Dragostea pentru aproapele nostru
Autor: Olga Bucaciuc  |  Album: spre indrumare  |  Tematica: Dragoste
Resursa adaugata de OlgaBucaciuc in 10/11/2013
    12345678910 7.50/10 X
Media 7.50 din 2 voturi

Dragostea pentru aproapele nostru

”învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

Isus i-a răspuns: ”Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.”” Matei cap. 22:36-40.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan cap. 3-16.

”Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Ioan cap. 14:15

”Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.” 1 Ioan cap. 4:16

O vieţuire creştină este determinată de dragostea ce a pus-o Dumnezeu în inimile noastre şi care se manifestă prin comportamentul nostru în relaţia cu Dumnezeu şi în relaţia cu semenii noştri, oameni ai societăţii în care trăim. ”Însă nădejdea aceasta nu înșeală pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” Romani 5:5. Oamenii societăţii faţă de care ne manifestăm dragostea sunt cei din familiile noastre, prieteni, colegi de muncă, cunoscuţi şi necunoscuţi, diferite persoane cu care avem tangenţă şi toţi membrii Bisericii lui Dumnezeu. ”De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința; cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni” 2 Petru cap. 1:5-7.   Oricare din aceste categorii reprezintă pentru noi” aproapele nostru” aşa cum îl numeşte Biblia. Deci aproapele nostru este orice persoană creată de Dumnezeu indiferent de religie. “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată (1Cor. Cap. 13:4-8). Adevărul acestui pasaj este manifestarea dragostei în diferitele aspecte ale vieţii faţă de semenii noștri. Aşa după cum noi am înţeles şi am primit măreţia harului şi a dragostei lui Dumnezeu şi am răspuns chemării Lui la mântuire, împlinind poruncile lui Dumnezeu, printr-un comportament sfânt suntem îndemnaţi şi ni se porunceşte să avem dragoste pentru aproapele nostru. Romani cap5:8. Aceste două manifestări ale dragostei noastre merg împreună. Dacă iubim pe Dumnezeu vom iubi şi pe aproapele nostru (1Ioan cap. 4:7-11,0-21). Dragostea din inimă ne determină să urmărim şi să facem numai bine tuturor. Romani cap. 12:9,0. Faţă de orice persoană din familie: soţ, soţie, părinţi, copii sau persoane, altele din societate, dragostea noastră se va manifesta pentru ei prin gânduri şi dorinţe curate. Nu vom gândi rău despre cineva, vom avea o vorbire blândă şi calmă, respectoasă şi cu interes pentru celălalt. Când suntem solicitaţi pentru vreun lucru răspundem cu amabilitate, cu înţelepciune, adresăm cuvinte care să provină din sinceritatea inimii şi cu respect. Dragostea o dovedim şi din tonul vocii noastre calme, din felul cum vorbim şi din interesul ce-l arătăm persoanei. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim cei dintâi în fapte bune şi să ajutăm atât cu vorbe de mângâiere şi de încurajare dar şi cu faptele noastre pe cel sărac, pe cel bolnav şi pe cel căzut în vreo nenorocire. 1 Ioan cap. 3:17,8. În astfel de situaţii ne doare şi ne afectează emoţional nenorocirea aproapelui nostru. Ne este milă şi nu vom sta nepăsători şi dezinteresaţi de necazul lui ci îl vom ajuta sacrificând din ale noastre. Un alt mod de manifestare a dragostei pentru aproapele nostru este rugăciunea şi mijlocirea noastră adusă lui Dumnezeu pentru cei care trec prin încercare, cerând ajutorul şi intervenţia lui Dumnezeu. Ioan cap. 13; 35; Matei cap. 5:14,6; Romani Cap. 12:9-16. În Vechiul Testament, din poruncile date poporului Israel şi valabile şi pentru noi, cei de azi: să fim buni şi să avem milă pentru animale. Să ajutăm animalul care aparţine aproapelui nostru, să-l salvăm şi să i-l ducem acasă “dacă s-a rătăcit sau a căzut în vreo groapă”. Se pune foarte mare accent la ceea ce trebuie şi noi să împlinim: să avem milă şi să ajutăm pe sărac, pe orfan, pe văduvă şi pe străin. Astfel de persoane se află în situaţii deosebite de singurătate, de tristeţe şi de lipsuri şi au nevoie strictă de ajutor provenit din mila şi dragostea inimii noastre (Deut. Cap. 10:18-19 şi cap. 22:1). Se observă din relatările Bibliei că mai întâi păcatul apare în mintea şi în gândurile omului, iar până a fi înfăptuit şi a face rău este doar un pas. Trebuie să fim atenţi cu noi înşine şi să avem numai gânduri curate, de pace, de dragoste şi gânduri care, puse în practică, să facă şi să aducă numai bine şi bucurie aproapelui nostru. Proverbe cap. 14:21; Romani cap: 13:10. Apostolul Pavel ne îndeamnă ca aşa cum noi am fost mângâiaţi şi binecuvântaţi de Dumnezeu aşa să fim şi noi o binecuvântare pentru cei de lângă noi. 2Corinteni cap. 1:3,4. Dragostea unui adevărat creştin lucrează împreună cu educaţia sa bună şi din caracterul său sfinţit şi frumos. Un astfel de credincios arată pe lângă milă faţă de aproapele său care este în nevoie şi mult bun simţ, respect şi înţelepciune, acţionând inteligent după situaţie. Noi suntem deosebiţi de lume prin faptul că purtăm chipul Domnului Isus Hristos în ce priveşte sfinţenia caracterului nostru şi a dragostei necondiţionate şi nepărtinitoare ce o avem şi o manifestăm faţă de oricine, chiar şi pentru cei care ne-au făcut şi ne fac rău. Căci dragostea din inimă nu ne lasă să ne răzbunăm, să blestemăm sau să dorim răul şi nenorocirea vreunei persoane (Matei. Cap. 5:38-48).

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii” (Romani cap. 13:10). Respectând Legea lui Dumnezeu – Cele Zece Porunci şi trăind prin ele ca principii de viaţă, vom arăta că iubim pe Dumnezeu şi că iubim şi pe aproapele nostru. 1 Ioan: cap. 5:3. Poruncile lui Dumnezeu au fost date omului ca acesta să trăiască prin ele şi să fie sfânt, fericit şi să se bucure de pace. Împlinind toate poruncile lui Dumnezeu nu vom face rău aproapelui nostru ci numai bine: ne vom iubi şi respecta părinţii, pe aproapele nostru nu-l vom urî şi nu-l vom ucide, ne vom iubi copiii. În familie va exista dragoste şi înţelegere reciprocă între cei doi soţi şi între părinţi şi copii. Nu vom minţi şi nu vom înşela pe nimeni. Nu vom râvni la bunurile ce aparţin aproapelui şi nu vom păcătui prin desfrânare având alte relaţii extraconjugale. Respectând toate cele zece porunci dăruite de Dumnezeu pentru noi nu vom intra în conflict cu El şi nici cu aproapele nostru. În felul acesta vom menţine pacea şi buna înţelegere cu toţi cei din jur cărora am avut grijă să nu le facem rău şi să le facem bine (Exod cap. 20:1-17; Romani cap. 13:8-10). Dragostea lui Dumnezeu din inima noastră o manifestăm și prin milosteniile făcute celor săraci care nu au toate cele necesare traiului şi le facem cu bucurie şi în Numele Domnului Isus Hristos (Matei cap. 25:34-40). “Căci roada Duhului stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr” (Efeseni cap. 5:9). Pentru că suntem un popor pe care Dumnezeu l-a scos din lume, suntem deosebiţi de lume şi avem dragostea lui Dumnezeu. Prin comportament şi umblare dăm dovadă de o educaţie aleasă, de mult bun simţ, de respect şi politeţe faţă de aproapele nostru oricine ar fi: cuvintele ce i le adresăm sunt înţelepte şi cu tact, pentru ca să nu-l atingem şi să nu-l rănim în vreun fel. Vom avea îndelunga răbdare cu cei din jur, răbdare în suferinţă dacă ar exista această situaţie. ”În adevăr noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristor, printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării.” 2 Corinteni cap2:15.

Pentru toate calităţile şi faptele bune nu ne vom lăuda şi nu vom urmări nici folosul şi nici înălţarea noastră ci toată lauda o înălţăm lui Dumnezeu, căci numai prin puterea Sa putem face totul. În atitudine şi purtare vom arăta smerenie şi vom vedea pe altul mai sus de noi înşine. În tot comportamentul nostru de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru în îmbrăcăminte, atitudine, gesturi şi vorbire vom fi atenţi pentru a fi decenţi, cuviincioşi şi cumpătaţi, iar vocabularul ce-l avem va da numai cuvinte înțelepte și folositoare. La locurile de muncă şi la slujbele ce le avem vom da dovadă de multă cinste, respect şi corectitudine pentru cei care ne coordonează. Tot ca un efect al dragostei noastre şi a locuirii Domnului Hristos în inimă vom arăta recunoştinţă cu mulţumiri totdeauna celor care şi pe noi ne-au ajutat în vreun fel sau ne-au făcut vreun bine, oricât de mici ni s-ar părea aceste fapte oferite de aproapele nostru, să le primim cu bucurie şi cu mulţumiri. Foarte important este să nu uităm niciodată să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot binele ce ni-L dăruieşte şi să mulţumim totdeauna şi aproapelui nostru.

Dragostea este o însuşire pe care Dumnezeu a dorit să o aibă fiecare om creat de El, deoarece dragostea din inima lor va face ca în societate, unde oamenii convieţuiesc, să existe pace, armonie, o bună înţelegere, bucurie şi fericire. Deci dragostea din inima noastră urmăreşte numai binele şi fericirea altora aşa cum le dorim ca pentru noi. “Şi dragostea stă în faptul că nu noi am iubit pe Dumnezeu ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii” (1Ioan cap. 4:10-11). Dragostea ce o avem în inimă se va manifesta în relaţia din familie dintre părinţi şi copii. În fiecare familie, fiecare membru al ei, care având o relaţie şi o legătură vie cu Dumnezeu de pace, de dragoste şi credincioşie, vor avea şi unul faţă de celălalt dragoste. Dragostea dintre cei doi soţi şi părinţi şi dintre părinţi şi copii este o dragoste reciprocă, din partea tuturor şi acceptată de Dumnezeu. Ea va duce la o bună înţelegere, la pace, la răbdare şi la iertarea greşelilor unul altuia. Cei doi soţi, având dragoste şi înţelegere, vor urmări binele şi fericirea celuilalt şi se vor ajuta unul pe celălalt. Comunicarea lor va fi numai prin vorbe bune, blânde şi adevărate. Îşi vor adresa cuvinte de încurajare şi sfătuire cu înţelepciune şi răbdare. Vor fi uniţi pentru toate acţiunile de viaţă pentru că sunt plini de dragoste pentru Dumnezeu, slujindu-L cu sfinţenie şi cinste, împlinind şi păzind poruncile Domnului. Astfel de părinţi vor fi un exemplu şi o influenţă bună pentru copiii lor. O astfel de familie, cu dragostea lui Dumnezeu în inimă, va fi fericită şi binecuvântată de Domnul.

Dumenezeu prin harul Său Și-a arătat dragostea și mila Sa față de noi și noi dacă am cunoscut și am primit dragostea și mântuirea Sa să oferim dragoste și milă celor din jur. Având pe Dumnezeu și Duhul Său cel Sfânt în inimă vom fi plini de dragoste și de bunătate care se va vedea prin tot ce facem. Dumnezeu ne-a dăruit dragoste, milă și dreptate să oferim și noi celor din jur ceea ce ne-a dat Dumnezeu. ”Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău.” Mica cap. 6:8. Trăind în felul acesta arătăm că suntem copiii lui Dumnezeu iubind pe Dumnezeu, conform celei mai mari porunci din Lege, vom iubi și Cuvântul Său cel sfânt – Evanghelia. Aceasta înseamnă că trebuie să căutăm ca viața să ne fie în armonie cu toate învățăturile și poruncile Domnului.

”Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” Filipeni cap. 4:8

”Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe el.” 1 Ioan cap. 3:1

”Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste, unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții.” 1 Tesaloniceni cap. 3:13,4.

 

AMIN

Olga Bucaciuc

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 8402
  • Export PDF: 3
  • Favorită: 1
Opțiuni