Sonet de toamnă
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Doruri si sonete  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 25/09/2012
În repetabilul conflict cromatic,
S-a năpustit rugina incisiv
Şi verdele, atât de expresiv,
A dispărut subit şi enigmatic.

Tristeţea are iz ultimativ
Sub cerul toamnei devenit beznatic,
Din care plouă greu şi reumatic
Ca într-un implacabil laitmotiv.

Dar dincolo de ploi, de frig, de plumb
Se vede a rodirii strălucire
În aurul ce râde în porumb,

De-aceea, chiar cu bruma prinsă-n fire,
Mă rog, când de tristeţe mă dezbumb:
Mă întomnează, Doamne, prin rodire!

Amin
Vulcan, 25 sept. 2012




Amin, Minunată rugăciune, desprinsă din mijlocul trăirilor care îşi pun amprenta pe noi.
Adăugat în 25/09/2012 de Greta_Andreica
Deosebit de frumoase şi aceste versuri, nu degeaba ador eu toamna iată, se văd roadele! Fiţi binecuvântat frate .
Adăugat în 25/09/2012 de floridinmaracineni
Poezia de fata te apropie putin de Bacovia, Felix ;-) ! Ultima strofa sa fie rugaciunea multora!
Adăugat în 26/09/2012 de francu.cristina
..Ma intomneaza Doamne, prin rodire...
fara superlativ!
Adăugat în 03/11/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 2206
  • Export PDF: 15
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni