Primăvară, sol ceresc,
albă carte,
de departe,
câte flori te-mpodobesc,
toate alte flori vestesc
fără moarte!

Primăvară, chip de har,
preoteasă
și crăiasă,
tu în albul tău talar,
în nuanță de Șinear,
ești mireasă!

Și purtând veșmânt bogat,
ramuri pline
de albine,
tu ne ‘nalți cu gând curat
către Mirele-Împărat
care vine…

Către văile de sus,
unde doară
dorul zboară,
unde-n freamăt de nespus
ne va fi pe veci Isus
primăvară!

Unde totu-i numai flori,
cărăruia,
cetățuia,
numai soare fără nori,
numai frați, numai surori…
Aleluia!