PE TEMELIA CREDINŢEI

Mi-am structurat trăirea pe-o temelie tare
Năvala lumii-ntregi n-o poate demola
Sunt gata-ntotdeauna spre sori a decola
Când voi lăsa în urmă perversa frământare...

Mi-e ghidul luminos prin labirintul vietii
Si mă traspune,-acum, în lumi nepământesti
M-ajută să înving tumulturi sufletesti,
Să mă apropii, optimist, de anii bătrânetii...

M-a susţinut când plânsul îmi copleşea fiinţa
Nu m-a lăsat s-alunec pe panta spre neant
M-a învăţat ce-i bine, ce-i drept, ce-i elegant
Mi-a răsplătit cu bunuri divine străduinţa.

O, câtă neputinţă şi câtă-ncurcătură
A anulat CREDINŢA din viaţa-mi de pribeag
Şi mi-a-ndreptat privirea spre veşnicul Meleag
Şi m-a ţinut legat de Legea din Scriptură.

***********

Mi-am structurat trăirea pe-o temelie bună
Sub ea nicicând nu intră puhoiul furios
Nici crunta uneltire, nici gândul fioros
Si nici scamatoria înfiptă în minciună,

Bombardamentul lumii n-o poate găurii
O stâncă de granit a fost...si va rămâne
Ce farmec sfânt: mă ’naltă, mă sustine
Să pot păstra agenda stelarei mărturii.

gc/14 Ianuarie, 2012