SPRE CETATEA DE LUMINĂ

Pe drumul spre Cetatea de lumină
Adeseori suntem încercuiţi
De cete din infern cu ura lor deplină
Să fim intimidaţi, căzuţi, zdrobiţi...

Sunt curse multe, ispite la tot pasul
Căci Lucifer pierduţi ne vrea
El dă porunci, ‘şi-ascute glasul
Şi spune la ai lui asalt să dea.

Primejdiile-s multe în lunga pribegie
Şi multe...multe valuri întâlnim
Iar uneori ne-atacă vreo urgie
Pe care nu putem s-o cucerim...

Dar în necazul mic sau în cel mare
Cerescul Tată vine-n ajutor
E Adăpostul sigur în orice încercare
Ne scoate din teribilul cuptor...

E turnul de scăpare, e al nostru scut,
Suntem ai lui copii; ne ocroteşe
Sub paza-I părintească am crescut
În cel mai crunt pericol ne păzeşte...

Şi nu ne lasă să cădem în groapă
Să fim de lutul rece înghiţiţi
Iar când ai lumii mărăcini ne-nţeapă
În mângâierea Lui suntem învăluiţi.

Când vin săgeţi de foc să ne doboare
Le stinge cu suflarea Lui – şi-apoi
Ne-nsufleţeşte să mergem pe cărare
Cu noi puteri şi cu speranţe noi.

La umbra Lui plăcută ne aşternem
S-avem eliberare din zbuciumul acut,
Să intonăm un cânt şi pace să culegem
Şi să sfârşim proiectul ce l-am început.

Ce pază minunată! Ce dragoste fierbinte!
Veniţi să-I mulţumim cu suflet pur!
Să fim încredinţaţi şi să luăm aminte
Să sprijinim lucrarea cum a făcut şi Hur!

Pe drumul spre Cetatea de lumină
Suntem în grija Lui; suntem păziţi
Încredinţarea noastră e vie, e deplină
Şi mergem către ţintă atât de fericiţi!