Cinstește pe frații cu fruntea brăzdată,
pe-aceia ce-n vifor purtară efod.
Ei sunt printre noi ca o creangă bogată,
o creangă ce-ascunde sub floarea uscată
comoara măsurii de rod.

Cinstește pe frații cu fețele supte,
cu urme-adâncite sub ochii fierbinți.
Ei sunt ca o navă ce vine din lupte,
purtând pe frântura catargelor rupte
drapele de mari biruinți.

Cinstește pe frații cei fără de slavă,
pe care uitarea să-i cearnă ar vrea...
Acolo, în veșnica vieții dumbravă,
cânta-vei tu oare-n aceeași octavă
cum ei lui Isus vor cânta?

Urca-vor la Tatăl să-i binecuvânte.
Și-acolo, în sclipet de-nalți heruvimi,
sub nouri de îngeri veniți să le cânte,
vedea-vom în slavă catargele frânte
și crengile sus, pe-nălțimi.