"Vantule de miazazi, sufla peste gradina mea ... ! (Cant. Cantarilor 4:16)
Autor: Câmpeanu Cezar  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de symohsn in 27/11/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

 

"SCOALA-TE, CRIVATULE! VINO, VANTULE DE MIAZAZI! SUFLATI PESTE GRADINA MEA, CA SA PICURE MIROSURILE DIN EA !"

*

Minunat este Dumnezeu, in toata intelepciunea, dragostea si lucrarea Sa. Iata ce scrie Isaia despre Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos: "Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umerii Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii." (Isaia 9:6). Mai intai, Domnul nostru este Minunat. Si El nu se schimba. Iata o parte din "rugaciunea unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului": ,,Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic. Tu ai intemeiat in vechime pamantul (vezi si Ps.19:1-2), si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba. Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi." (Ps.102:24-27). In Dumnezeu nu este schimbare, pentru ca El este ce vrea si vrea ce este. Statornicia este felul de a fi al lui Dumnezeu, este caracteristica adevarului si a dragostei. Dumnezeu este neschimbabil si statornic. El nu poate fi decat Dumnezeu, nu mai poate fi si altceva. Dragostea nu poate fi decat dragoste,lumina nu poate fi decat lumina, adevarul nu poate fi decat adevar. Dumnezeu nu se schimba. Cel nascut din Dumnezeu este (trebuie sa fie) ca si Dumnezeu: statornic. Statornic in dragoste, in sfintenie, in blandete, in adevarul Cuvantului Sfant. Acestea sunt semne ca esti nascut din nou din Dumnezeul care nu se schimba. Cu cat se aseamana mai mult cu Dumnezeu, un credincios, cu atat este mai statornic. Copilul lui Dumnezeu este numai copilul lui Dumnezeu, nu este si copil al pacatului, sau al lumii. Urmasul Domnului nostru Isus Hristos, este numai urmasul Lui, nu si al Satanei. Cine umbla pe doua cai nu este din Dumnezeu. Doua cai inseamna de fapt una singura: calea cea rea, calea pacatului. Binele amestecat cu raul este numai rau. Dupa cum statornicia este felul de a fi al lui Dumnezeu, nestatornicia este felul de a fi al Satanei. Adevarul este statornic, minciuna este schimbatoare. Asa dupa cum Dumnezeu este Acelasi: ieri, azi si in veci (vezi Evrei 13:8), asa trebuie sa fie si copilul Sau. Nici o schimbare, nici o umbra de mutare, sa nu fie in ceea ce priveste viata de sfintenie, adevar si dragoste. Oricine se poate schimba, dar Dumnezeu ramane acelasi, pentru ca "in El nu este schimbare si nici umbra de mutare" scrie apostolul Iacov. Toate cele create vor pieri, adica ar putea sa piara, dar Creatorul ramane vesnic, si fara schimbare. Si cerul si pamantul se vor inoi, dar El ramane vesnic Acelasi. Cat de maret e Creatorul Dumnezeu. Sa revenim acum la textul din Cant.Cant. "Scoala-te crivatule. Vino, vantule de miazazi. Suflati peste gradina Mea, ca sa picure mirosurile din ea." Daca n-ar fi vant, n-ar fi nici paine, nici untdelemn, nici vin si nici un fel de roade. Vantul intretine viata, caci datorita lui se polenizeaza culturile ducand polenul florilor pentru fecundare, el poarta semintele, el aduce norii pentru ploaie, etc. Vantul, la prima vedere pare un rau, caci indoaie copacii si florile si de multe ori un vant mai puternic dezradacineaza copacii mai slabi in radacina...! Dar cu toata suferinta provocata, urmeaza o binecuvantare mult mai mare, urmeaza roadele mult dorite. Gradinile n-ar fi frumoase fara vant, caci vantul primeneste aerul si face sa se raspandeasca mirosul. Textul de astazi spune: "Suflati peste gradina Mea, ca sa picure mirosurile din ea." Vantul este icoana suferintelor in viata copiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu ingaduie de multe ori, ca peste viata noastra, a celor ce credem in El, si care am fost nascuti din El, sa sufle vantul incercarilor si al suferintelor, caci fara acest binecuvantat vant, nu ar putea rodi viata cea noua pe care am primit-o prin credinta in Domnul nostru Isus Hristos. Fara vantul suferintelor si incercarilor n-am ajunge niciodata sa mancam din painea adevarului, nici sa avem untdelemnul Duhului Sfant, nici vinul bucuriilor duhovnicesti, nici floarea rabdarii n-ar aduce roada binecuvantata a pacii insotita de biruinta, nici dragostea si nadejdea n-ar ajunge la desavarsire. "Scoala-te crivatule! Vino vantule de miazazi! Suflati peste gradina Mea, ca sa picure mirosurile din ea." Gradina vietii noastre duhovnicesti nu si-ar putea raspandi miresmele binecuvantate, daca n-ar fi vantul incercarilor. Un frate de trup si de credinta, ii spunea fratelui sau bolnav: "Sa te tot tina Dumnezeu bolnav, ca de cand esti "la pat", uite cat de mult ai raspandit mireasma lui Hristos, cea datatoare de viata si pace." Sa lamurim un lucru: Suferinta nu-i usoara, cine trece prin ea stie bine ce spun acuma. Dar roadele ce o preced, sunt cu mult, mult mai mari. Ele sunt vesnice. De aceea apostolul Pavel putea sa spuna ca ele nu sunt vrednice sa fie puse alaturi (adica sa se compare) de slava viitoare. Suferintele sunt ca un zid. Daca est singur este grozav. Dar, slavit sa fie Dumnezeu ca nu suntem singuri, intotdeauna Domnul nostru Isus Hristos este alaturi de noi. De aceea putem spune ca David: "Cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit." Nu mai privim la zidul incercarii, ci privim dincolo de el. Avem si in privinta aceasta pilda desavarsita pe Domnul Isus. Iata ce este scris in Cartea Evrei: "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." (Evrei 12:2). Binecuvantat este vantul incercarilor. Pe cel bun il face mai bun, pe cel tare in radacinile lui il inradacineaza si mai tare, dar pe cel ce-si are radacinile la suprafata, il smulge. Vantul purta odinioara corabiile pe mare, ducandu-le in portul dorit. Vantul incercarilor si suferintelor ne poarta corabia vietii noastre duhovnicesti pe marea lumii spre portul binecuvantat al Imparatiei lui Dumnezeu. El ne dezleaga de pamant si ne leaga de cer. Cate lucruri binecuvantate face vantul ! Cine are ochii duhovnicesti deschisi si mintea treaza va intelege adevarul acesta. Dumnezeul nostru minunat, in care nu este schimbare, nici umbra de mutare, este prezent in viata noastra de suferinta si incercare. El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi." Fii binecuvantat, Doamne Dumnezeule, si acum si in veci. Amin.

mii de multumiri pentru toata dragostea si aprecierea..har si pace!
Adăugat în 13/01/2013 de symohsn
Statistici
  • Vizualizări: 2314
  • Comentarii: 1
  • Gramatical 1
  • deliaEstera  ok

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • deliaEstera  fara adiacritice

    Diacritice 0 1
  • Conținut 1
  • deliaEstera  fara album

    Conținut 0 1
Opțiuni