Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 7
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Misiune
Resursa adaugata de Mada_O in 28/04/2016
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

    Continuăm studiul nostru despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, bazat pe Matei 28:20, partea neglijată a marii trimiteri, după cum o numesc eu: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i... Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." Tot ce ne-a învăţat şi a poruncit Isus. Este responsabilitatea noastră să învăţăm asta pe cei care susţin că şi-au predat viaţa lor lui Hristos. Noi trebuie să satisfacem inima Domnului aducându-i pe oameni la ascultare faţă de tot ce a poruncit Isus. Acest lucru este împlinit foarte puţin astăzi în creştinism. Iar acesta este motivul din cauza căruia creştinii au o mărturie atât de rea în general. Acesta este motivul atâtor conflicte şi a lipsei de dragoste între creştini, motivul unei aşa lipse a smereniei la atâţia slujitori ai lui Dumnezeu, motivul existenţei atâtor păcate, şi a iubirii de bani între oamenii lui Dumnezeu, şi chiar printre slujitorii lui Dumnezeu. Pentru că tot ce a poruncit Isus, slujitorii lui Dumnezeu nu au învăţat cu sârguinţă pe alţii.

    Aşadar, acestea sunt lucrurile la care ne vom uita în acest studiu. Şi am văzut mai multe lucruri pe care Domnul Isus le-a poruncit, începând de la primele cuvinte pe care El le-a rostit, după ce a fost botezat şi umplut de Duhul Sfânt, iar acestea au fost adresate Diavolului. În Matei 4:4, am văzut importanţa auzirii Cuvântului lui Dumnezeu în mod continuu; nevoia de a compara un verset cu un alt verset, astfel încât să nu fim înşelaţi de Diavol, atunci când citează greşit Scriptura, şi să nu-L ispitim pe Dumnezeu atunci când credem promisiunile Sale în mod absurd şi ne aşteptăm ca El să ne protejeze.(Matei 4:7) Iar apoi să învăţăm să ne închinăm lui Dumnezeu în duh.(Matei 4:10)

    Mergem mai departe de aici. Citim că mesajul de bază al lui Ioan Botezătorul a fost: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape."(Matei 3:2) El a fost ultimul dintre proorocii naţiunii lui Israel. El a fost înainte-mergătorul Domnului Isus Hristos, care urma să deschidă calea către un nou legământ pe care Dumnezeu voia să-l facă cu oamenii, şi care să aducă oameni din toate naţiunile într-o relaţie cu Dumnezeu ca şi Tată al lor. Aşadar, mesajul lui către naţiunea Israelului era: 'Pocăiţi-vă.’ ‘Pocăiţi-vă' înseamnă 'întoarceţi-vă'. Cea mai bună definiţie o putem avea de la termenul militar, de la comanda militară: 'Stânga-mprejur!'. Când un soldat stă cu faţa, iar sergentul major spune: 'Stânga-mprejur!', acesta se întoarce în întregime, şi îşi întoarce spatele direcţiei în care se afla, uitându-se acum în direcţia în care îi era spatele iniţial. Aceasta este cea mai bună definiţie a pocăinţei. A te întoarce invers. Iar noi trebuie să ne întoarcem în mintea noastră.

    În limba engleză cuvântul 'pocăinţă' nu este exprimat atât de clar. În majoritatea limbilor traducerea cuvântului 'pocăinţă' nu este aşa clar, însă în limba tamil este foare clar şi înseamnă a face o întoarcere a minţii. Şi exact asta înseamnă, o stânga-mprejur a minţii. Iar acest lucru îl spunea Ioan Botezătorul naţiunii lui Israel.

