Calculatorul
Autor: Valentin Bejenar  |  Album: Poezii crestine pentru Duh nu pentru fire  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de adiosa5 in 20/03/2011


Calculatorul


de: Bejenar Valentin


Dacă mergi la frați prin case,
Și te uiți ce au pe masă.
Ai să vezi la fiecare
Câte, calculatoare are.

Și mai noi și demodate,
Ipoduri și laptop poate...
Ce-s la internet legate,
Pentru-a fi utilitate.

Ele-s bune când tu știi,
Cum, ale folosi.
Iar de habar, tu nu ai
Ele-ți vor fi mar' coșmar.

De exemplu: ce să vezi,
Toată ziua ești pe mess.
Tu vorbești cu orișicine,
Uneori fară rușine.

Stai și pierzi ore în șir,
Când vorbești cu un străin.
Vorbe-n vânt adesea dai,
Și te miri ce viață ai.

Și te-ntrebi ce e cu tine,
Căci nu te mai poți abține.
Buzz la toți din listă dai,
Căci pe mess e al tău trai.

Ai uitat și de mâncare,
Nu mai zic de adunare.
Căci online ești tu pe mess,
Nu cu cei ce-n rugă cresc.

Ce se-adună în camară,
Unde Duhul Sfânt coboară.
Ce sfărâmă orice stare,
Și a lui satan lucrare.

Duhul Sfânt te înverzește,
De ție pomul ofilit.
El hrănește a ta viață
Când de foame ești lihnit.

El te-adapă, din ape limpezi
Ce curge de sub Sfântul Tron,
Ce-ți va răcori sufletul,
Care arde ca-ncuptor.

Când vine vorba de culcare,
Ce să vezi, somnul dispare.
Pofta firi ea tresare,
Te frământă-n mădulare.

Te-nfierbântă și-ți zdrobește...
Sufletul ea ți-l poftește.
Să-l trântească la pământ,
Să nu fie, nimica Sfânt.

Dar a s-a furie mare,
Se dezlănțuie mai tare.
Și pe situri de adulți,
Te pune ca să te uiți.

Să poftești și să dorești,
În păcat ca să trăiești.
Astfel haina să-ți mânjești,
Și viața să ți-o pierzi.

Însă tu nu te-ai oprit,
Și de fire ai fost răzbit.
Căci ți-ai uitat limita ta,
Și cât poți întinde coarda.

Căci o clipă n-ai vegheat,
Și păcatul te-a legat.
Căci ți-a luat tot cea fost Sfânt,
Ai uitat de legamânt.

Când din an în Paști mai mergi,
La biserică să vezi.
Totul parcă e greșit,
Nu te mai simnți împlinit.

Nu mai simnți nici o mișcare,
La cântare, la mustrare.
La cuvântul ce răsuna,
Căci Isus pe nori apare.

Nu mai ai discernământul,
Să-nțelegi ce spune vremea.
Căci se-apropie sfârșitul,
A vieții de pe Terra.

Căci pământul totul fierbe,
De pe-un continent pe altul.
Cum din cratere, vulcanii
Lavă aruncă înspre zare

Însă marea furioasă
Valuri zeci de metri-nalță,
Și lovește cu furie,
În centrale de atom.

Căci a omului lucrare,
Este pentru-a sa pierzare.
Ce plătește îndoit,
A s-a neglijență mare.

Când să mergi în deplasare,
Într-un sat, într-un cătun.
Să vestești căci Isus poate,
Ca să de-a eliberare.

Să transforme, inima de piatră,
Dintr-o stâncă de granit.
Intr-o inimă de carne,
Prin Isus ce răstignit.

Tu preferi să stai acasă,
Într-un scaun mai comod.
Și să iei telecomanda,
Să te uiți la horoscop.

Să privești telenovele,
Și să plângi când e de plâns.
Să pui inimă și suflet,
Și să uiți de tot ce-i sfânt.

Când e ziua de-adunare,
Și toți sfinți-s laolaltă.
Tu te uiți la filme acasă
Ce duh dar, te cercetează?

N-i se pare că-i o glumă,
Toată zarva asta mare.
Ce răsună-nlargul zării,
Vestea cum se gată harul.

Harul care -a fost adus,
De Isus mântuitorul.
Pentru omenirea toată,
De la, ... Ioan Botezătorul.

Însă noi din ațipire,
Să sărim, să ne trezim.
Ca nu cumva a Sa venire,
Să ne i-a nepregătiți.

Și în loc să mergi în ceruri,
Pe Pământ jos să rămâi.
Să regreți o veșnicie,
Căci târziu, tu te-ai trezit.

Însă astăzi este vremea,
Când poți să vii, să te căiești.
Și să lași a lumii fleacuri,
Care mereu te robesc.

Să il chemi pe Domnul Isus,
Să-ți predai inima Lui.
Și să-l lași să te conducă,
Pas cu pas pe calea Lui.

Și când da, ispita vine,
Să te-ncerce, tu sa-i spui:
Căci la cârma ta e Isus,
Și doar Lui i te supui.

Și luptându-te cu duhul,
Să-l păstrezi mereu curat.
Ai să vezi tu biruința,
Ce vine de sus din înalt.

Și de lupți mereu-nainte,
Să trăiești după cuvânt.
Vei fii fericit aicea,
Dar și sus în cerul Sfânt.

Căci El pregăti-ta cerul,
Pentru cei răscumpărați.
Cât în lume jos trăit-au
Ei pe Isus l-au urmat.

Nu trăind în pas cu lumea,
În pofte și în plăceri...
Mai degrabă în rugăciune,
În jertfe și în dureri.

Ei sunt cei ce da, sclipi-vor,
În Palatul de cristal.
Căci în lume chiar prin lacrimi,
Pe Isus ei l-au urmat.

Și noi adesea prin cuptoare,
Ardem să strălucim mai tare.
Căci după cum vom străluci,
Așa răsplată vom primi.

Din mâna lui Isus Hristos,
Mirele nost'




Amin 16/03/2011






























Asa cum mi-a dat-o Domnul asa am scriso,e mai taioasa dar nu imi apartine.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3425
  • Export PDF: 7
Opțiuni