Dacă fiecare floare
Vorbeşte despre
Iubirea venirii lui Isus printre noi,
Dacă fiecare frunză ce cade
Poartă în lacrima ei
Rostul durerilor Lui,
Dacă la fiecare pas
Auzi o şoaptă despre El
Şi dacă în fiecare durere
Ţâşneşte un strigăt
Pentru salvarea noastră prin El,
Dacă stelele nu pot face altceva
Decât să tacă
Strălucind mai înfiorat
Când reprivesc uimite Golgota,
Dacă văzduhul se-ncovoaie şi azi
Sub greutatea strigătului „S-a sfârşit“,
Dacă minunatul cântec al crucii
Este preocuparea îngerilor
Purtându-l pe harpele supunerii lor
Până la marginile înfinirii...

Mă întreb,
Pe căile vieţii alături mergând
Despre ce altceva am putea să vorbim?