Perfidul anevrism m-a răscolit,
Dar nu și-a detonat încărcătura,
Căci nu avea pe planuri semnătura
Aceluia care m-a plăsmuit.

A fost, chiar dacă s-ar fi vrut potop,
Doar un memento de... fragilitate,
Țesuți fiind din clipe numărate
Și fiecare poate spune: stop!

Și a mai fost... un duș revigorant
Pentru trezirea la realitate,
Să văd că Dumnezeu este în toate
Și-n brațul Lui am ajutor constant.

Dar a mai fost, și-mi vine iar să plâng,
Iubirea revărsată în torente
Din multele mesaje consistente
Ajunse-n piept sub umărul meu stâng.

Veneau din inimi mari de oameni buni
Și Cel de Sus mă mângâia prin ele,
Vedeam pământul înflorind cu stele
Aprinse de-ale dragostei minuni.

A fost un anevrism, dar nu m-a-nvins
Căci L-am văzut pe Dumnezeu la luptă,
Și-am mai văzut, în lecția abruptă,
Că dragostea în oameni nu s-a stins.

Klinikum Siegen, 4 decembrie 2025