15 - O minte îmbibată cu Dumnezeu
Autor: Max Lucado  |  Album: Zilele gloriei  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de Mada_O in 14/04/2015
    12345678910 0/10 X

    Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a doua șanse și al începuturilor noi. Și dacă ai nevoie de niște zile glorioase sau de un nou început atunci ești în locul potrivit din moment ce parcurgem seria de predici: „Zile glorioase” despre cartea și viața lui Iosua. Dumnezeu le-a dat, atât lui Iosua, cât și copiilor lui Israel o a doua șansă la țara promisă. Cu toții avem nevoie de o a doua șansă din când în când. Și dacă ai nevoie de o nouă șansă povestea lui Iosua este pentru tine. Pentru început vom rosti declarația zilelor glorioase așa cum obișnuim de fiecare dată când deschidem Biblia la cartea lui Iosua. Îndreptați-vă umerii, umpleți-vă plămânii de aer, ridicați-vă capul, umpleți-vă inima cu speranță și spuneți cuvintele din toată inima: Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.

    Și, Doamne, fă să fie așa! Fă-ne conștienți de lista lungă de binecuvântări. Ajută-ne să ne ridicăm privirea de la problemele și îngrijorările vieții și să ne ațintim privirea spre Tine care ești sursa vieții. Iartă păcatele vorbitorului. Tu știi cât de multe sunt și fă să-L vedem pe Hristos. În Numele lui Hristos ne rugăm și tot poporul lui Dumnezeu spune: amin!

    Nu vei avea niciodată o viață lipsită de probleme. Niciodată! Nu vei adormi niciodată pe aripile gândului că: „Azi a venit și a trecut și nu a fost nici o problemă nicăieri în lume!” Nu va apărea niciodată în ziar știrea care zice: „Avem de adus doar vești bune!” S-ar putea să fii ales preșdintele Rusiei sau să afli cum să trimiți pizza pe email și să devii miliardar. S-ar putea să fii chemat din tribune să ai ultima lovitură în jocurile finale ale campionatului mondial de baseball, și fața ta să apară pe coperta revistei Sports Illustrated. E posibil să se întâmple oricare din acestea. Poate porcii vor zbura. Un cangur s-ar putea să înoate. Bărbații s-ar putea să predea telecomanda. Femeile s-ar putea să înceteze să mai cumpere poșete. Nu e foarte probabil, dar e posibil. Dar nici nu spera la o viață fără probleme, fără bătăi de cap și cu cerul senin fără furtuni. Problemele apar. Ele vin la cei bogați, cei sexi, cei educați, cei sofisticați. Ele vin la pensionari, la cei singuri, la cei spirituali sau cei din lume. Toți oamenii au probleme, dar nu toți oamenii le privesc în același fel. Unii sunt învinși de probleme, alții le înving ei. Unii oamenii rămân cu amărăciune, alții rămân cu beneficii. Unii înfruntă provocările cu frică, alți înfruntă provocările cu credință.

    Caleb a făcut asta. Caleb. Poveste lui iese în evidență deoarece credința lui a ieșit în evidență. Vei găsi povestea lui Caleb în cartea lui Iosua. Ne uităm la cartea lui Iosua pentru că ne documentează despre șapte ani dintre cei mai de succes ani din istoria antică a Israelului. Și nu poți să gândești sau să spui numele lui Iosua fără să te gândești sau să spui numele terapeutului său, Caleb. Și povestea lui apare în cartea lui Iosua, dar poveste lui are sens doar când îți amintești ce s-a întâmplat înainte ca poporul Israel să intre în țara promisă. Când erau încă în pustie cu 40 de ani înainte. Când Moise a trimis 12 spioni în Canaan, Caleb a fost unul dintre ei. El, împreună cu Iosua, au crezut încă de pe atunci că teritoriul putea fi cucerit, dar pentru că celelalte zece iscoade nu au crezut, toți copiii lui Israel, 2 milioane, au ajuns în pustie. Totuși, Dumnezeu a observat curajul lui Caleb. Convingerile lui erau atât de uimitoare încât Dumnezeu i-a făcut lui Caleb un compliment care l-ar face pe un sfânt să roșească. Iată ce a zis Dumnezeu despre Caleb: „robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea.” (Numeri 14:24) Nu ți-ar place să scrie aceste cuvinte în CV-ul tău? Dumnezeu a spus că El are un alt duh. Ce fel de duh atrage atenția lui Dumnezeu? Ce îl califică ca fiind un alt duh? Răspunsul iese la iveală la distribuirea teritoriului.

