avea ce discuta. În cer există o cameră mare pentru învățători ai Bibliei. Ne vom întâlni acolo și vom râde bine. Dar un lucru este sigur. Între acum și atunci, vom da cât putem noi de mult. Asta vom și face.

    Această cronologie a apărut pentru prima dată în Daniel 2, poate vă amintiți de ea. Deși Daniel 7-12 sunt capitolele principale referitoare la profeție, Daniel 2 este și el un capitol al profeției. În Daniel 2 am studiat visul lui Nebucadnețar. Aduceți-vă aminte că Nebucadnețar era Regele Babilonului, cel care i-a luat în exil pe Daniel și pe prietenii săi în 605 î.Hr. La începutul domniei sale, i-a cerut lui Daniel să-i interptereze visul cu privire la acel colos pe care Nebucadnețar îl văzuse. Era o statuie uriașă. Iar statuia avea patru niveluri diferite. Am ajuns să vedem că statuia reprezenta patru vremuri diferite. Aceste vremuri făceau referire la Babilon, Medo-Persia, Grecia și Imperiul Roman. Fiecare dintre acestea o va succeda pe cealaltă și vor ocupa cam aceeași regiune geografică generală. Regele Nebucadnețar a mai văzut și 10 degete de la picioare. Am văzut că acele degete fac referire la o federație de 10 state care se va forma. A mai văzut o Piatră netăiată de mâini omenești. Își amintește cineva Cine era această Piatră? Isus Hristos. El este o Piatră netăiată, El este Piatra pe care noi ne construim viețile noastre, Stânca cea veșnică. Dar nu este prelucrat de mâini omenești. Iar Piatra se va prăbuși, se va izbi de acele 10 națiuni. Acest lucru încă nu s-a întâmplat. Dar se va întâmpla. Dacă luăm această statuie, o întoarcem invers și o punem deasupra unei cronologii, vom obține un calendar al vremurilor. Chiar mai mult, vom începe să înțelegem unde ne potrivim noi pe acea cronologie. Suntem undeva în apropierea sfârșitului vremurilor.

    Capitolul 7 oglindește această profeție. Capitolul 7 reia povestea de unde a fost lăsată în capitolul 2. Poate vreți să vă notați asta la începutul capitolului. „Vezi capitolul 2.” Capitolul 7 reia povestea de unde a fost lăsată în capitolul 2. Doar că de data aceasta, stratificarea statuii este înlocuită cu patru fiare. Să fiți atenți, lucrurile în acest capitol se mișcă repede și la fel va fi și acest mesaj. În loc să vă dau o schiță, v-am dat o cronologie. Luați acea cronologie cu voi acasă, puneți-o în cartea Daniel și cred că în următoarele săptămâni, luni și chiar ani, o veți găsi folositoare. Să ne rugăm și apoi trecem la lucru.

 

    Tată ceresc, ai milă de învățătorul nostru. Păcatele lui sunt multe. Dă-ne pricepere și înțelepciune. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.

 

    Daniel 7:1-3: „În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. Daniel a început şi a zis: ‘În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.’”

    Așadar, Nebucadnețar a văzut patru națiuni reprezentate de diferite metale cu valori descrescătoare. Vom vedea imediat că Daniel a văzut patru națiuni reprezentate prin patru fiare care erau de-o ferocitate, imoralitate, brutalitate și depraviate crescândă. Fiecare o va înlocui pe cealaltă în același teritoriu geografic. Fiara numărul unu, Daniel 7:4: „Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vulture.” Prima fiară din cronologie reprezintă Împărăția Babiloniană. A fost prima în visul lui Nebucadnețar, a fost prima și în vedenia lui Daniel. Imaginea se potrivește. În fapt, statuile cu lei înaripați păzeau porțile palatelor vechiului Babilon. Chiar și așa, această împărăție nu a supraviețuit.

