11 - Nicio înfrângere nu e finală
Autor: Max Lucado  |  Album: Zilele gloriei  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Mada_O in 04/04/2015
    12345678910 0/10 X

    Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a doua șanse și a începuturilor noi, amin? Și dacă v-ar prinde bine un nou început, bine ați venit la studiul pe cartea și viața lui Iosua. Dumnezeu i-a dat lui Iosua și poporului evreu o a doua șansă la țara promisă. În consecință, ei s-au bucurat de zilele gloriei și dacă și tu ești gata să te bucuri de zilele tale glorioase, acest studiu este pentru tine. Vom începe prin a face declarația zilelor glorioase. Vor apărea cuvintele pe ecran. Nu uitați că deasupra voastră plutește un instrument de măsurare a sincerități, așa că dacă nu o spuneți din toată inima, veți avea probleme. Glumesc. Haideți să ne umplem plămânii de aer și inimile de speranță și să o spunem din toată inima. Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.

    Ai făcut vântul să sufle în velele noastre, ne-ai înălțat capul. Ai fost pentru noi Tatăl perfect. Îți mulțumim. Acum Doamne, în timp ce intrăm în acest mesaj, și într-o săptămână nouă, Îți cerem să ne dai putere pentru a avea o perspectivă corectă asupra vieții, o perspectivă corectă asupra viitorului și asupra trecutului. Ne rugăm în mod deosebit azi ca Tu să rupi lanțurile vinovăției, care ne-au tras înapoi atât de mult timp. Ajută-ne să intrăm în această săptămână într-o libertate reînnoită pe care o găsim doar în Tine. Prin Hristos ne rugăm, și toată biserica spune: amin.

    Îmi amintesc ceva legat de campionatul anual de fotbal american, Super Bowl din 1991. Nu sunt un mare fan al fotbalului american, și nici nu am o memorie extraordinară. De fapt nu-mi amintesc nimic altceva din sezonul de fotbal din 1991. Dar îmi amintesc ceva din timpul acelor meciuri ce a ajuns pe prima pagină a ziarului. Știrea a apărut în urma loviturii lui Scott Norwoods. Acesta juca pentru Buffalo Bills. Orașul Buffalo nu mai câștigase un campionat important de sport din 1965. Însă în acea seară în timpul campionatului Super Bowl din Tampa Bay din 1991 mingea părea să fie de partea lor. Toată seara au ținut piept echipei New York Giants. Au ajuns să fie cu un punct în urmă și doar câteva secunde rămase din joc. Au înaintat cu mingea până la linia 35 a echipei New York Giants și mai aveau destul timp pentru încă o rundă. Așa că l-au chemat pe Scott Norwood. Cel mai bun kicker al echipei. Într-un an mersese de la 32 la 38. Făcuse lovituri de la această distanță de mai mult de 100 de ori în cariera sa. Era la fel de previzibil precum zăpada în Buffalo. Trebuia să mai dea o singură lovitură, așa că a alergat pe teren. A început cu rutina lui obișnuită de dinainte de lovitură. S-a deconectat de la mulțime, a stabilit linia țintă, a cântărit timpul, a așteptat pocnetul și apoi a dat în minge. Aceasta a zburat înspre cerul din Florida timp de nici mai mult nici mai puțin de 1,3 secunde. Norwood era cu capul aplecat când l-a ridicat să urmărească mingea, dar nici nu a apucat bine să se uite în sus, că mingea era deja aproape la pământ și atunci a realizat că a ratat. Mingea a luat-o la dreapta. Galeria adversă a izbucnit. Orașul Buffalo se resemna. Scott Norwood și-a aplecat capul, și următoarea zi, știrea de pe prima pagină pe care mi-o amintesc încă, spunea, „Prea la dreapta pentru totdeauna.” Nici o scuză, nici o a doua șansă, nici o grațiere, nici o reluare. Scott Norwood nu putea da timpul în urmă și să încerce din nou. Mingea a mers prea la dreapta pentru totdeauna. Și el trebuie să trăiască cu consecințele. La fel ca și Iosua.

