Mi-e dor, Isus, de tot
Ce trăiam când eram
În al copilăriei rând,
În biserică recitând.
Mi-e dor să văd frați în rugăciune,
Mi-e dor de prorocii
Ce erau după Cuvânt,
Împlinindu-se rând pe rând.
Dar eu am o întrebare:
Oare Tu Te-ai schimbat
Sau noi am uitat
Cum e să fii pocăit cu adevărat?
Mai sunt frați, surori
Ce mai ascultă glasul Tău?
Mai sunt unși slujitorii
Să fie ai Tăi conducători?
Aș vrea să pot răspunde,
Dar poate mă înșel,
Căci este vremea cea târzie
Și rar mai găsești slujitori
Ce sunt puși de Tine
Să stea în locul lor,
Căci omul umblă după folos,
Nicidecum după Hristos.