De-ai mai fi, Isuse, prunc în Betleem,
raze-având pe frunte, ca un diadem,
o, cum ne-am mai strânge din larguri,
la iesle cu drag să veghem,
de-ai mai fi, Isuse, prunc în Betleem...

De-aș avea palate cum în basme sunt,
unde-n diamante soarele-i răsfrânt,
rubine de foc și topaze,
pe toate uitării le-aș da
și-aș veni, Isuse, lângă ieslea Ta!

De-ai mai fi Isuse, Pruncul Voievod,
de-aș fi eu Cezarul, de-aș fi eu Irod,
aș pune sub tălpile Tale
cunună și scump diadem,
de-ai mai fi, Isuse, prunc în Betleem!