    Armata lui Iosua a suferit o singură înfrângere în timpul campaniei lor de șapte ani de cucerire a țării promise. Dar acea singură înfrângere a fost gravă. Satul Ai – A I. Ai-ai-ai – l-a atacat pe neașteptate pe Iosua. Erau mai puțini la număr dar erau mai hotărâți. Ei au asaltat și s-au năpustit asupra oamenilor lui Iosua gonindu-i înapoi în tabără. Iosua a aflat mai târziu că un om din tabără nu ascultase de porunca lui Dumnezeu – un om pe nume Acan. Și Dumnezeu și-a retras favoarea de la poporul evreu până când acea răzvrătire a fost descoperită. Așa că Iosua a trebuit să suporte acea înfrângere. A trebuit să dea ochii cu armata lui care nu mai trecuse prin înfrângere până atunci. În consecință ni se prezintă un Iosua înfrânt. El a făcut o rugăciune în acele zile care semăna mai mult cu rugăciunea unui incapabil decât cea a unui războinic. Ascultați-o! „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului!” (Iosua 7:7) Nu era una din zilele lui bune. Era un teritoriu nou pentru eroul nostru. Făcuse cărămizi toată viața lui când Moise l-a chemat pe el și pe Caleb să treacă dincolo și să iscodească țara promisă. A acceptat plin de curaj. A stat alături de Moise ca mâna lui dreaptă timp de patruzeci de ani. Atunci când a trebuit să preia mantaua lui Moise a făcut-o. Când a trebuit să treacă râul Iordan, a condus oamenii. Când a fost vorba să mărșăluiască în jurul Ierihonului, Iosua nu s-a dat înapoi. Dar acum... vântul părea să nu mai bată favorabil. A fost pus față în față cu una din uneltele cele mai puternice ale lui Satan, și anume eșecul. S-a târât până în cortul lui. În întreaga tabără plutea tristețea. Îngropaseră treizeci și șase din oamenii lor. Fuseseră martorii eșecului unui patriot. Și Iosua putea simți privirile dezamăgite ale oamenilor. „Iosua nu e un lider bun. Ne-a dezamăgit.” „Nu e pregătit.” El știa ce gândeau ei. Dar mai rău, știa ce era în mintea lui. Mintea lui era inundată de îndoială. „Poate nu sunt persoana potrivită pentru această slujbă.” „Trebuia să mă descurc mai bine.” „E numai vina mea.” Iosua a auzit vocile, ale lui și ale poporului, și la fel și tu.

    Ai auzit vocile atunci când ți-ai pierdut slujba, când ai căzut la acel examen, când ai renunțat la școală, când căsnicia ta nu a mai mers bine, când afacerea ta a intrat în faliment. Atunci când ai eșuat, vocile au început să strige, nu-i așa? Au început să râdă ca maimuțele dintr-o cușcă și tu le-ai auzit și te-ai alăturat lor. Ți-ai făcut reproșuri, te-ai mustrat aspru, te-ai descalificat. Te-ai condamnat la o viață de muncă grea într-un sătuc izolat al unei stime scăzute de sine. Vocile eșecului. Eșecul ne găsește pe toți nu-i așa? Eșecul este atât de universal, încât ne întrebăm cum de nu sunt mai mulți experți în sfaturi care să scrie cărți pe acest subiect. Dacă mergi la o librărie vei găsi o grămadă de cărți despre cum să reușești, dar va trebui să cauți mult și bine pentru a găsi una cu titlul: „Cum să eșuezi.” Trebuie însă să știm cum să eșuăm, pentru că adevărul e că vom trece cu toții pe acolo. Poate experții în sfaturi nu scriu cărți despre cum să eșuezi pentru că nici ei nu știu cum să eșuezi. Cum treci prin eșec?

    Vreau însă să știți că Dumnezeu a scris o carte despre cum să eșuezi. Paginile Bibliei nu sunt povestiri ale unor vieți perfecte, ci dimpotrivă. Paginile Bibliei sunt povestiri ale unor eșecuri perfecte. Însă marea veste bună și minunată a Bibliei e că Dumnezeu poate folosi eșecurile. El a folosit eșecurile oamenilor de atunci, și le folosește și pe cele ale oamenilor de astăzi. El a folosit chiar și eșecul lui Iosua pentru a ne învăța ce ne spune El atunci când ne împotmolim, bâjbâim și atunci când ratăm un obiectiv. Dacă doriți să completați spațiile libere, iată numărul 1. E timpul să lași trecutul în urmă. Dumnezeu i-a dat lui Iosua două încurajări ferme. Una în capitolul șapte, și cealalaltă în capitolul opt. În capitolul șapte El i-a spus lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?” (Iosua 7:10) Odată și odată trebuie să te ridici. Apoi în capitolul opt a spus: „Nu te teme şi nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai.” (Iosua 8:1) Dumnezeu i-a spus lui Iosua imediat să se ridice. Vedeți, eșecul este ca nisipul mișcător, cu cât stai mai mult în el, cu atât sunt mai mari șanse să fii tras în jos. Trebuie să ieși de acolo rapid. Câteodată e foarte greu, dar Dumnezeu te va ajuta. În mâinile lui Dumnezeu, nici o înfrângere nu este o înfrângere finală! În mâinile lui Dumnezeu, nici o înfrângere nu este o înfrângere finală! Scriptura spune: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24)

    Da, poate nu ai ascultat. Da, poate te-ai împiedicat. Da, poate ai bâjbâit. Dar chiar dacă tu ai eșuat, dragostea lui Dumnezeu nu eșuează. Înfruntă eșecurile tale prin a te uita la bunătatea lui Dumnezeu! Înfruntă eșecurile tale prin a te uita la bunătatea lui Dumnezeu! Dacă nu înțelegi acest adevăr, nu vei intra în țara promisă, nu vei trăi zilele de glorie. Trebuie să crezi că harul lui Dumnezeu este destul de mare pentru păcatele tale. Trebuie! Dacă vei crede minciuna care spune: „Dumnezeu nu mă poate ierta.” Sau: „Dumnezeu nu mă poate folosi,” poți la fel de bine să-ți legi o ancoră de picioare și să te arunci în ocean pentru că te vei scufunda. Trebuie să crezi că harul lui Dumnezeu e destul de mare pentru eșecurile tale. Trebuie! Trebuie să-ți instalezi cortul pe promisiuni ca aceasta, „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1)

    Cu toții ne împiedicăm! Cu toții! Diferența e că unii oameni se împotmolesc în vinovăție și alții în brațele lui Dumnezeu. Tu din care categorie faci parte? Cei ce găsesc har, îl găsesc pentru că trăiesc după îndemnurile Duhului. Asta înseamnă că ascultă vocea lui Dumnezeu. Se încred în Cuvântul lui Dumnezeu. Cred promisiunile lui Dumnezeu. După cum i-a spus Dumnezeu lui Iosua: „Scoală-te. Nu te teme și nu te înspământa. Scoală-te și du-te!” Asta a făcut și fiul risipitor. Vă amintiți povestea fiului risipitor? E poate cel mai cunoscut eșec din Biblie. „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu.” (Luca 15:18)

