La biserica...
Autor: Valentin Bejenar  |  Album: Poezii crestine pentru Duh nu pentru fire.  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de adiosa5 in 28/04/2010
La biserica.

de: Bejenar Valentin

La biserica ma duc
In fiecare duminica,
La toate programele
Si slujbele, eu sunt.

Mama cand imi zice,
Vino incoace
Eu nu ascult,
Ma prefac ca nu aud.

Ce-mi trebuie mie ascultare?
Doar nu sunt popa,
Sau fraierica, ca cel din adunare,
Ca sa dau crezare.

Fiecare face ce vrea,
Fiecare face pe pielea sa.
Ce vrea~&,"&,"&~
Da, da. Ce vrea! ! !

Caci cine asculta,
Ce spune mama
Este un Ticalos,
E cel mai las, dintre toti.

Cand afara lumea,
Te cheama cu poftele ei,
Cu anturaje, placeri,
Ce mai vrei?

Femei, distractii si bani grei,
Masini, limuzine,
Si halbe in spume
Numai sa le ei...

Nu-mi place, biserica crestina,
Acestea toate cate vezi...
Nu-s decat o rutina,
O aberatie, sau sefeuri.

Sa mergi la biserica
I-un obicei de la evrei,
Ce se-nchinau...
La nustiu cine!

Te pui pe genunchi...
Si bolborosesti un cârd de cuvinte,
Ba inca mai spun, ca proorocesc,
Ca au vedenii ingeresti.

Mi-au dat in cap cu proorocia,
Parca-i ghiocul sau magia.
Acestea toate-s pentru ei,
Nu pentru oamenii grei.

Eu am pornit pe drumul meu,
Nu vreau s-aud de farisei,
De rabini, sau de iudei,
Si nici de fratii mei...

Si mergand, prin tufisuri,
Prin cranguri mari,
Si prin desisuri,
Chiar taras, daca treceam.

Asta nu ma-ntereseaza!
Eu merg spre tara mea.
Desi sunt neguri fioroase,
Pana la noua, mea casa...

Iata vad eu orizontul,
Ce luceste precum marea,
Ce e scalada dimineata
De luminatorul zile, vara.

Am ajuns eu unde-am vrut,
Si unde mereu, ma tot gande-am,
Pe cand eram, eu chiar mai mic,
Nu stiam multe, doar un pic.

Picul, picul s-a marit,
Si iata visul s-amplinit...
Ooo, aici e pentru mine
Aici in tara cu rubine.

Uita ce femeie decoltata!
Parca e Dalila lui Samson odata,
Ce minunata fata... !
Dar... e tare infocata.

Hei, ce faci? ma intrebara,
Cu un zambet, scurt istet,
Nu cumva tu ratacesti,
Pe-ale noastre plaiuri?

Nuuu, eu sunt de cand ma stiu,
Cetatean al Romei.
Si nu ma poate alunga,
Nici chiar, vreun demon.

Eu stau aici ca sa-mi hranesc,
A mele sentimente...
Dar cu portul, n-ai ce spune?
Tu esti, din cealalta lume.

Nu mai sta la invoiala,
Ci iute m-nbracara,
Cu vesminte dupa port:
Parul lung, barba cu cioc,

Niste ghete in picioare,
Para-s la "schiat la soare".
Asta-i portul spuse tipa
Dar aceasta nu-i nimica.

I-a si gusta tu ceva,
Imi soptira-nfuga ea.
I-a din toate cate-un pic
Caci esti tare obosit.

Am inceput sa gust un pic,
Din ce era dupa ibric,
Mierea lumii, mi s-a parut,
Pentru mine un venetic.

Am inceput sa fac si eu,
Ce face-au, aici, doi calai,
Si am inceput, ca sa ma port,
Ca cei din noul, meu loc.

Insa, nu mult timp trecura,
Si intr-o zi ei mi-au soptit,
Caci eu eram deja sortit
Si temeinic pregatit,

Sa fauresc o strategie,
Pentru cei ce-s in robie...
Dar acum, sunt nou recrut,
Pentru a lor, imens tinut.

Dar sa nu pui la-ndoiala,
Aceasta, noua stare,
Caci nu-i, asa mare povora
Imi sopti o "domnisoara".

Dar fara sa bag de seama,
M-am trezit, intr-o camara,
Intr-o bezna infernala,
Si-un miros, ce te da gata.

Domnule, eu ca recrut,
Pentru misiune militara,
In lanturi grele si murdare,
Trebuie, sa fiu tinut?

Stai putin ca-i inceputul,
Pentru tine neica draga!
De aici in veci si pururi,
Nu vei mai iesi afara.

Stai ca-ti aplicam noi tie,
Tratament cu alifie.
Tratamente speciale,
Sa nu mai poti, iesi afara.

In timp, ce zilele treceau
Ei tot mai tare ma chinuiau.
Tratamene speciale,
Pentru fiecare, rasuflare.

Vreme multa a trecut...
Eu eram doar rob, in acest tinut.
Planset, lacrimi, zbucium mult,
Gemete de necrezut...

Dar in mintea-mi, zbuciumata,
De atata intristare,
O lumina, mi se parura,
Si o voce ce-mi sopteste.

Cand erai in Tara Sfanta,
Langa frati, si-ai tai parinti,
Langa tinerii de-acolo,
Colo-ncasa cea de sfinti.

Nu crede-ai in Dumnezeu?
Ba crede-am in mica parte...
Dar am vrut sa fiu si eu,
Ca prietenii din lume.

Nu ca fratii mei, dar vezi...
Ca sunt singur, ce sa crezi?
Sunt pierdut pentru vecie,
In aceasta mudarie.

Daca vrei sa fii salvat,
De pacate tu iertat,
Si de-aici eliberat!
Nu mai sta, nu te uita...

N-ai sa vezi pe nimenea,
In aceasta inchisoare.
Decat o incuietoare,
Si-un zavor ce-i ferecat.

De satan esti sigilat,
De expresele zavoare,
Ce nu sunt aici...
Ci pe dinafara.

Roagate tu lui Isus,
Ce pe cruce s-a adus.
El e pret, rascumparator,
Pentru intrgul Sau popor.

Roagate, te tanguieste,
Nu mai sta, te pocaieste.
Roga-l sa iti dea salvare
Din aceasta inchisoare.

M-am rugat, m-am tanguit,
La Isus ce s-a jertfit,
Ca sa fiu si eu primit,
In al Sau popor iubit.

Vreu sa fiu si eu de-acum,
Nu un Eutih, ci Tit.
Dar te rog ajutama,
Si de toate spalama.

Doamne, in acest loc nu-i,
Decat un vai si-un geamat lung...
O durere ingrozitoare
Pentru cei ce sunt afara.

Si din suspinurile mele,
Asi dori o pace-nsuflet,
Si o adiere de putere,
Sa simnt eu in durere.

Ooo! un glas de mama!
Parca aud, dar in tacere...
Si deodata, casa incepura,
Sa se clatine-nputere.

Caci din ceruri, Mielul Vietii,
Ce fu jertfit pe cruce sus,
Venii in inchisoarea mortii,
Sa-mi schimbe destinul sortii.

O, ce bucurie mare,
Caci am primit, azi alinare.
M-a scos din temnita pieirii,
Si m-a pus, in cetatea mantuirii.

O dragii mei, tineri si frati,
De nu voiti sa ascultati,
De a lui Isus, Cuvant rostit,
In Scriptura tiparit.

Ca sa dea la toti lumina,
Despre tot, ce poate omul,
Sa aleaga, cat traieste,
Despre, ascunzisuri sumbre.

Ce pe cale se iveste,
Si pe om il amageste.
Astazi tu alegi destinul
Ce nu stiu! e treaba ta...

Ba inca va fi si mai rau,
Caci…ati stiut voi de pieire,
De moarte, de putrezire,
Si de-a Domnului urgie.

Ce va fii in vesnicie,
Pentru rai si lucifer.
Pentru al sau murdar infern,
Ce-a spurcat o omenire.

Nu mai sta nu te gandi,
Repede te pocaii.
Pana, nu vine ziua mare
Ce-a de condamnare.

Astazi cat mai este har,
Roagate, caci nu in zadar,
Tu te rogi la Dumnezeu,
De il crezi pe Fiul Sau.

Caci ce scrie in Cuvant,
E de la Dumnezeu de sus,
Inspirat de Duhul Sfant,
De folos ici pe pamant.

Pentru cei cu legamant,
Sigilati cu Duhul Sfant,
Caci ei, vor mosteni pamantul,
De se-ncred numai in Sfantul
DUMNEZEU.





by 1999
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2097
  • Export PDF: 5
Opțiuni