Dor de Costache Ioanid (La centenarul naşterii 03 dec 1912-03 dec 2012)
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Doruri si sonete  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 05/12/2012
S-a-nvăpăiat a cer cuvântul scris
Și poezia are alte haine
De când prin stânci, pe buze de abis,
Poetul, pe Horebul interzis,
Urca dezvăluind din ceață...taine.

A coborât apoi cu suflet plin
De dragoste, de foc, de duioșie,
Purtând în el și cerul opalin
Și luciul stâncilor, adamantin,
Și toate ni le-a pus în poezie.

Columbe de omăt luau apoi
Pe aripi tot nectarul din cuvinte
Şi tainic uguind , în zbor vioi,
Duceau al poeziilor şuvoi
Departe, mai departe de sorginte

Şi-am fost înfăşuraţi de-acest fluid
Ca de un vis, de-o tainică colindă,
Iar sufletele-atinse sorb avid
Din stihul cristalin de Ioanid
Cu dragoste cât poate să cuprindă.

Curg viu Scripturile din vers în vers
Şi toţi eroii-şi împlinesc destinul
Cuprinşi în acest liric univers,
Marcând ca borne drumul de neşters
Ce leagă pământescul cu divinul.

E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”
C-aş face invitaţie oricui
Dar când privesc în jur şi gazda nu-i,
Aşa un dor adânc de el m-apasă.

Dar ştiu că a plecat, suflet candid,
Ca să recite şi în veşnicie,
Şi până-l voi vedea, afirm solid:
Da, poezia este Ioanid
Iar Ioanid rămâne poezie!

Vulcan, 05 dec. 2012








E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”....
....cred că despre voi,poeţii,spune scriptura:"când străbat ACEŞTIA Valea Plângerii,o prefac într-un loc plin de izvoare...."
Cu respect mă înclin în faţa Dumnezeului ce a turnat acest dar peste voi poeţii.
Versurile voastre nu de puţine ori au darul de a deschide ,,stâncile"inimilor noastre de unde ţîşnesc izvoare de lacrimi,şi ne reeşalonează sentimentele şi stările sufleteşti.
Domnul să-şi binecuvinteze poeţii !
Adăugat în 05/12/2012 de strainul
Minunat! Domnul să vă binecuvinteze!
Adăugat în 05/12/2012 de floridinmaracineni
Fara cuvinte!!!
Adăugat în 05/12/2012 de lboltasu
Mulțumesc pentru ghiontul dat mie, frate. Parcă știam... dar... Costache Ioanid înseamnă foarte mult pentru mine, posibil încă nu-nțeleg cât. Poate vei râde, dar nu mi-a dat în cap că se poate scri poezii închinate poeților iubiți.
Lui Costache Ioanid

Când au ajuns cuvintele-ți la mine
Credința doar m-a scos din suferințe...
Așa-ți cântam cântările senine
Că ele-n cer zburau ca porumbițe.

Cam deseori mi-era fața sărată
Și nu aveam nimic de a-mi propune,
Dar„Nicidecum, nicăieri, niciodată...”
Scrâșneam din dinții mei ca rugăciune.

Mereu mă încurcam în melodie
Și niciodată nu mi-a fost rușine...
O cânt solemn acum, ca pe-o poezie,
Dar rugăciune ea trăiește-n mine.
Adăugat în 05/12/2012 de bragagiu
Am scris poezii închinate fraților. Poate încep să înțeleg că Costache Ioanid, Traian Dorz, Radu Gyr îmi sunt și ei frați. Îmi pare rău că eu nu-nțelegea. Dumnezeu să Vă binecuvânteze și pentru înțelegerea pe care am primit-o, și pentru foarte frumoasa poezie a D-voastră. Fiți fericit!
Adăugat în 05/12/2012 de bragagiu
Frumos, deosebit de frumos, acest omagiu, in amintirea poetului indragostit etern de Creator, fiti binecuvintat!
Adăugat în 05/12/2012 de sanda_tulics
Felicitari, frate Felix! Poezia e superba, ca de obicei!
Adăugat în 05/12/2012 de francu.cristina
De-acol', din cer, de sus
Costache Ioanid
Alături de Isus
Privindu-ne candid
Se bucură nespus
De-omagiul nost' creştin.

Felicitări frate Felix pentru poezie, pentru îndemnul dat de a ne aduce aminte de cei ce au fost înainte de noi.
Fii binecuvântat.
Adăugat în 05/12/2012 de 1954adina.9mai
Frate Felix te felicit pentru poezie.Printre cuvintele inspirate si apoi transmise celor ce il iubesc pe Ioanid,ne trezesti sentimente de mare pretuire pentru omul Lui Dumnezeu,care afost si va fi,pentru aceia ce iubesc poezia,un om ales,special,un exemplu de smerenie,daruire.Citesc de ceva timp poeziile pe care le postezi pe internet si simt in ele o mireasma de primavara care invioreaza sufletul meu.Regasesc in cuvintele pe care le scrii,acelasi parfum care-l raspandesc poeziile lui Costache Ioanid.Nu te cunosc,nu stiu la ce biserica mergi si nici nu ma intereseaza,stiu doar un singur lucru,cuvintele din poeziile tale,sunt cuvintele Lui Dumnezeu.
Adăugat în 24/07/2017 de pasalica
Statistici
  • Vizualizări: 3702
  • Export PDF: 11
  • Comentarii: 9
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni