Ziua Domnului cea sfântă este zi sărbătorească
De-adunare în rugăciune și-nchinare creștinească.
Ne-ntâlnim cu Salvatorul, cu Isus cel Preaiubit:
Căpetenia oștirii printre noi a poposit!

Dar ce trist e câteodată să te uiți la adunare,
Și să vezi cât de lumească e în vorbire și-n purtare.
Îngerii și-acopăr' fața lângă tronul magistral,
Iar creștinii vin la slujbă ca la teatrul național!

Altădată credincioșii când veneau la-nchinăciune
(Prin păduri și catacombe aveau loc de rugăciune),
Se cutremura pământul când aceștia se rugau
Îngerii din ceruri parcă, printre ei se coborau!

Azi? Venim, dar nu se vede setea noastră după apă,
Ca și cerbul la izvoare când grăbește și se-adapă.
Unii stau în adunare, dar cu gândul sunt plecați;
Sunt aici, dar gândul lor e-n farfuria cu cârnați!

Unii nu vin de căldură, alții că le e prea rece,
Unii - că-i prea multă lume, alții - că-s numai vreo zece.
Iar surorile-n dileme, și cu ciorba dată-n foc,
Tot încearcă, ce să-mbrace și-atunci nu mai vin deloc!

Unii vin să mai audă ce e nou, ce se mai spune?
(De inflație adică, nicidecum de rugăciune).
Alții vin doar să vorbească: cu non-stopul dacă pot.
Știu ei că acasă, gata: nici o vorbă nu mai scot.

Unii vin fiindcă le place, alții vin că n-au ce face,
Unii vin că-așa se face, alții vin să-i lași în pace.
Unii vin să trăncănească, limba nu le-o poți lega.
Alții vin să se-ntâlnească, parcă vin la cafenea!

Unde este adunarea sfinților de altădată,
Când aici era oștirea sfinților încolonată?
Unde este adunarea sfinților întâi născuți?
Care s-au desprins de lume și cu Duhul sunt umpluți?

Unii, cu un spirit critic, doar zâmbesc pe sub mustață:
“Iarăși n-au cântat pe note frații ce s-au dus în față... ”
Alții iritați se uită dacă-i știe cineva,
Căci precis de ei păstorul a vorbit când predica!

Unii n-au loc să se-arate, și-atunci stau mai la o parte.
Altele, să-i vadă lumea nici nu știu ce să mai poarte.
Uite din “podoabe sfinte” și “evlavii” ce-a rămas...
Nu e mult și-o să apară și veriga pusă-n nas.

Că de rochii, cu duiumul șifonierele sunt pline,
Și acum, la pas cu moda cine se mai poate ține... ?
Domnișoarele gătite în rochițe “Leslie Fei”...
Dar să nu le ceri să-ți spună cumva Psalmul Douășʼtrei...

Pălării de “Lord and Taylor”, și din cele coțofane,
Pe deasupra cu pampoane, cu cireși și cu banane;
În taioarele Cassini, moda “guler șifonat”
Neam de neamul nostru frate, nimeni nu s-a mai rugat.

Unii vin fiindcă le place, alții vin că n-au ce face,
Unii vin c-așa se face, alții vin să-i lași în pace.
Și văzându-ne-mpreună, Domnu-ntreabă cam așa:
“Pentru Mine-n adunare, oare vine cineva?”