    Vedeţi, naţiunii lui Israel i se promisese multe lucruri pământeşti. În tot Vechiul Legământ nu este nici o promisiune prin care ei puteau fi părtaşi naturii divine, nu era nici o promisiune despre comori cereşti, nu era nici o promisiune despre o viaţă cerească pe pământ etc. Toate promisiunile erau pământeşti. Li se promitea bogăţie materială. Acest lucru este foarte clar, în special în Deuteronom 28. Prosperitate materială, sănătate fizică, mulţi copii, afacerile, agricultura, vitele lor aveau să fie binecuvântate. Acestea erau ocupaţiile evreilor în acele zile. Ei aveau să fie foarte prosperi, nu aveau să fie niciodată datori, şi toţi duşmanii lor pământeşti aveau să fie distruşi. Ei aveau să fie o naţiune măreaţă. Şi aveau să aibă o ţară, şi anume ţara Canaan, şi care s-a chemat Israel. Aşadar, toate binecuvântările erau pământeşti. Iar ei erau îndreptaţi în totalitate spre lucrurile pământeşti, tot timpul. Ioan Botezătorul a venit şi le-a spus: 'Întoarceţi-vă, stânga-mprejur de la aceste lucruri. Nu vă mai uitaţi spre lucrurile pământeşti, şi întoarceţi-vă, pentru că acum vine o nouă împărăţie.' Aceasta este Împărăţia cerurilor, în care nevoile pământeşti devin secundare. Chiar şi sănătatea fizică devine secundară, prosperitatea materială devine neimportantă. Pentru că Dumnezeu ne asigură nevoile materiale. 'Întoarceţi-vă, iar acum Dumnezeu vă va da bogăţii spirituale, bogăţii cereşti. Dumnezeu vă va da copii spirituali, nu neapărat copii fizici. Şi veţi avea o ţară cerească spirituală pe care să o stăpâniţi, şi nu, în primul rând, o ţară pământească. Aşadar, întoarceţi-vă', le spunea el, 'pentru că Împărăţia cerurilor nu a venit încă, ci este aproape.' Urma să vină în ziua pogorârii Duhului Sfânt.

    În Matei 4:12 citim că Ioan a fost închis de către Irod. Când a auzit Isus asta, El a plecat în Galileea, şi a părăsit Nazaretul, unde crescuse şi trăise 30 de ani. Şi a venit şi a locuit în Capernaum, care se află lângă mare. Din acel moment El a început să predice exact acelaşi mesaj pe care îl predicase Ioan Botezătorul: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape."(Matei 4:17) Ioan alergase prima parte a ştafetei, ca să spunem aşa, şi predase ştafeta lui Isus, iar El a preluat-o şi a avut acelaşi mesaj: 'Pocăiţi-vă'. Când Isus S-a înălţat la cer, citim că apostolul Petru a preluat ştafeta de la Isus şi a predicat acelaşi mesaj: 'Pocăiţi-vă.' (Faptele apostolilor 2:38) În ziua pogorârii Duhului Sfânt el le-a predicat oamenilor: "Pocăiţi-vă...şi veţi primi darul Sfântului Duh", şi anume Împărăţia lui Dumnezeu în interiorul nostru. Acum venise. Ioan Botezătorul şi Isus spuseseră că urma să vină, că este aproape.

    Odată Isus a spus: "Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru", referindu-se la faptul că în Hristos Împărăţia lui Dumnezeu era deja prezentă, dar nu era prezentă în oamenii din jurul Lui. Aceasta urma să se întâmple numai în ziua pogorârii Duhului Sfânt, când acei 120 aşteptau botezul cu Duhul Sfânt. Iar Duhul lui Dumnezeu a venit şi i-a umplut şi Împărăţia lui Dumnezeu a venit înăuntrul lor. Iar aceasta este Împărăţia pe care au proclamat-o ei apoi, Împărăţia cerurilor, Împărăţia lui Dumnezeu, care nu constă în vindecare fizică, prosperitate materială, după cum predică, din nefericire, mulţi predicatori creştini astăzi. Aceea este o înşelăciune, lasă-mă să ţi-o spun deschis. Aceea nu este Împărăţia lui Dumnezeu. În Romani 14:17, ceea ce Matei numeşte Împărăţia cerurilor, aici este numită Împărăţia lui Dumnezeu. Ceea ce a predicat Ioan Botezătorul, că 'Împărăţia cerurilor este aproape', acelaşi lucru este citat şi în celelalte evanghelii, similiar cu ceea ce a predicat el, prin expresia 'Împărăţia lui Dumnezeu este aproape'. (Marcu 1:15) Compară Marcu 1:15, unde Ioan Botezătorul este citat spunând: 'Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, aşadar pocăiţi-vă', cu Matei 3:2, unde spune: 'Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape', şi devine foarte clar, că Împărăţia cerurilor şi Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă acelaşi lucru. Deşi unii creştini încearcă să facă o distincţie între ele, pentru că ei nu au studiat Scriptura corespunzător.

    Aşadar, Împărăţia lui Dumnezeu este Împărăţia cerurilor. Dar ce este de fapt? În Romani 14:17 ni se spune: "Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură", nu are de-a face cu nimic pământesc. Nu înseamnă prosperitate, vindecare, nu înseamnă binecuvântări pământeşti deloc. Împărăţia lui Dumnezeu este Împărăţia cerurilor. Şi este, în primul rând, neprihănire, neprihănirea lui Dumnezeu Însuşi, care ne-a fost dată prima dată atunci când L-am primit pe Hristos, ca Mântuitorul şi Domnul nostru, iar apoi ni s-a dat dinăuntrul nostru de către Duhul Sfânt, neprihănirea lui Dumnezeu începând să se manifeste în viaţa noastră. Şi pace, o pace interioară, în primul rând, pe care ne-o dă Duhul Sfânt, lipsa îngrijorării, fricii, neliniştii, descurajării, tristeţii, indispoziţiilor, etc., şi o pace exterioară cu toţi oamenii, prin care noi refuzăm să ne luptăm cu oamenii, oricare ar fi motivul. Şi bucurie, o bucurie interioară care ne eliberează în totalitate de descurajare şi depresie, în Duhul Sfânt. Aşadar, aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Este ceva interior. Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. Este viaţa lui Hristos care vine înăuntrul nostru prin Duhul Sfânt. Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este Împărăţia cerurilor. Este viaţa cerească aici pe acest pământ, în inima noastră. Aceasta este ceea ce a predicat Isus pentru prima dată: 'Pocăiţi-vă'. În evanghelia după Matei citim ceea ce a predicat pentru prima dată: 'Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor sau Împărăţia lui Dumnezeu este aproape'. Şi aceasta a venit în ziua pogorârii Duhului Sfânt, iar noi ar trebui să o proclamăm acum, nu ca pe ceva care este aproape, ci ca pe ceva care a venit deja. De fapt, Isus a precizat acest lucru foarte clar în evanghelia lui Marcu.

    În Marcu 9:1, când Isus vorbea cu nişte oameni, El le-a spus: "Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici", nu toţi, ci unii, "care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere". Deci, El a spus: 'Unii dintre voi, care sunteţi aici, vor muri înainte de acea zi, dar sunt unii, din cei ce sunt aici, care nu vor muri'. Erau oameni în vârstă şi mai tineri acolo. Iar El a spus: 'Unii dintre voi nu veţi muri, până nu veţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere'. Evident, asta nu se referă la a doua venire a lui Hristos, când slava lui Dumnezeu va umple pământul, precum apa umple marea. Nu, acea zi va fi în viitor. Şi nici unul din cei care L-au auzit vorbind pe Isus atunci, nu este în viaţă astăzi. Deci nu se referă la asta. El se referea la altceva, care avea să se întâmple în timpul vieţii unora din cei ce stăteau în faţa Lui. Iar ei aveau să vadă Împărăţia lui Dumnezeu, pe care nu o văzuseră până atunci, şi pe care nimeni de pe pământ nu o văzuse până atunci. Când a venit acea Împărăţie a lui Dumnezeu, la care se referea Isus, cu putere? Răspunsul este în acel cuvânt, 'putere'. Isus a folosit din nou cuvântul 'putere' înainte să Se înalţe la cer. În Faptele apostolilor 1:8, El le-a spus ucenicilor Săi: "Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi", iar zece zile mai târziu, citim că ei au primit acea putere. Aceasta era împlinirea versetului din Marcu 9:1. Unii dintre oameni muriseră înainte de ziua pogorârii Duhului Sfânt, însă unii dintre cei care fuseseră acolo, erau în viaţă când Împărăţia lui Dumnezeu venise pe pământ în acea zi.

    Aşadar, când comparăm un verset cu un altul, descoperim că aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu, pe care trebuie să o proclamăm. Iar Isus, referitor, în special, la zilele din urmă, când ucenicii L-au întrebat despre a doua venire, Matei 24:3 - "Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?", a spus multe lucruri, printre care în Matei 24:14 menţionează: "Evanghelia aceasta a Împărăţiei". Ce reprezintă această Evanghelie a Împărăţiei? Mulţi dintre noi au auzit despre evanghelia iertării de păcatele din trecut, şi slavă Domnului pentru asta! Dar ce este cu această Evanghelie a Împărăţiei cerurilor? Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, în inima oamenilor, Împărăţia cerurilor, cerul vine şi locuieşte în inima oamenilor. Aceasta va fi propovăduită în toată lumea. Asta nu înseamnă că toată lumea o va primi. De fapt, probabil, foarte puţini o vor primi. Poate doar 1-2%. Dar va fi propovăduită "ca să slujească drept mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul". Eu sunt foarte încurajat de acest lucru. Că înainte să vină Hristos, această Evanghelie a Împărăţiei va fi proclamată. Ce semnifică această Evanghelie? După cum am văzut în Romani 14:17, o Evanghelie a neprihănirii, păcii şi bucuriei în Duhul Sfânt. Sunt foarte puţini care proclamă asta. Cei mai mulţi oameni încă proclamă doar iertarea păcatelor, care este un pas primar foarte important.

    Pentru mine este asemănător curăţării unui pahar. Dacă băieţelul meu vine şi-mi spune: 'Tati, poţi să-mi dai un pahar cu lapte?', şi îmi dă un pahar murdar, o imagine a inimilor noastre, ceea ce fac mai întâi este să curăţ paharul. Nu aş turna lapte în acel pahar murdar. Aş lua acel pahar şi l-aş curăţa cu desăvârşire. Iar apoi... de ce am curăţat paharul? Nu-i voi da apoi un pahar gol. Îl umplu cu lapte şi apoi i-l dau. Deci, când venim la Hristos, primul lucru pe care îl face, este să ne cureţe inimile. Întocmai ca şi curăţarea interiorului paharului. Şi lasă El inima aşa? Nu. El o umple. Cu ce? Cu neprihănirea, pacea şi bucuria lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Aceasta este Evanghelia. Dacă oferim numai adevărul că Hristos va curăţi inima, va curăţa paharul, le vom oferi oamenilor un pahar gol. De aceea atâţia creştini sunt însetaţi. Ei nu sunt satisfăcuţi, pentru că trăiesc având acest pahar gol, care probabil este curat, însă este gol. Ce rost are să-i dau fiului meu un pahar gol, dar curat? Şi-i spun: 'Fiule, mi-ai dat un pahar murdar. Iată, l-am curăţat!'. Este asta tot ce ne dă Dumnezeu? Ar fi frustrant. Fiul meu ar spune: 'Tata, eu voiam nişte lapte'. Eşti tu flămând şi însetat după neprihănire? Problema este că mulţi creştini nu sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Şi de aceea trăiesc ei având un pahar curat şi gol.

    Ştiţi diferenţa dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ? Poate fi ilustrată astfel: darul Duhului Sfânt care aduce Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Şi anume, dacă vă gândiţi la un pahar care este cu susul în jos pe o masă, şi turnaţi apă pe el dintr-un ulcior, imaginea revărsării Duhului Sfânt, aşa era în vremea Vechiului Testament. Duhul Sfânt era peste oameni, şi se revărsa în jurul lor şi binecuvânta probabil mii şi milioane de oameni. Au fost 2 milioane de oameni în pustie, pe care i-a condus Moise, slujitorul uns al lui Dumnezeu. Însă interiorul inimii lui Moise era murdar. El nu putea să biruiască mânia. El s-a mâniat aşa de tare odată, încât a spart tablele de piatră, pe care le scrisese Dumnezeu cu Însuşi mâinile Sale. Ştii care ar fi echivalentul acelei fapte în ziua de azi? Ar fi ca şi cum am rupe Biblia. Asta a făcut Moise. Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl avea în mâini, el l-a distrus. E ca şi cum am rupe Biblia astăzi. Imaginaţi-vă un om care se mânie atât de tare, încât rupe Biblia. Orice ţi-ar provoca ţie mânia, nu ar trebui să rupi Biblia. Însă Moise a făcut acest lucru. Pentru că interiorul paharului său era murdar. Însă binecuvântarea se revărsa de la el, binecuvântând o mulţime de oameni. David a fost un om uns, însă interiorul paharului său era murdar. El a putut să-l omoare pe Goliat, însă când a văzut-o pe Bat-Şeba a căzut în păcat. Interiorul paharului său avea adulter. Aşa a fost cu Samson, Ghedeon şi mulţi alţi oameni din Vechiul Testament. Duhul lui Dumnezeu era peste ei. Chiar şi marele Ioan Botezătorul. Duhul lui Dumnezeu era peste el, din pântecele mamei sale. Însă când a fost în închisoare, a avut îndoieli chiar şi despre Hristos. 'Esti Tu, într-adevăr, Mesia?' Deşi el auzise o voce din cer, a avut necredinţă. Pentru că interiorul paharului său nu era umplut cu credinţă. Însă în ziua pogorârii Duhului Sfânt, Domnul a întors acest pahar aşa cum trebuie, şi a turnat Duhul Sfânt în interiorul paharului, a inimii, iar apoi se revărsa şi binecuvânta oameni, ca şi în Vechiul Testament, chiar mai mult decât în Vechiul Testament, însă era dinăuntru.

    Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu, care se revarsă dinlăuntrul nostru. Aceasta este Împărăţia despre care a proorocit Domnul Isus, că avea să vină în ziua pogorârii Duhului Sfânt. De aceea, Isus a spus în ziua de pe urmă a marelui praznic, în Ierusalim, în Ioan 7:38: "Cum zice Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie". Acest lucru nu ar fi fost posibil înainte de pogorârea Duhului Sfânt. De aceea în Ioan 7:39 spune: "Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat", adică nu fusese dat în acest mod, până când Isus a fost proslăvit. Hristos a trebuit să moară, să învie, iar apoi să prezinte sângele Său înaintea Tatălui. Numai după aceea puteau fi curăţate inimile oamenilor. În Vechiul Testament inimile oamenilor nu erau curăţate. Psalmul 32:1 spune că păcatele lor erau acoperite. Ei erau iertaţi, Psalmul 103:2-3. Însă inimile nu le erau curăţate. Astăzi, păcatele mele nu sunt acoperite, ci curăţate. Dacă păcatele îţi sunt doar acoperite, e ca şi cum ai pune un cearşaf peste ele, şi dacă ridici cearşaful încă îţi vezi păcatele. Sângele taurilor şi ţapilor nu putea să cureţe inimile oamenilor niciodată. De aceea, Dumnezeu nu putea să pună Duhul Său înlăuntrul oamenilor. Împărăţia lui Dumnezeu nu putea să vină înăuntrul oamenilor, în vremea Vechiului Testament. Însă acum, că Hristos Şi-a vărsat sângele, şi S-a dus la Tatăl, orice păcat al nostru poate fi curăţat, dacă I-l mărturisim Domnului. Păcatul nemărturisit nu va fi iertat.

    Oamenii mă întreabă: 'Care este păcatul care nu poate fi iertat?' Eu le spun: 'Păcatul pe care nu-l mărturiseşti'. Orice păcat de care nu te pocăieşti şi pe care nu-l mărturiseşti, nu va fi niciodată iertat. Însă dacă te pocăieşti şi îţi mărturiseşti păcatul, orice păcat poate fi curăţat în sângele lui Hristos, oricât de mare ar fi. Deci, dacă Dumnezeu întoarce paharul aşa cum trebuie, ne curăţă în sângele lui Hristos, şi toarnă Duhul Sfânt înlăuntrul nostru mai întâi, este pentru a ne întări pe noi ca să facem voia lui Dumnezeu, iar apoi se revarsă din noi prin cuvinte şi fapte, astfel încât să putem îndruma alţi oameni, de asemenea, să facă voia lui Dumnezeu, după ce noi am făcut mai întâi. Aşadar, curge din inima noastră. Dacă nu curge din inima noastră, este o lucrare specifică Vechiului Legământ. Iar pentru a ajunge la o astfel de viaţă, primul pas, potrivit spuselor Domnului Isus, tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, se găseşte în Matei 4:17. 'Pocăieşte-te' este primul pas, 'întoarce-te'. Întoarce-te de la căutarea ta după lucrurile pământeşti. Întoarceţi-vă, în cazul nostru, şi nu numai, de la păcat. Noi nu trebuie să biruim păcatul, înainte să primim Duhul Sfânt. Duhul Sfânt vine în noi ca să ne ajute să biruim păcatul. Aşadar, nu punem căruţa înaintea calului. Calul stă înaintea căruţei. Eu nu pot renunţa la păcat, iar apoi să spun: 'Doamne, dă-mi Duhul Sfânt'. Ci spun: 'Doamne, am nevoie de Duhul Sfânt, ca să pot birui păcatul'. Însă mă pot întoarce de la păcat. Asta înseamnă că atitudinea mea este una de renunţare la păcat. Asta e tot ce ne cere Dumnezeu. Ai tu o astfel de atitudine, în care vrei să renunţi la orice lucru, care Îl dezonorează pe Dumnezeu în viaţa ta? S-ar putea să-ţi ia câţiva ani înainte ca să le biruieşti efectiv. Nu contează. Asigură-te că atitudinea ta este întotdeauna una de pocăinţă, în care te întorci de la vechiul tău mod de viaţă. Prin pocăinţă şi credinţa în Hristos ajungem la linia de start a cursei creştine. Evrei 12:1-2 spune că viaţa creştină este ca o cursă, şi pot veni la linia de start doar dacă m-am pocăit.

