DE VORBĂ CU ANUL NOU

Mi-a spus Anul care vine,
Anoul Nou de îndurare
Coborând din zări senine,
Că ne-aduce stropi de soare,
Zile bune şi senine
Şi necazuri mai puţine.
Dar primi-le-vom noi oare ?!

Chiar necazuri de-au să vină
Toate îşi au rostul lor
Într-o viaţă de lumină
Şi de rod bogat adus,
Unde plânge-al păcii dor
Pentru cei fără Isus.

Printre fulgii de zăpadă
Eu L-am întrebat în stradă:
„Doar atât ne-aduci în dar ?”

„Mult mai mult”, îmi spuse-n şoaptă.
„Ia priveşte ce v-aşteaptă:
cât noian de rod şi har!

Dar îi trebuie răbdare
Firului de spic voios
Care creşte pe ogoare
Cu-alte spice-n fremătare
Pentru-al cerului folos.

Bucurii în suferinţă
Voi aduce din belşug
Celui care prin credinţă
Va păşi spre biruinţă
Şi va trage-al brazdei plug!”