EFEMERE STRĂLUCIRI

Efemere străluciri sunt în lumea de durere
Unde fiecare poate să exprime o părere
Frumuseți ce ne încântă, mâine, sigur vor dispare
Faima ce e trâmbițată chiar și ea e trecătoare
Stratul fin de poleială a-nceput să se-nnegrească
Fructul ce părea frumos a-nceput să putrezească
Se zbârcește eleganța ce făcea furori prin lume
Și de-aceea se-ntristează cei ce-au comandat costume
S-a uscat entuziasmul celor ce-n zadar lucrează
Iar lumina ce-o dă arta doar nedumeriri creează
Permanență nu există în nimic ce e sub soare
Se-ofilește și verdeața și petala dintr-o floare.
Dar în mediu-acesta-n care toate vor pieri odată
Și în care bunătatea e atât de des călcată
Se remarcă entitatea ce-i bazată pe Cuvânt
Ea nicicând nu va dispare în necruțătorul vânt
Și nicicând n-o va distruge valul oamenilor duri
Și nici hotărâri în state sau draconice măsuri,
Ne menține în credință, ne îndrumă spre Liman
Și ne-nvață să-nțelegem că nădejdea nu e-n ban
Ci e-n Fiul ce-a venit chiar din gloria cerească
Să înfrângă-n om mândria, păcatul să-l răstignească
Și-n unire cu Cuvântul e-Adevărul. E-armonie
Ce durează nu un secol, ci dureaz-o veșnicie
Pe acestea ne bazăm în relația cu Cerul
Căci ne-au transformat gândirea, sufletul și caracterul
Ne animă spre Stăpânul care-n veci va fi pe tron
Ca nicicând să nu dispară bucuria din Sion.

George Cornici/7 Iunie, 2012