Și acum, mireasă scumpă,
și tu, mire credincios,
binecuvântări eterne
să vă dăruie Cristos!
Dar în Numele Iubirii
și al Harului cel sfânt,
vă aduc o judecată
spicuită din Cuvânt!
Nu e judecata lumii!
ci e pildă unor soți
și-a unor soții. O pildă
pentru miri și... pentru toți.
Iată dar că în Scriptură
vine mai întâi un nor
de soții; ce, prin credință,
ne-au lăsat exemplul lor.
Vine sora noastră Sara.
— Soră scumpă-n Dumnezeu,
ce ți-a fost Avram în lume?
— Domnul și bărbatul meu! ...
— Spune, sora mea Rebeca,
tu, spre fiul lui Avram,
cum ai străbătut pustiul?
— Ca într-un vis... căci îl iubeam;
— Voi, Rahela și cu Lea,
dragi ca soarele și luna
cum v-ați părăsit părinții?
— Ne-am făcut cu Iacov una!
— Tu, Abigail, de David
cum vorbeai în anii tăi?
— Că sunt gata ca o roabă,
să slujesc robilor săi!
Iată, cu-al ei soț se-arată
înțeleapta din Sunem.
— Ce uniți ați fost în lume!
— Și în cer la fel suntem! ...
— Și-acum, spune tu, Estera,
ce exemplu ai de dat?
— Domnul n-a uitat de mine,
eu de Domnul n-am uitat.
— O, Marie, soră sfântă,
ce ne spui tu, prin Cuvânt?
— Domnului jertfind pe Iosif,
mi l-a dat din nou Cel Sfânt.
— Mulțumim, surori alese!
Și-acum vine-un nor de frați.
— O, Avram, în căsnicie
cum știut-ai să răzbați?
— Sara când vorbea cu mine,
îmi spunea stăpânul meu
dar nici eu n-am fost stăpânul
și nici ea, ci Dumnezeu!
Vine Isaac. — Rebeca
m-a-ntrecut cum a gândit.
Eu iubeam mai mult pe Esau,
ea pe Iacov l-a iubit!
Vine Iacov. — Spune frate,
printre capre și cârlani
n-au fost grei odinioară
acei paisprezece ani?
— Pentru draga mea Rahela,
cea mai sfântă-ntre copile,
paisprezece ani de trudă
au fost paisprezece zile...
Iată-l pe-nțeleptul Iosif
cel vândut fără temei.
— Cu Asnat trăind în slavă
n-am uitat de frații mei.
Și-acum iată solul Legii.
— Ce ne spui, vestit profet?
— O-ntâmplare, spune Moise
Ce cuprinde un secret...
Într-o noapte, când Sefora
hotărât se împotrivea
pe-un copil să-l circumcidem,
am trăit o clipă grea.
Dar nici Domnul n-a mustrat-o
și nici eu nimic n-am spus.
Domnul m-a lovit pe mine!
Ea, de spaimă, s-a supus...
Iată Iosif, cel din David.
— De Maria ce ne spui?
— Eu am vrut s-o las în taină,
fără-a spune nimănui
Dar un înger mi-a spus: —Iosif,
rodul nu-i de pe pământ!
Și mi-a fost cu mult mai dragă
Miriam prin Duhul Sfânt.
Și acum, dintr-o scrisoare
(de la Timotei 5:8)
vine-un frate plin de râvnă,
dar la minte nu prea copt.
— Fraților, eu multă vreme
Mântuirea am vestit.
Dar în cer, mai mult soția
decât mine a primit...
Căci eu o lăsam cu munca
și cu prunci și cu nevoi.
Și-astfel eu lucram cât unul,
pe când ea lucra cât doi! ...
Și-n sfârșit, tot din Scriptură
încheierea care-o am
e în două mari tablouri:
Vechiu-Adam și Nou-Adam.
Cel dintâi Adam, străbunul,
stă ascuns după un pom.
— Unde ești? îl strigă Domnul,
unde ești, sărmane om?
— M-am ascuns, căci mi-a fost frică...
și rușine... căci sunt gol...
— Frică? Dar de ce să-ți fie?
Spune dar fără ocol:
n-ai gustat cumva din rodul
ce-l oprisem în grădină?
— Da! ... Tovarășa de viață...
Eva... numai ea-i de vină!
Dar să cercetăm tabloul
Noului Adam, „Iubire”.
Eva, în icoan-aceasta,
e întreaga omenire
Și-acum Eva, lumea-ntreagă,
zace-n lanț, plângând mereu.
Și-o pedeapsă după alta
o apasă tot mai greu.
Dar deodată, pe Golgota,
NOU-ADAM s-a ridicat:
— Tată, de-orice greș al Evei
Eu, doar Eu, sunt vinovat! ...
Osana! Iubire Sfântă
cu exemplul Tău divin.
Tu ne-ai dăruit, prin jertfă,
cel mai fericit cămin!
*
Frate mire, soră scumpă,
și toți cei născuți de sus,
sunteți voi poporul slavei
și mireasa lui Isus?
Nu uitați că Salvatorul,
mirele Emanuel,
ne-a iubit nu ca pe Sine
ci mai mult decât pe El!
Nu uitați că vine vremea
când Isus vă va-ntreba
nu de dragostea din Lege
ci după porunca Sa.
*
Și -acum Cel Atotputernic
să reverse din prisos
binecuvântări din ceruri
peste apele de jos!
Binecuvântări în case,
peste prunci, peste ogoare,
cum nicicând pe plaiul nostru
n-a fost binecuvântare!
Până-n creștetul cel veșnic,
până-n culmea din vecie!
Să fim primăveri eterne
de eternă bucurie!
Fie peste tine, mire,
și pe gingașul tău crin
binecuvântarea Vieții
și a DRAGOSTEI! Amin!