    În caz că ați uitat povestea lui, e vorba de băiatul care și-a primit moștenirea și a risipit-o împlinindu-și toate poftele. Și călătoria lui a sfârșit într-o cocină de porci. Într-o cocină de porci! Nu e tocmai o carieră recomandată pentru un tânăr evreu, aceea de a hrăni porcii. A ajuns să i se facă atât de foame încât într-o zi, mâncarea din troaca porcilor a început să miroase a friptură din mușchi de vită. S-a aplecat și a început să miroase. „Miroase bine. Arată bine.” S-a întins să ia un șervețel pe care l-a legat în jurul gâtului. A luat o solniță din rucsac. A presărat peste mâncarea porcilor. Apoi a luat o furculiță din buzunar și era pegătit să ia o gură... în jurul lui se auzea râcâitul porcilor. Și pe când era să ia o gură, ceva din interiorul lui i-a spus: „Stai puțin! Cine ești tu? Cine ești tu?” Și-a dat jos șervețelul, a aruncat furculița și solnița la o parte și a spus, „Mă voi ridica. Mă voi ridica, voi lua aer în piept, îmi voi ridica capul, îmi voi îndrepta umerii. Mă voi ridica și voi merge la tatăl meu.” Prietene, și tu poți face asta. Chiar poți! Te poți ridica! Poate nu poți descâlci toate nodurile rezultate în urma eșecurilor tale. Poate nu poți schimba toate deciziile rele pe care le-ai luat. Dar poți face un lucru: te poți ridica. După cum a zis fermierul: nu există viitor în trecut. Trebuie să te ridici și trebuie să mergi înainte. Asta a făcut fiul risipitor. Viața în concina porcilor nu e plăcută, nu-i așa? Dar să rămâi acolo e o prostie! La un moment dat trebuie să te ridici și să spui: „Bun, m-am săturat!”

    Chiar și apostolul Pavel a trebuit să facă asta. El a spus: „uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă. (Filipeni 3:13-14) Nu îți poți schimba trecutul, dar îți poți întotdeauna schimba viitorul. Așa că lasă trecutul în urmă, și, numărul doi, implementează planul lui Dumnezeu. Implementează planul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus lui Iosua să meargă din nou în locul eșecului lui. I-a spus: „Scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.” (Iosua 8:1) Practic Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Bun. Vom încerca încă o dată. Dar de data aceasta, Eu îți voi spune ce să faci.” Și Iosua a făcut ce i-a spus Dumnezeu. EL și oamenii lui au mers noaptea de la Gilgal la Ai, o distanță de aproximativ 20 km. A pus un detașament de diversiune în spatele satului și în spatele lor cinci mii de oameni. Apoi a mers prin față și a atras atenția regelui din Ai. Acesta, pășind încă țanțoș în urma victoriei recente, l-a atacat din plin pe Iosua. Iosua s-a întors și a fugit. Regele din Ai l-a urmărit, lăsând satul nepăzit. Așa că detașamentul de diversiune și cei cinci mii de oameni au atacat satul și l-au distrus. Când Iosua a văzut că victoria lor era sigură, s-a întors și l-a atacat pe rege care acum era prins din două părți. Victoria a fost finală și rapidă.

    Comparați acum această inițiativă cu prima. Prima oară Iosua a trimis doar câțiva oameni. A doua oară a trimis mulți oameni. Prima oară s-a consultat doar cu consilierii lui. A doua oară s-a consultat cu Dumnezeu. Prima oară Iosua nici măcar nu a participat. A doua oară el a condus mulțimea, a condus atacul. Totul a fost diferit. Avea nevoie de un nou plan, și Dumnezeu i l-a dat. Poate asta ai și tu nevoie. Eșecurile sunt fatale dacă eșuăm să învățăm din ele, nu-i așa? Eșecurile sunt fatale dacă eșuăm să învățăm din ele. Uită-te la eșecurile tale ca la taxa pentru facultate. Ce poți învăța din acest eșec? Și dacă poți învăța ceva, acel eșec se merită. Acesta a fost mesajul pe care Isus i l-a dat lui Petru. Vă amintiți de apostolul Petru? Odată Isus predica la marea Galileii și mulțimea era atât de mare încât reprezenta un risc profesional pentru El, și avea nevoie de o graniță între El și oameni. Așa că s-a urcat în barca lui Petru și a predicat de acolo. După ce a predicat s-a întors către Petru și i-a spus: „Hai să mergem la pescuit.” Petru nu voia să meargă la pescuit. Pescuise toată noaptea dar nu a prins nimic. Nu voia să eșueze din nou. Nu voia să eșueze în fața acelei mulțimi de oameni care stătea pe mal și privea. În plus, ce știa Isus despre pescuit. El era un tâmplar, un predicator... ce știe El despre pescuit? Dar Isus a insistat și Petru a cedat în cele din urmă. Petru a spus: „La cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5) În alte cuvinte, „Mă voi încrede în ce spui Tu.” Au prins atât de mulți pești încât barca aproape s-a răsturnat. Câteodată avem pur și simplu nevoie de un nou plan. Trebuie să-L invităm pe Isus în barca noastră să ne arate o nouă cale. Biblia spune: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6) El te va ajuta, te va îndruma, te va conduce, te va orienta, te va direcționa. ...și apoi îți va încununa eforturile cu succes. [engl.] Poate tot ce trebuie să faci e să încerci din nou, o a doua oară, dar de data aceasta, invită-L pe Isus în barcă. De data aceasta invită-L pe Isus în căsnicie. De data aceasta invită-L pe Isus în afacere. De data aceasta invită-L pe Isus să meargă la școală cu tine. Invită-L pe Isus și El te va ajuta.

    Avraam a făcut asta. Avraam a dat greș prima oară și rezultatul a fost Ismael. A doua oară a avut credință și rezultatul a fost Isac. Moise a avut nevoie de zece urgii. Nu a fost de ajuns una. Nu au fost de ajuns două. A avut nevoie de zece urgii plus minunea de la Marea Roșie pentru a scoate copiii lui Israel afară din Egipt. Ilie a fost o adevărată epavă emoțională după muntele Carmel. Dar Dumnezeu nu a renunțat la el. Petru a devenit apostol. Iuda a devenit sinonim cu trădarea. De ce oare? Pentru că ambii au comis același păcat. Ambii L-au negat pe Hristos. Diferența e că Petru a ales să se încreadă în harul lui Hristos dar Iuda nu a fost capabil să facă asta. Câteodată pur și simplu trebuie să încercăm din nou. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu un nou plan, un sfat nou, o îndrumare nouă.

    În timp ce echipa noastră de misiune se afla în Brazilia, eu și soția mea am locuit în Rio de Janeiro din 1983 până în 1988. Din 1983 până în 1985 am luptat din greu să facem lucrurile să meargă. Simțeam că biserica de care ne ocupam nu crește. La majoritatea serviciilor de duminica, erau mai mulți americani decât brazilieni. Ne uitam unii la alții și ne întrebam, „Ce am realizat? Înaintăm în lucrarea noastră?” Eram foarte descurajați. Unul din misionarii cu care lucram a spus: „Ne trebuie un nou plan.” Și el ne-a sugerat să petrecem fiecare luni dupămasă rugându-ne și citind Biblia și să vedem dacă Dumnezeu avea să ne vorbească. Asta am și făcut. Nu îmi amintesc exact de ce am ales cartea Galateni, dar era cartea pe care am ales să o citim împreună. Am rămas uimiți de harul minunat de care vorbea apostolul Pavel. Am realizat atunci că eu ca predicator vorbeam de un har limitat, era mai mult legalism decât har. Era vorba mai mult de ceea ce trebuie noi să facem decât ce a făcut Dumnezeu. Așa că am început să predic diferit. Am început să vorbesc foarte mult despre iertarea lui Dumnezeu și faptul că El ne dă a doua șansă. Nu credeți că bisericuța noastră a început să crească? În următoarele 12 luni am botezat cincizeci de oameni, un număr foarte mare având în vedere că eram o biserică de șaizeci de oameni. Tot ce am avut nevoie a fost de un nou plan. Aveam nevoie să ne întoarcem la planul inițial și să-l refacem. Asta ai și tu nevoie. Încearcă din nou. Învită-L pe Isus în barcă! Invită-L pe Isus să te întărească. Ai petrecut destul timp în cocina porcilor. Ridică-te și nu îți irosi eșecurile! Fii deștept și învață din ele! Nu ai fost creat să rămâi în eșecurile zilei de ieri și nici să înfrunți ziua de mâine fără ajutor. Lasă-ți regretele în urmă și încearcă din nou, de data aceasta, cu Isus în barcă. Dumnezeu nu te-a uitat. Ascultă! Dumnezeu vrea ca povestea ta să aibă un final fericit.

    David a spus următoarele despre Dumnezeu: „Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:3) Noi le spunem întotdeauna oamenilor: ține capul sus! Dar uneori suntem atât de descurajați încât avem nevoie de Dumnezeu să ne înalțe capul. Și El o va face! Își va pune degetele cu dragoste sub bărbia noastră și ne va înălța capul. Apostolul Pavel a spus: „Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Vei fi mai bine în urma eșecului, vei fi mai înțelept. Vei cunoaște mai mult despre harul lui Dumnezeu decât ai cunoscut vreodată. Căderea de azi va deveni sărbătoarea victoriei de mâine.

    La fel a fost și în cazul lui Scott Norwood. Vă amintiți de jucătorul echipei Bufallo Bills? „Prea la dreapta pentru totdeauna.” În acea seară el a ieșit de pe teren cu capul plecat. Nu a spus nimic celor din vestiar. În acea seară la hotel nu a putut dormi. În următoarele două sau trei zile a revăzut mereu în mintea lui acea lovitură ratată. La câteva zile după ce s-a întors acasă, în Buffalo se dădea o petrecere pentru echipa Buffalo Bills în ciuda faptului că pierduseră. Se desfășura o paradă în centru la care s-au prezentat între 25 și 30 de mii de oameni. Jucătorii erau așezați pe o platformă. Scott Norwood nu a vrut să meargă, dar a fost nevoit. Făcea parte din echipă. Așa că a mers, s-a urcat pe platformă și s-a așezat în spatele celui mai mare înaintaș pentru ca nimeni să nu-l poată vedea. Spera să se poată strecura fără să trebuiască să vorbească cu cineva. Dar mulțimea gândea altfel. La mijlocul discursului unui vorbitor audiența a început să strige ceva. „Îl vrem pe Scott!” „Îl vrem pe Scott!” Scott a început să aibă emoții. Nu știa pentru ce îl voiau. Jucătorul din fața lui s-a dat la o parte și Scott a înaintat pe podium în timp ce mulțimea continua să strige, „Îl vrem pe Scott!” „Îl vrem pe Scott!” Când acesta a apărut au început să-l aplaude. Voiau să-l asigure că indiferent de lovitura ratată, el încă făcea parte din comunitate.

    Știți că există un verset în Biblie în Evrei capitolul 12 care vorbește de un mare nor de martori care ne înconjoară? Sfinții care au mers în ceruri ne privesc chiar acum. Mii și mii, sute și sute de mii se alătură îngerilor. Unii sunt cunoscuți precum Moise, Iosua, Pavel, Maria și Marta. Unii sunt anonimi, dar foarte importanți pentru tine: poate e vorba de bunica ta, de unchiul tău, de copiii tăi sau de părinții tăi. Oameni care au mers înaintea noastră. Ei experimentează chiar acum în ceruri slava lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, și cred că dacă îți pui urechea la perdeaua cerului îi vei auzi zicându-ți, „Nu renunța! Nu te da bătut! Nu abandona lupta! Dumnezeu nu a terminat cu tine! Fii puternic! Ține-te tare! Continuă să slujești! Ridică-te! Adună-te! Fii înțelept și mergi mai departe!” Poate ai ratat o țintă, dar încă faci parte din familia lui Dumnezeu. Amin? Amin!

    Îți mulțumesc Doamne pentru aceste promisiuni pe care ni le dai. Îți mulțumesc pentru Iosua care atunci când a fost înfrânt nu s-a dat bătut ci a încercat din nou. Doamne, cu toții am suferit înfrângeri și cu toții am eșuat, dar astăzi Doamne primim binecuvântarea Ta și promisiunea Ta că vei fi cu noi și ne vei întări. Vom intra în această săptămână cu o convingere, o speranță și o putere proaspătă. Vom deveni mai buni în ciuda a ce experimentăm, și nu îi vom permite diavolului să câștige o victorie. Ci vom fi puternici. Puternici în harul tău și datorită prezenței Tale. Îți mulțumim Doamne, Te binecuvântăm acum în Numele lui Isus. Și toată biserica spune: amin.

 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1587
  • Export PDF: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni