Cu viața asta ce mi-ai dat în mâini,
Prin fapta, voia, lucruri ce-am gândit,
Acum două milenii, demult, sus pe o cruce,
Iisuse Doamne, chiar eu Te-am răstignit.

Ai luat asupra Ta ce nu era al Tău!
Vina și tot păcatul meu cu voie le-ai primit.
Crucea-n altar de mântuire ai preschimbat,
Și-n locul meu, Corban, tu Doamne Te-ai jertfit.

„Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”, ai zis.
Și eu eram acolo, de gloată-ncercuit.
Și Tu priveai în jos spre cei ce Te huleau,
Când a venit iertarea; la mine ai privit!

Încă o viață s-a rescris prin mila Ta!
Și-aș vrea ca vorba, fapta, gândul meu,
Sa spună gloatei ce astăzi mă-nconjoară
Că cel ce S-a jertfit atunci e Dumnezeu!