    Iosua 14, versetul 6: „Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal.” Dușmanul a fost înfrânt și venise vremea să împartă pământul între cele 12 triburi. Fiecare seminție a evreilor era reprezentată. Toți preoții, soldații și poporul erau adunați lângă cort. Eleazar, preotul, avea 12 table care conțineau fiecare numele unei parcele specifice și responsabilitățile fiecărei seminții. Dar înainte ca poporul să primească moștenirea, trebuia să fie îndeplinită o promisiune specială. „şi Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis lui Iosua: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.” (Numeri 14:24) Văd un om hotărât venind, un om cu peri albi și inimos, pe Caleb, pășind înainte. Are pașii sprinteni, o strălucire în privire și are o promisiune de colectat: El spune „Iosua, îți amintești ce ne-a zis nouă Moise la Cades-Barnea?” „Cades-Barnea?” Era o amintirea de acum 50 de ani pentru Iosua. Acela a fost numele primei tabere după plecarea din Egipt. Din acea tabără, Cades-Barnea, Moise a trimis cele 12 iscoade și în această tabără Moise a primit două păreri foarte diferite. Toți cei 12 bărbați au fost de acord cu privire la valoarea teritoriului Canaan. Curgea într-adevăr lapte și miere în el. Toți cei 12 i-au descris pe oameni și dificultatea provocării în același mod. Cetățile erau mari și întărite, dar doar Iosua și Caleb au crezut că țara poate fi cucerită. Vreau să citești atent ce îi spune Caleb lui Iosua în acea zi la Ghigal și să vezi dacă poți vedea ce a fost diferit la el, de ce avea el un alt duh. Vă voi da un indiciu: când vom citi cuvintele fiți atenți la cele scrise cu litere mari.

    Caleb i-a spus lui Iosua: „Ştii ce a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea. Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul DOMNULUI, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată. Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea DOMNULUI Dumnezeului meu. Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia DOMNULUI Dumnezeului meu.” Acum iată că DOMNUL m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea DOMNUL astfel prin Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt anachiţi şi că sunt cetăţi mari şi întărite. DOMNUL va fi, poate, cu mine şi-i voi izgoni, cum a spus DOMNUL.” (Iosua 14:6-12)

    Întrebare: Ce nume apare și reapare în cuvintele lui Caleb? DOMNUL! Domnul, Domnul, Domnul, Domnul, Domnul, Domnul, Domnul, Domnul, Domnul.... Nouă referiri la Domnul. La cine se gândea Caleb? La Domnul. Cine era în inima lui Caleb? Domnul. Ce l-a făcut să aibă un alt duh? Și-a concentrat mintea pe Domnul. Dar tu? Ce valori ar dezvălui o copie a gândurilor tale? Domnul... sau problema, problema, problema, problema, problema... Ce este în centrul minții tale? Ce este în centrul inimii tale? Oamenii țării promise nu neagă prezența problemelor. Caleb nu a făcut-o. Iosua nu a făcut-o. Au recunoscut că Canaanul e plin de uriași și locuitori ai Ierihonului. Nu ajută la nimic să spui că nu e așa. Oamenii tării promise nu sunt naivi, ci pur și simplu, aceștia își umplu mintea cu gândurile lui Dumnezeu. Își îmbibă mintea în Dumnezeu.

    Gândiți-vă la ceva. Imaginați-vă două boluri. Unul are apă, celălalt are acid sulfuric. Imaginați-vă un măr tăiat în jumătate. Luați una din jumătăți și puneți-o în apă și lăsați-o acolo timp de 5 minute. Luați cealaltă jumătate a mărului și puneți-o în acidul sulfuric și lăsați-o acolo timp de 5 minute. Care dintre cele două jumătăți vei vrea să o mănânci, după câteva minute? Mintea ta este mărul. Recipientul este gândirea pe care o permiți în viața ta. Problemele sunt acidul sulfuric pentru mintea ta. Îți vor corupe mintea ta, vor aglomera mintea ta și vor distruge mintea ta. Dumnezeu va păstra mintea ta. O va împrospăta, o va proteja și o va alimenta. Care sunt gândurile tale? Caleb a pășit înainte pentru că își concentra gândirea și mintea la Dumnezeu. Și el a avut un alt duh datorită acestui lucru.

