CEREŞTILE LUMINI

Lumini cereşti, ne-aţi dat descoperire
Să înţelegem bine menirea noii vieţi
Să ne-aţintim privirea spre alba strălucire
Ne daţi, necontenit, divină fericire
Şi ne-ncântaţi cu-atâtea frumuseţi!

Venit-aţi să ne-aduceţi din sfere siderale
O veste ce ne-a inundat cu-al ei balsam
Să nu mai vrem himere, nici idealuri goale,
Să nu cădem zdrobiţi în orele de jale
Cum cad uscaţii muguri de pe-un ram.

Vă preţuim nespus căci sursa voastră
Nu e-n mister şi nici în spaţii reci
Ci-i mult mai sus de zare-albastră
De unde Tatăl deschis-a o fereastră
Şi-acum avem orientare pe poteci,

E-Artistul ce v-a zămislit cu măiestrie
Şi-a pus în voi dumnezeieşti candori
Aveţi menirea să ne-aduceţi bucurie
Truditelor fiinţe să le daţi tărie
Şi cutezanţă şi viziune şi splendori.

Când ne-aţi pătruns primit-am simţăminte
Pe care nu le-aveam în viaţa fără ţel
Când nu purificam pătatele veşminte
Cu care-nvăluiam o biată minte
Şi nu ştiam de jertfa cucernicului Miel.

De ştim care e rostul vieţii limitate
Se datorează vouă, Lumini din Paradis
Ne luminaţi cărarea spre eternitate
Cunoaştem bine ce urmează după moarte:
Stările pe care Creatorul le-a promis.