    Daniel 7:5: „Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: ‘Scoală-te, şi mănâncă multă carne!’” Deci, al doilea imperiu este descris printr-un urs. Este mai puțin măiestuos decât un leu, dar la fel de brutal. Acesta se potrivește cu Imperiul Medo-Persan, următorul imperiu major. Au cucerit Babilonul în mai puțin de o lună. Faptul că stătea „într-o rână” pare să ilustreze lipsa de echilibru între mezi și perși, mezii erau mai puțini, perșii mai mulți. Dar, ca oricare altă împărăție, și ei au fost înlocuiți. Metroul se avântă mai departe.

    Daniel 7:6: „După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.” Ce diferențiază un pardos de un leu și de un urs? Viteza! Un pardos este mai rapid. Ce a făcut diferența între Alexandru cel Mare și mezi, perși și babilonieni? Viteza sa. Cu rapiditatea și dibăcia unei feline, el a cucerit marea parte a lumii civilizate din Macedonia până în Africa și India. Și, așa cum pardosul avea aripi și capete, Alexandru cel Mare avea patru generali care și-au ocupat rolurile în împărăție după ce el a murit la o vârstă tânără. Așadar, grecii și-au lăsat amprenta în istoria lumii, însă acel pardos a fost doar o pisicuță în comparație cu a patra fiară.

    Daniel 7:7-8: „După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.” Această ultimă fiară nu are egal în această lume, atât de ticăloasă, atât de rea, de înspăimântătoare și puternică. O numim a patra împărăție. A început cu Imperiul Roman în 241 î.Hr. și a crescut fără oprire timp de patru secole. Când a început să decadă, a făcut-o foarte gradual, a dat foarte greu drumul la controlul asupra lumii. Conform profeției, aceasta se va extinde din nou în zilele din urmă sub forma a zece națiuni. Max, de unde ai scos aceste zece națiuni? Voi răspunde la această întrebare. Dar întâi să facem o pauză să observăm ceva. Am ajuns din urmă harta metroului. Ceea ce a făcut brazilianul pentru noi, Dumnezeu face pentru noi. Dumnezeu ne arată spre hartă și ne spune, „Aici sunteți voi în această istorie.” Vom vedea cândva în viitor această confederație de zece națiuni. Până acum am văzut ridicarea și căderea celorlalte împărății, dar nu știm exact cât timp a mai rămas. Știm că ne apropiem de sfârșit. E ca și cum cineva a semnalat ultimele două minute ale meciului de basket. Este ca și cum cineva a anunțat că trebuie să vă puneți scaunele în poziție dreaptă și să vă legați centurile. Odată ce e făcut acest anunț, ce știm? Știm că ne apropiem de sfârșit. Și putem simți cum avionul începe să coboare.

    Apropo, nu e minunat și nu e bunătate din partea lui Dumnezeu să ne spună unde ne aflăm în cursul istoriei? Nu este frumos din partea lui Dumnezeu să Îi pese atât de mult de noi încât vrea să vedem unde suntem în cursul evenimentelor umanității? Dar... Ce urmează mai departe? Îmi pare că următoarea stație va avea numele „Confederația celor Zece Națiuni”. Ideea confederației de zece națiuni își are rădăcinile în Daniel 2 – cele zece degete de la picioare – și în Daniel 7 – cele zece coarne. Și mai avem apariția unui corn mic care va birui trei dintre cele zece și va prelua conducerea. Știu că acest limbaj este ciudat.
    - Ce a predicat Max astăzi?
    - Nu știu, ceva despre coarne, fiare.
    Știu că este un limbaj ciudat, dar ascultați-mă. Când vedeți cuvântul „corn” în Biblie, scoateți-l și înlocuiți-l cu „conducător”, „rege”, „autoritate”. Este aceeași idee. Vom vedea acest cuvânt tradus ca „împărat” peste câteva paragrafe. Deci, ceea ce spune profeția aici este că în viitor, cândva, va fi o confederație a zece națiuni/împărății. Zece președinți, zece dictatori, nu știu. Dar o conducere având la bază zece națiuni, o confederație, o organizație, o uniune de vreun fel care va aduce lumea împreună. Și dintre aceste zece națiuni care vor domina lumea, va ieși un corn mic. Va apărea ca mic, dar se va ridica, trei dintre națiuni i se vor împotrivi, dar el le va birui și se va instala ca și conducător al lumii.

    Nu vă uitați la mine așa. Această profeție ne conduce în acea direcție. Și chiar când ne gândim, „Ce tot spune ăsta? Vești bune sau vești rele?”, priviți ce se întâmplă mai departe. Versetele 9-10: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.” Tocmai am sărit la sfârșitul cronologiei. Aceasta este încoronarea. Vedem prin ochii profetici ai lui Daniel o nouă zi și un Rege final și șade pe cel mai înalt tron. El este Cel Îmbătrânit de zile. Doar Dumnezeu este Îmbătrânit de zile. Doar Dumnezeu este atât de bătrân. Nu a existat niciun moment în care El să nu fie. El a fost, El este și El va fi. El predetermină timpul, El nu este legat de timp, El este Cel Îmbătrânit. Și El este Cel Îmbătrânit, dar nu de nopți și de întuneric, ci de lumină, de zile, de speranță, de iluminare. El este de un alb pur, precum lâna curată, neprihănit precum focul și vine ziua în care El va judeca impuritățile și răul din lume. Cărțile vor fi deschis, adică se va organiza o judecată finală. Și această judecată va cădea asupra răului despot care iasă la suprafață chiar aici, în capitolul 7 din Daniel. 

    Daniel 7:11: „Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.” Dumnezeu nu doar ne spune unde suntem în istorie, ci El este atât de bun încât ne spune și sfârșitul istoriei. Ca să nu devenim îngrijorați pe măsură ce citim aceste profeții, El continuă să ne spună: „Eu câștig, în final. Eu câștig. Nu vă îngijorați, ci fiți pregătiți. Totuși, Eu câștig în final.” Acest conducător rău va fi omorât și guvernul său va fi distrus.

    Apoi avem o altă vedenie Daniel 7:13-14: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” Așadar, Fiul Omului se apropie de Cel Îmbătrânit de zile, altfel spus, Isus Hristos se apropie de triunicul Tată. Iar lui Isus Hristos Îi este dată stăpânirea, lucru anunțat înaintea vremurilor. Vedem sfârșitul de la început, este anunțat înainte să se întâmple faptul că El are autoritatea. Și stăpânirea Sa este una veșnică. Toate celelalte se ridică și cad, se ridică și cad. Regii vin și pleacă. Dar va veni un Rege care nu pleacă niciodată și o stăpânire care nu se va sfârși niciodată. Adică Regele Isus Hristos și stăpânirea Sa în această lume. Dacă credeți asta, spuneți „amin”. Orice rege pământesc este o imitație, iar orice națiune are un timp. Doar un singur Rege va domni, doar un singur Rege va rămânea.

    Ce părere aveți despre această profeție, până aici? Vi se învârte capul un pic? Dacă vi s-a părut cam greu de procesat, nu sunteți singurii. Ghiciți cine a avut întrebări! Daniel! Daniel a auzit toate asta și a spus, „Stai o secundă!” Iubesc asta, Daniel 7:15,19: „Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra…” „Mai spuneți-mi despre fiara a patra.” Și vine și răspunsul, Daniel 7:24-25: „Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.”

    Fiți atenți. Daniel întreabă dacă poate să meargă înapoi cu o stație pe harta metroului, să meargă înapoi un pic. Vrea să se întoarcă de la scena încoronării, la scena necazului cel mare, la scena conflictului între Antihrist și poporul lui Dumnezeu. Este prima dată când această discuție iasă la suprafață, Antihristul și necazul cel mare. Vom vedea acest lucru în detaliu în capitolul 8. Apoi ne vom uita în detaliu și în capitolul 9. Pentru astăzi, să știți atât: va veni un conducător, așa cum zice profeția, diferit de toți predecesorii săi. Va fi mai arogant ca Nebucadnețar, mai imoral decât Belșațar. Setea lui pentru putere îl va face pe Alexandru cel Mare să arate ca Alexandru cel Pămpălău. El va vorbi limbajul aroganței. El va blasfemia pe Dumnezeul cel Preaînalt și chiar va încerca să altereze zilele sfinte și tradițiile. Adică va încerca să se pună într-o poziție încât el să fie venerat, să aibă zile sfinte dedicate lui. Va încerca să concentreze închinarea umană asupra lui.

    Cine ar putea fi acesta? Cine ar putea fi acesta? Este doar un singur răspuns și nu este ceea ce tocmai s-a zis în sală. Cine sunt eu să spun asta? Dar în termeni scripturali, acesta este Antihristul. Acesta este Antihristul. El este cel mai josnic, cel mai rău, cel mai înșelător, cea mai arogantă persoană care a umblat vreodată pe fața pământului. Și el va declara război sfinților, poporului lui Dumnezeu, în special iudeilor. Conform profețiilor, va reuși pentru o scurtă vreme. Pentru cât timp? O vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. Adică un an, doi ani și șase luni. Adică pentru o perioadă de trei ani. Acest lucru se potrivește perfect cu profeția identică din Apocalipsa apostolului Ioan (Apocalipsa 11:2): „Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.” Cărțile istorice cerești, cu alte cuvinte, povestesc din nou și ne amintesc de o scurtă perioadă de conflict și blasfemie intensă între Antihrist și sfinții lui Dumnezeu, localizat geografic – și nu doar simbolic – în orașul Ierusalim. Va fi feroce. Iar pentru cel rău, va fi fatală.

    Încă o dată, Dumnezeu ne spune finalul poveștii. Daniel 7:26-28: „Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!’ Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.” Așadar, Daniel aude bătaia gong-ului. I s-a spus că este sfârșitul lucrurilor. Cu alte cuvinte, nimic nu se va mai întâmpla după asta. Acesta este sfârșitul, când Dumnezeu spune că e sfârșitul, e sfârșitul. E sfârșitul suferinței, sfârșitul bolilor, sfârșitul cutremurelor, sfârșitul foametei, sfârșitul diavolului, sfârșitul balsfemiei sale, sfârșitul Antihristului. Ei vor fi legați și aruncați în iazul cu foc și va începe o nouă Împărăție. De șase ori în cartea Apocalipsa ni se spune că Împărăția pământească stabilită de Isus, după acest timp de necaz, va dura o mie de ani pe acest pământ. Iar în acest timp, promisiunile făcute poporului Israel vor fi împlinite, iar atunci leul va sta lângă miel, într-un final, așa cum spune Isaia. Cu alte cuvinte, planeta va respira eliberată, vom avea pace.

    Următoarele două capitole, 8 și 9, ne vor adânci în aceste lucruri. Capitolul 8 ne va adânci în studiul Antihristului. Și abia aștept să studiem capitolul 8, nu pentru că îmi place să vorbesc despre Antihrist, ci pentru că abia aștept să vă spun că Biserica va fi răpită la ceruri înainte ca Antihristul să-și înceapă lucrarea. Așadar, dacă ești în Hristos, nu trebuie să îți fie frică de Antihrist. Săptămâna viitoare vă voi da patru motive pentru care puteți crede asta și să dormiți în pace. Apoi, în capitolul 9, vom vorbi despre necazul cel mare, despre asta vorbește capitolul. Unul din cele mai importante și mai strategice profeții din toată Biblia se află în ultima parte a capitolului 9. Nu este ușor de înțeles, dar dacă ne vom pune mințile la contribuție, vom vedea care este adevăratul scop al acelui necaz și de ce Dumnezeu va fi glorificat la sfârșitul lui. Capitolele 8 și 9, următoarele două săptămâni.