    Psalmistul ne arată cum să facem asta. El întreabă în Psalmul 42: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmi 42:5) Psalmistul e trist și descurajat. E neliniștit și abătut. Problemele vieții îl amenință să-l doboare și să mai facă o victimă. Dar exact la momentul potrivit, scriitorul ia această decizie: El zice: „Nădăjduieşte în Dumnezeu” Își schimbă cursul gândurilor. „Nădăjduieşte în Dumnezeu căci iarăşi Îl voi lăuda; De aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear.” (Psalmi 42:5-6) Priviți la hotărârea lui din aceste cuvinte: „De aceea la Tine mă gândesc.” Scriitorul ia o decizie intenționată și deliberată de a-și vindeca sufletul mâhnit cu gândurile lui Dumnezeu. „Oriunde voi merge” spune el „mă voi gândi la Tine! Din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear.”

    În cazul tău, decizia ta sună cam așa: „Oriunde voi merge îmi voi aminti de Tine, Doamne. De la Urgențe, la cimitir, la șomaj, la sala de judecată. Oriunde voi merge îmi voi ridica ochii și mă voi gândi la Tine!” Și acesta nu este un lucru ușor. Va fi nevoie de fiecare strop de decizie spirituală și disciplină pe care îl poți aduna. E mai ușor să ne concentrăm la probleme. E dificil ca în mijlocul problemelor, să ne concentrăm la Dumnezeu. Dar rezultatul își merită efortul. De altfel, chiar vrei să meditezi la suferința ta? Sau crezi că dacă îți vei istorisi problemele vei deveni o persoană mai bună? Nu. Schimbarea minții va face acest lucru. Cum poți face asta? Caleb ne arată cum. În primul rând, umple-ți mintea cu gândurile lui Dumnezeu. Isus a spus: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Când apar probleme în calea ta poți alege să fii stresat, supărat și să te concentrezi asupra problemei. Sau poți să îți ridici mintea și să privești spre Dumnezeu.

    Asta a făcut Caleb. Caleb Îl putea blestema pe Dumnezeu. Caleb nu a greșit cu nimic ca să merite pustia. El și Iosua nu meritau să fie aruncați timp de 40 de ani să rătăcească prin pustie. Totuși, nu s-a plâns. Nu a dezvoltat amărăciune. Și când a venit momentul lui să moștenească proprietatea lui a pășit înainte cu o minte plină de Dumnezeu și a spus: „Dă-mi-o!” „Sunt gata să iau muntele meu!” Apostolul Pavel a spus: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus.” (Coloseni 3:2) Când uriașii înconjoară țara, când îndoiala vine în mintea ta, îndreaptă-ți gândul către Dumnezeu. Cele mai bune gânduri ale tale sunt gândurile lui Dumnezeu. Cele mai bune gânduri sunt gândurile lui Dumnezeu. El este deasupra dificultăților, „Cel Preaînalt pe tot pământul.” (Psalmi 83:18)

    Cum spunea și Moise: „Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?” (Exod 15:11) David a spus: „Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?” (Psalmi 89:6) Isaia spune: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3) Dumnezeu nu este doar sfânt sau doar sfânt, sfânt. El este sfânt, sfânt, sfânt. Spre deosebire de noi El e sfânt. Și ce ne îngrijorează pe noi, pe El nu-l îngrijorează. Durerea nu-L tulbură, economia nu-L derajează, vremea nu-L indispune, alegerile nu-L definesc, bolile nu-L infectează, moartea nu are nici un drept asupra Lui. În consecință, El are resursele pe care noi nu le avem dar de care avem nevoie. Și El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” (Efeseni 3:20) În loc să te concentrezi la problemele tale, concentrează-te la Tatăl tău, la Dumnezeu. Lasă splenodarea Lui să te uimească, să te inspire și fii surd față de cei care se îndoiesc. Ignoră negativiștii, acoperă-ți urechile când pesimiștii dau târcoale. Oamenii au dreptul să spună ce vor și tu ai dreptul să îi ignori. Doar pentru că cineva cântă, nu înseamnă că tu trebuie să asculți. Caleb nu a făcut-o. Vă amintiți că el și Iosua erau doar doi pe lângă ceilalți zece. Dar tot au crezut în puterea lui Dumnezeu. Caleb a spus: „Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu.” (Iosua 14:8) Caleb a ales în mod deliberat să ignore majoritatea. Caleb a ales în mod deliberat să ignore pe cei îndoilenici. El a luat decizia de a fi indiferent față de necredința letală a cinicilor. Câteodată trebuie să faci asta. Asta nu e o scuză să fii obraznic sau să te izolezi. Când oamenii îți împărtășesc sincer încercările prin care trec sau cererile lor, ajută-i! Dar ascultați-mă! Unii oameni nu vor să fie ajutați! Aceștia vor prefera pustia. Vor umbla în nenorocire. Vor crea nefericirea. Ei au alergie la bucurie. Și ar prefera să te tragă în jos decât să te lase pe tine să îi ridici. Nu le da voie! Nu le da voie! Nu te însoți cu vulturii. Ei mănâcă moarte și vomită pe cine le permite. Nu-i lăsa să vomite pe tine! Câteodată trebuie doar să spui: „Nu voi mai asculta negativismul tău!” Și îmi dau că uneori e dificil pentru că realizăm că acei vulturi sunt în casa noastră, în biroul nostru. Dar Dumnezeu te va ajuta! Trage o linie în nisip și spune: „De acum înainte nu voi mai asculta de tine!” „Voi asculta de Dumnezeu!” Nu-i lăsa să te doboare. Caleb nu i-a lăsat. Și-a umplut mintea cu credință și a mai făcut un lucru. A apucat o provocare de mărimea lui Dumnezeu.

    Exemplul lui ne inspiră să facem la fel. Fixează-ți mintea pe o cauză sfântă. Vedeți, când Moise l-a trimis pe Caleb să iscodească țara, Caleb a văzut ceva ce l-a tulburat. Era vorba de cetatea Hebron. Hebronul avea un loc special în istoria israeliților. Hebronul era singura parte din țară pe care Avraam a deținut-o. Avraam și-a îngropat soția acolo. Și el a fost îngropat acolo, împreună cu Isaac și Rebecca și Iacov. Iosif a lăsat directive ca oasele lui să fie duse din Egipt și să fie trasportate unde? La Hebron. Hebronul era o priveliște sfântă. Dar în acea zi, acum patruzeci și cinci de ani, când Caleb a văzut-o pentru prima dată era locuită de păgâni. Descendenții lui Anac. Acest lucru l-a iritat pe Caleb. Să vadă locul de înmormântare a lui Avraam necinstit a fost prea mult pentru el. Așa că Caleb a mers la Moise și i-a spus: „Pot să iau eu Hebronul?” Caleb nu a cerut Ierusalimul, aflat pe muntele Moria. Caleb nu a cerut valea Eșcol unde strugurii creșteau la fel de mari ca și prunele. Eu nu a ales nici Ierihonul, nici Iordanul, ci a vrut Hebronul. El a vrut pământul sub care zăceau oasele lui Avraam și care a fost vizitat de îngeri și care îngropa această familie sfântă. Caleb, omul cu un alt duh avea o altă dorință, o dorință secretă. „Dă-mi Hebronul” a zis el „și voi avea grijă de el.” Moise a adus cererea înainea lui Dumnezeu, Dumnezeu a aprobat-o și Caleb a primit teritoriul. Au trecut patruzeci și cinci de ani. La vârsta de optzeci și cinci de ani Caleb era pregătit. Și el i-a zis lui Iosua „Dă-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit Domnul.” (Iosua 14:12) În cele din urmă Caleb și-a întors fața către Hebron unde a făcut exact ceea ce a promis că va face. A alungat dușmanii și a revendicat cetatea. A vrut să facă ceva măreț pentru Dumnezeu. El a vrut să câștige dealul lui Dumnezeu. A avut o chemare măreață.

    Cât de mare este a ta? Poate motivul pentru care probleme tale sunt atât de mari este pentru că cauza ta este așa de mică. Poate motivul pentru care probleme tale par atât de mari este pentru că cauza ta este așa de mică. Fixează-ți mintea pe o cauză sfântă. Acum câtiva ani am făcut două excursii în America Centrală la distanță de câteva luni. Amândouă excursiile în aceași regiune doar la câțiva km una de alta. Cauza primei excursii a fost vacanța. Motivul pentru a doua excursie a fost o misiune de evanghelizare. Prima excursie a presupus o cazare și mâncare bună la un hotel în acea stațiune. A doua a implicat un hotel ieftin cu o cantină cu mâncare obișnuită. În prima excursie am mers la piscină, am găsit un teren de golf, făceam plimbări relaxante pe proprietatea hotelului. A doua excursie consta în servirea mâncării la un orfelinat, discuții cu liderii bisericii și mijlocire pentru trezire împreună cu echipa de rugăciune. Din cele două excursii care credeți că a fost cea mai plăcută? Ai crede că a fost vacanța. La început a fost minunat, dar după câteva zile de răsfăț și relaxare am început să observ niște nereguli. Cei de la curățenia hotelului nu mi-au curățat baia așa cum aș fi vrut. Nu mi-au agățat prosoapele așa cum îmi place să fie agățate. Aperitivele erau un pic prea sărate. Camera era prea răcoroasă și patul era inconfortabil. Atâtea probleme! În mod ciudat, în acea excursie de misiune nu am sesizat nici o problemă. Am lucrat așa de mult încât orice mâncare părea un meniu select. Și pentru că am slujit săracilor, camera mea simplă de hotel părea un dormitor prezidențial. Aveam servicii de închinare seara în aer liber. Era răcoros, era umed, ploua, dar miile de oameni prezenți nu s-au plâns. Treceau prin noroi ca să ajungă la noi acolo în aer liber, așa că nu m-am plâns nici eu. Sincer, excursia de misiunea a fost mult mai revigorantă decât vacanța. Îmi plac vacanțele. Nu mă înțelegeți greșit! Dar am învățat un lucru: așteaptă-te ca viața să fie o vacanță continuă și așteaptă-te la o listă lungă de probleme. Dacă probleme tale sunt prea mari poate cauza ta este prea mică. Dar când scopul tău este măreț, atunci problemele tale încep să se micșoreze.

    Mă întreb, oare ai tu o misiune pentru care merită să-ți dai și viața? Ai tu un deal care merită luat? Ai tu un Hebron care te trezește dimineața și îți solicită cele mai bune gânduri și energia ta? Un orfelinat unde să slujești, un vecin care are nevoie de încurajarea ta, o familie în nevoi de hrănit, o clasă de învățat, bătrâni de încurajat. Într-adevăr este mai bine să dai decât să primești. Și în Împărăția lui Hristos avem câștig când oferim nu când luăm. Și creștem atunci când ajutăm nu când rănim. Și înaintăm prin slujire și nu pretinzând de la alții. Vrei să vezi cum problemele tale se evaporă? Atunci ajută pe altcineva în problemele lui. Da, întotdeauna vom avea probleme. Întotdeauna vor veni. Dar nu trebuie să le privești la fel. Imersează-ți mintea în gândurile lui Dumnezeu. Fii surd față de ce îndoilenici. Fixează-ți mintea pe o cauză sfântă. Și odată ce îți găsești muntele, nici un uriaș nu te va putea opri, vârsta nu te va descalifica și nici o problemă nu te va învinge. La urma urmei, tu și Caleb aveți ceva în comun. Aveți un alt duh. Tu, prietenul meu, ești un om al țării promise. Amin?

    Mulțumesc, Doamne, că ești atât de răbdător cu noi. Deseori am lăsat problemele noastre să ne definească viața. Dar acum decidem să te lăsăm pe Tine să ne definești. Mulțumesc pentru Caleb și rugăciunea noastră este ca să fie ceva în viața noastră care să te facă să spui: „Persoana aceasta are un alt duh.” Prin Hristos ne rugăm. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1754
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni