Nu-i ușor să ai credință
Când ți-e sufletu’-ntristat,
De necaz și suferință,
Fiind din greu apăsat.

Nu-i ușor, dar se merită,
Căci Îl vezi pe Dumnezeu
Pentru tine cum se luptă,
Nu te părăsește-n greu.

Doamne, iartă-mi îndoiala
Și cârtirea mea, atunci,
Când nu-nțelegeam lucrarea
Și credeam c-o să mă frângi.

Nu-i ușor să spui: „E mare
Dumnezeu cu-adevărat!”
Când în foc și încercare
Tu te-afli ne-ncetat.

Ce fac când este cuptorul
De șapte ori mai aprins? !
Mă tulbur, îmi piere somnul
Și mă văd de foc învins? !

Nu! Nici gând! Ci, cu credință,
Aleg să mă-ncred în El,
Căci aduce biruință
Dumnezeu, Emanuel!

El este Acela care
Poate stinge focu’-n dat’
Și îți dă eliberare,
El te scapă de păcat.

Nu-i ușor, dar se merită
Ca să intri în cuptor;
Murdăria e topită
Și devii strălucitor.

De multe ori, cu blândețe,
Dumnezeu m-a corectat
Când m-aflam în suferințe,
Ca să ies aur curat.

De aceea, nu îți pară
Greu când intri în cuptor,
Căci El nu rămâne-afară,
E cu tine, Vegheator.

Nu-i ușor să spui la alții:
„Încrede-te-n Dumnezeu!”
Când în fața ta sunt munții
Și să-i treci îți pare greu.

Nu-i ușor, dar se merită
Când pe-un frate îl ridici;
De aceea, tu de luptă
Nicicând să nu te înfrici.

Nu descuraja pe cale,
Domnu’-n brațe te-a cuprins!
Privește la răsplătire,
Nu la focul de nestins.

Nu-i ușoară, da-i frumoasă
Calea pe care-am pornit,
Căci ea ne duce acasă,
La Tatăl nostru iubit.

Căci acolo „greu” dispare
Și rămâne doar „frumos”:
Bucurii nepieritoare
Lângă Dumnezeu, Hristos!

Se merită, deci, în viață
Să umblăm cu Dumnezeu,
S-ascultăm a Sa povață
Chiar și când ne pare greu!