    Așadar, unde ne aflăm noi astăzi? Ne-aș încuraja să plecăm de aici cu două gânduri. Să ne pregătim și să fim plini de pace. Pregătiți și plini de pace. Când mă aflam în acel metrou în Brazilia, eu și cei patru prieteni ai mei nu eram liniștiți. Toți ceilalți erau. Care era diferența între ei și noi, cei cinci americani? Ei știau cum să citească harta, așa că ei erau liniștiți. Dar aceia dintre noi care nu știam, cum eram? Eram îngrijorați și neliniștiți. Aș sugera că pacea vine pe măsură ce înveți să citești harta. Sunteți de acord? Și v-aș sugera că procentele sunt invers în societatea noastră. Era doar o mână de oameni care erau îngrijorați în metrou, restul erau liniștiți. Dar aș spune că pe planeta noastră există doar o mână de oameni care sunt plini de pace, iar toți restul sunt îngrijorați. Toată lumea e agitată, toată lumea are necazuri. Și avem liste lungi cu lucruri care ne necăjesc. Toată lumea e îngrijorată, toată lumea e neliniștită. De ce? Pentru că ei nu au văzut ceea ce voi ați văzut.

    Fiți încurajați! Voi ați văzut sfârșitul poveștii. Isus a spus că în această lume vom avea necazuri, iar necazurile vin. „Dar fiți fără teamă, Eu am biruit lumea!” Daniel vrea ca noi să vedem asta. Dumnezeu a vrut ca Daniel să vadă asta. Eu vreau ca noi toți să vedem asta. Putem avea pace. Un studiu asupra celor patru fiare are intenția de a ne face conștienți, nu să ne facă îngrijorați. Să avem pace, noi știm cum să citim harta. Dar să fim și pregătiți. Nu știm când va fi momentul în care Isus Își va învia Biserica. Nu știm cu exactitate – avem ceva idei despre care vom vorbi în săptămânile viitoare – nici când, nici ce va declanșa necazul cel mare. Dar știm că El poate reveni în orice moment. Iar acestea sunt vești bune. Putem fi pregătiți.

    Când eram la liceu, jucam în echipa de fotbal a liceului și am intrat în echipă la limită. Eram acel tip care era destul de bun încât să intre în echipă, dar nu destul de bun încât să fie pe teren de fiecare dată. Așadar, stăteam pe margine urmărind meciurile, iar antrenorul ne-a dat o slujbă. Atunci când începea al patrulea sfert din meci, treaba noastră era să alergăm pe lângă teren și să strigăm: „Al patrulea sfert! Al patrulea sfert!” Ați văzut vreodată pe cineva făcând asta pe un teren de fotbal? Nu e mare lucru, dar noi l-am luat în serios. Antrenorul dorea să le amintească jucătorilor să rămână concentrați și că se aflau aproape la sfârșit. „Jocul e pe cale să se termine, rămâneți pe fază, mai avem doar câteva minute.” Acum îți spun, Biserică, mai avem doar câteva minute. Este mai mult nisip la fundul clepsidrei, decât în partea de sus. Și nu sunt prea sigur că mai este mult deasupra. De aflăm în al patrulea sfert. Avertismentul ultimelor două minute sună. Dar noi putem fii plini de pace. Și putem fi pregătiți. Și-mi doresc ca voi să fiți pregătiți. Să nu fiți surprinși de întorsătura evenimentelor, să nu fiți surprinși când vedeți anumite lucruri întâmplându-se. Și dacă începeți să vedeți apariția confederației celor zece națiuni și întoarcerea evreilor în Israel, când ziarul vostru începe să sune a profeție și a Scriptură, atunci veți știi că sfârșitul este aproape.

 

    Doamne, ajută-ne pe măsură ce încercăm să înțelegem această profeție din cartea lui Daniel. Tată ceresc, doar Tu știi... Doar Tu știi sfârșitul tuturor. Dar, Doamne, Tu ai fost atât de bun încât să ne ajuți să vedem ceea ce este viitorul. Îți mulțumim că tu ții viitorul în mâini, la fel și Biserica Ta. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1051
  • Export PDF: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni