PASĂREA FRÂNTĂ

Cântarea e-o pasăre frântă
Când tu nu trăieşti nicăieri
În lume o viaţă mai sfântă
Şi mult mai frumoasă ca ieri.

Cântarea e-un sol al iubirii.
Dar dacă tu azi nu-l primeşti
Îl dai pe Isus răstignirii
Şi-astfel vei rămâne cum eşti.

Cântarea e-un dor care plânge
În inimi, în tainic ungher.
Şi-oricine prin harul ei strânge
Comoara păstrată în cer.

Cântarea credinţei e visul
Ce-aşteaptă mereu răbdător
S-apară pe nori Paradisul
Cu-al dragostei sfinte fior.

Cântarea speranţei ne cheamă
În zbor peste munţi, peste văi.
În dragostea Lui nici-o teamă
Nu-i poate învinge pe-ai Săi.

***