    Mesajul pocăinţei şi al întoarcerii de la păcat este mesajul care lipseşte în creştinism astăzi. Câte mesaje ale Evangheliei auziţi despre pocăinţă? Câte cântări?... Uitaţi-vă în cărţile de imnuri şi vedeţi câte dintre ele sunt despre pocăinţă. Foarte puţine. Veţi găsi multe cântări de genul: 'Crede, crede, crede'. De exemplu există o binecunoscută cântare: 'Doar Domnului slavă, lucruri minunate a făcut El', iar unul dintre versurile acestei cântări spune: 'Cel mai ticălos criminal care crede cu-adevărat, primeşte din acel moment iertare de la Isus'. Eu nu sunt de acord cu asta. Să presupunem că un om care participă la o întâlnire, un păcătos nenorocit care nu ştie nimic despre Evanghelie, vine şi ascultă această cântare, 'cel mai ticălos criminal', şi spune: 'Da, eu sunt cel mai ticălos criminal', el recunoaşte asta. Şi aude: 'Cel mai ticălos criminal, care crede cu-adevărat, primeşte din acel moment iertare de la Isus', şi spune: O, asta e tot ce trebuie să fac, doar să cred în Isus. Eu cred în El ca şi Fiul al lui Dumnezeu, El a murit pentru păcatele mele. Este el iertat? Nu, dacă nu s-a pocăit. Aşadar, cel mai ticălos criminal care se pocăieşte şi crede. Mulţi oameni spun că, de fapt, asta înseamnă 'crede cu-adevărat'. Aceasta este o explicaţie teologică, pe care acel păcătos neconvertit şi fără Dumnezeu nu o ştie. Lui trebuie să i se spună că trebuie să se pocăiască. Acest lucru l-a lămurit apostolul Petru în ziua pogorârii Duhului Sfânt: 'Pocăiţi-vă'. Iar acest lucru Pavel spune că îl predică peste tot. În Faptele apostolilor 20:21, el spune că predică două lucruri: pocăinţa şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. Pocăinţă faţă de Dumnezeu, nu faţă de prosperitate şi vindecare. Nu. Nu mă întorc de la boală către vindecare, nu mă întorc de la sărăcie către prosperitate. Nu. Aceasta este o evanghelie falsă care se predică astăzi. Aici spune că mă pocăiesc faţă de Dumnezeu, de tot ce era împotriva Lui în viaţa mea. Şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. Acelaşi lucru îl spune Pavel când le scrie tesalonicenilor. În 1 Tesaloniceni 1:9, el spune cum Cuvântul lui Dumnezeu a venit la ei, şi ei s-au întors de la idoli sau s-au pocăit faţă de Dumnezeu, ca să slujească Dumnezeului viu. Ce este un idol? Un idol este orice lucru care ia locul lui Dumnezeu în inima ta. Poate fi sănătatea ta, bogăţia ta, slujba ta, casa ta, maşina ta, soţia ta, copii tăi. Poate fi orice lucru care ia locul lui Dumnezeu în inima ta. Întocmai cum Isaac a luat locul lui Dumnezeu în inima lui Avraam, iar Dumnezeu a trebuit să-i spună să scape de acea idolatrie. Întoarce-te la Dumnezeu de la idoli. Aceasta este pocăinţa. Întoarce-te la Dumnezeu, de la tot ce Îl împiedică pe El să fie primul şi să aibă primul loc în inima ta. Aceasta înseamnă să cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Iar în Matei 6:33, Isus a promis că lucrurile pământeşti de care avem nevoie, ne vor fi date pe deasupra.

    Poţi fi absolut sigur că niciodată nu vei duce lipsă de lucruri pământeşti, chiar dacă nu vei deveni milionar. Slavă Domnului pentru asta! El Se va asigura că nevoile tale pământeşti sunt împlinite, dacă cauţi Împărăţia lui Dumnezeu mai întâi. Acesta este modul în care ar trebui să trăiască fiecare creştin. E foarte trist în ziua de azi, când creştinii gândesc că prosperitatea materială şi vindecarea fizică sunt dovezi ale binecuvântării lui Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi adevărat, pentru că există mulţi necreştini care au mult mai multă prosperitate materială, şi mult mai multă sănătate fizică, chiar şi decât creştini spirituali. Acest lucru dovedeşte că nu aceasta este Evanghelia. Însă ei nu sunt eliberaţi de păcat, aşa cum este un adevărat ucenic. Aşadar, 'Pocăiţi-vă' este mesajul pe care l-a vestit Isus mai întâi, şi pe care trebuie să continuăm să-l vestim şi noi. 'Învăţaţi-i să facă tot ce am învăţat Eu pe alţii.' Ce a învăţat El pe alţii? Întoarceţi-vă de la păcat, întoarceţi-vă la Dumnezeu, şi deschideţi-vă inima către Împărăţia cerurilor, ca mintea voastră să caute acum lucrurile de sus, lucrurile lui Dumnezeu, neprihănirea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt.


    Tată ceresc, în timp ce ne închinăm înaintea Ta, ne rugăm ca adevărul şi realitatea acestor cuvinte pe care tocmai le-am auzit, să devină posesiunea noastră în zilele care vor veni. Nu vrem să fie doar cunoştinţe în mintea noastră, ci să pătrundă în inimile noastre, ca Împărăţia lui Dumnezeu să fie acolo. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 824
  • Export PDF: 4
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni